Vampirismul – aspecte psihologice


Legenda vampirilor evolueaza de secole. Cea mai obisnuita imagine a vampirului s-a nascut in romanul lui Bram Stoker, “Dracula” in 1897, dar legendele sunt mai vechi de atat…
Romanul “Dracula” a lui Bram Stoker este scris recent, insa elementele individuale din legenda au radacini adanci si apar in mai multe regiuni si culturi.
Vampirii sunt doar legende, dar cand devin realitate, din punct de vedere social e deviatie comportamentala. Din punct de vedere psihologic, la fel, raportandu-ne la psihiatrie.

Primii vampiri

Nimeni nu stie cand oamenii au inventat prima data figurile vampirice, insa legendele dateaza de cel putin 4000 de ani, la asirieni si la babilonienii din Mesopotamia.
Mesopotamienii se temeau de Lamastru, o zeita demonica care vana oameni. In legendele asiriene, Lamastru, fiica zeului Anu, se furisa in casele oamenilor noaptea si fura sau ucidea bebelusii. Lamastru vana si adulti, sugea sangele barbatilor tineri, aducea boli, sterilitate si cosmaruri.
Era descrisa cu aripi si gheare ca de pasari, uneori si cu cap de leu.
Lamastu (in imagine) si Lilith sunt deseori descrise cu aripi si gheare ascutite.
Lamastu este deseori asociata cu Lilith, o figura proeminenta in unele texte iudaice. Scrierile despre Lilith variaza considerabil, dar cea mai des intalnita versiune a povesti, este ca ea a fost prima femeie. Dumnezeu i-a creat pe Adam si pe Lilith din Pamant, dar curand au aparut probleme intre ei. Lilith a refuzat sa se supuna lui Adam, pentru ca amandoi sunt facuti din pamant.
Intr-o versiune antica a legendei, Lilith a plecat din Eden si si-a nascut proprii copii. Dumnezeu a trimis trei ingeri sa o aduca inapoi, iar cand ea a refuzat, ei au promis ca ii vor ucide 100 dintre copiii ei zilnic, pana cand se va intoarce. Lilith in schimb a jurat sa distruga copiii oamenilor.
Imaginea lui Lilith ca si ucigasa de copii se pare ca a fost luata direct din legenda Lamatsu. Ea este deseori descrisa ca si o demonita cu aripi si gheare ascutite, care vine noaptea in special pentru a fura copii nou nascuti sau inca ne-nascuti. Probabil ca evreii au asimilat imaginea lui Lamatsu in traditia lor, dar este posibil si ca amandoua miturile sa fie inspirate de un al treilea personaj.


Desi este descrisa ca si o creatura terifianta, Lilith are de asemenea calitati de seducatoare. Evreii din antichitate credeau ca vine noaptea la barbati sub forma unui succubus (un demon sub forma de femeie care se spune ca avea contact sexual cu barbati, in timp ce acestia dorm).
Grecii antici se temeau de niste creaturi similare, in special de Lamia, o demonita cu cap si trunchi de femeie dar cu partea de jos a corpului de sarpe. Intr-o versiune a legendei, Lamia a fost una dintre amantele muritoare ale lui Zeus. Plina de gelozie si furie, sotia lui Zeus, zeita Hera, a facut-o nebuna pe Lamia asa incat ea si-a mancat toti copiii. Dupa ce si-a dat seama ce-a facut, Lamia a devenit asa de furioasa incat s-a transformat intr-un monstru nemuritor, care suge sangele copiilor mici, din gelozie fata de mamele lor.
Precum Lilith si Lamastu, Lamia este descrisa ca si jumate femeie – jumate animal.
Grecii se temeau de asemenea de empusal, fiica malefica a lui Hecate, zeita vrajitoriei. Empusai, care isi putea schimba forma, venea noaptea din Hades (lumea de dedesubt) sub forma unei femei frumoase. Dupa aceea seducea pastorii de pe camp si ii devora. O creatura similara, baobhan sith, apare in folclorul celtic.
Creaturi gen vampiri apar si in istoria lunga si in mitologia Asiei. Folclorul indian descrie mai multe personaje de cosmar, inclusiv rakshasa, o creatura asemanatoare cu un garguil care isi poate schimba forma si mananca copii si de vetala, demoni care intrau si preluau controlul corpurilor mortilor recent si atacau pe cei vii. In folclorul chinez, cadavrele puteau uneori sa se ridice din mormant si sa umble din nou.
Triburile nomade si negustorii au raspandit diferite legende legate de vampiri prin intreaga Asie, Europa si Orientul Mijlociu. Pe masura ce aceste povesti calatoreau, diversele lor elemente se combinau si creau noi mituri despre vampiri. In ultimii 1000 de ani, legendele despre vampiri s-au dezvoltat foarte bine in partea de est a Europei.

De la mit la realitate

De-a lungul istoriei, au existat mai multi oameni care aveau un comportament vampiric. Cel mai faimos vampir a fost Elizabeta de Bathory, o nobila din Transilvania care a trait intre 1560-1614. Elizabeta, care era ingrozita de gandul ca imbatraneste, era convinsa ca imbaierea (si poate consumarea) sangelui este secretul unei infatisari tinere.
Pentru asta, a torturat si ucis sute te oameni, majoritatea tinere fete. La sfarsit, a fost judecata pentru crimele ei si inchisa in castelul ei, unde a murit.
In piesa “Dracula” din 1927, si in filmul care a urmat in 1931, Bela Lugosi a adoptat acesta notiune de artistocrat, luand rolul unui conte gentlemen suav si sofisticat. Aceasta piesa a introdus de asemenea costumul familiar al lui Dracula – haine negre si o manta. In romanul “Dracula”, contele este descris ca si un om batran, vestejit. Dar imaginea suava a lui Dracula a prins la public si a ramas asa in zeci de filme, seriale si desene.
Imaginea vampirului a continuat sa evolueze de-a lungul anilor cu reinterpretarea novelistilor si cinefililor. In nuvelele populare ale Anne Rice, ea duce vampirii la urmatorul “nivel” si le da o constiinta si emotii. In lumea ei, vampirii nu sunt neaparat rai – sunt prezentati ca si oameni adevarati. In serialul de televiziune “Buffy, ucigasa de vampiri”, creatorul Joss Whedon a adoptat idei asemanatoare, a vampirilor cu suflet.

Vampiri printre noi?

O varianta moderna a legendei vampirilor este “vampirul psihic”. Acesti vampiri moderni pretind ca au nevoie de energie psihica de la altii si ca au putearea de a absorbi aceasta energie fara ca persoana sa isi dea seama. Vampirii psihici de obicei absord energie psihica prin meditatie si concentrare. Daca nu se hranesc, spun ei, vor fi slabiti ca si cum nu ar fi mancat.
Dupa cum spun unii care cred, acest gen de vampiri exista de mii de ani. Unii spun ca acest fenomen este inspirat de vampirii din folclor.
Una dintre cele mai interesante “boli vampiresti” este porfiria. Porfiria este o boala rara caracterizata de iregularitati in productia de heme, un pigment din sange, bogat in fier. Oamenii cu forme grave ale acestei boli, sunt foarte sensibili la razele soarelui, au dureri abdominale puternice si pot suferi de delir acut. Un posibil tratament in trecut era sa bea sange pentru a corecta dezechilibrul din organism (nu exista nici o dovada clara care sa sustina eficacitatea acestui tratament). Unii suferinzi de aceasta boala au gura si dintii rosiatici, din cauza producerii iregulate a pigmentului. Porfiria este ereditara, asa ca se poate sa fie mai multi suferinzi de aceasta boala intr-o zona de-a lungul istoriei, toti urmasi ai unui singur bolnav.
O radacina fizica mai probabila a vampirismului este catalepsia, o boala ciudata asociata cu epilepsia, schizofrenia si alte boli care afecteaza sistemul nervos central. In timpul unei crize de catalepsie, o persoana pur si simplu ingheata: muschii devin rigizi, asa ca corpul devine inghetat, iar inima si respiratia incetinesc. Cineva care sufera de catalepsie acuta poate fi confundata cu un cadavru.
In ziua de azi, doctorii au cunostintele si instrumentele necesare pentru a determina daca cineva este viu sau nu, dar in trecut, oamenii se bazau doar pe aparente. Imbalsamarea nu era cunoscuta in majoritatea partilor lumii, pana recent, asa ca un cadavru era pus in pamant asa cum era. O criza de catalepsie poate dura ore sau chiar zile, destul timp pentru o inmormantare. Cand persoana isi revenea, el sau ea poate puteau sa iasa din groapa putin adanca si sa se intoarca acasa. Daca persoana suferea de o boala psihologia, cum este schizofrenia, el sau ea putea avea un comportament ciudat si asemanator cu vampirii.
Ce se intampla cu cadavrele poate sugera vampirismul de asemenea. Dupa moarte, unghiile si parul par ca inca mai cresc (nu e asa de fapt), ceea ce poate da impresia vietii. Gazele din corp se expandeaza, marind abdomenul, ca si cum corpul ar fi mancat. Daca ai infinge o tepusa in corp, s-ar putea sa se rupa, eliberand tot felul de fluide. Ar putea si apreciata ca si dovada ca cadavrul s-a hranit cu oameni vii.
Desi aceste lucruri ar fi putut sa alimenteze frica de morti vii, radacinile vampirismului sunt probabil psihologice decat fizice. Moartea este unul dintre cele mai misterioase aspecte ale vietii, si toate culturile sunt preocupate intr-o anumita masura cu ea. O cale de a accepta moartea este sa o personifici intr-o forma tangibila. La inceput, Lamastu, Lilith si alte creaturi similare sunt explicatiile acestui fenomen terifiant, moartea subita a copiilor mici sau a fatului in pantece. Strigoi si alte cadavre reanimate sunt simbolurile supreme alte mortii – sunt ramasitele decedatilor.
Vampirii de asemenea personifica partea intunecata a umanitatii. Lilith, Lamastu si alte demonite vampiri sunt opusul “sotiei si mamei bune”. In loc sa aiba grija de copii si sa aiba un sot, ei distrug copiii si seduc barbatii. Similar, vampirii (mortii vii) se hranesc cu familia lor, in loc sa o ajute. Prin asocierea raului cu personaje supranaturale, oamenii pot sa controleze propriile tendinte negative – le pot exterioriza.
Aparitia asa multor creaturi si mostri vampirici de-a lungul istoriei, precum si fascinatia noastra continua legata de vampiri, demonstreaza ca acesta este raspunsul universal la conditia umana. Este in natura umana sa ne manifestam temerile prin monstri.

0 comments:

Free Page Rank Tool