Psihologie - Informatii generale
Termenul psihologie se pare ca a fost utilizat prima oara in 1533 de catre Rudolf Goclenius intr-o lucrare de morala; sensul actual apare in titlul tratatelor lui Christian Wolff " Psihologia empirica" (1732) si "Psihologia rationalista" (1734), scrise in limba latina, ambele cu un success rasunator in epoca.
Cunoasterea altuia sau cunoasterea de sine impuse de relatiile interpersonale, de asigurarea eficientei activitatii sau de fascinatia sondarii propriului destin sunt anterioare acestor date, insotind permanent viata omului. Insusi lexicul diverselor limbi stocheaza rezultatele cunoasterii cotidiene in sute si mii de cuvinte despre activitatile omului, insusirile sau relatiile dintre oameni, dar fara rigoarea limbajului stiintific. Experienta psihologica este obiectivata in mituri, povestiri, legende, basme, proverbe alcatuind "psihologia naiva", o psihologie nesistematizata si neverificata experimental. Aceeasi experienta empirica, filtrata printr-o instructie elevata, este prezenta in toate genurile de literature culta sau in film si concureaza uneori, prin intuitie, rezultatele omului de stiinta; literature sau filmul exprima intr-un limbaj specific probleme din psihologia naiva, dar utilizeaza ca surse de inspiratie si teorii, ipoteze ale psihologiei stiintifice.
In toate timpurile, detinatorii unui volum mai mare de informatii despre psihic au fost inconjurati de mister si admiratie:
samanii, medici si psihologi, detinatori de capacitati paranormale erau conducatorii tribului;
Pithia, prezicatoare in fraze enigmatice a viitorului, era preoteasa zeului Apollo;
vrajitoarele din evul mediu, care-si arogau puterea de a schimba destinele, au produs atata teama incat si-au atras arderea pe rug;
testele si chestionarele publicate azi in ziare si reviste suscita interesul a nenumarati cititori.
Treptat, asemenea altor stiinte, psihologia s-a desprins de filosofie, a capatat rigoare si a devenit accesibila mai multor membri ai comunitatii; prima lucrare considerate de istorici ca avand caracter stiintific este " Elemente de psihofizica", care apartine medicului si fizicianului german Gustav Th. Fechner. Statutul de stiinta se consolideaza incepand cu anul 1879, cand se infiinteaza la Leipzig (Germania) primul laborator de psihologie din lume, de catre fiziologul Wilhelm Wundt; deoarece laboratorul permitea verificarea ipotezelor prin experiment, aici si-au desavarsit formatia multi cercetatori din America sau Europa, printer care si romanul Eduard Gruber, care a infiintat in 1889, la Iasi, primul laborator de psihologie din Romania.
Dezvoltarea psihologiei a fost influentata mai tarziu de succesele obtinute in fizica si fiziologie, antropologie si sociologie si, in ultimul timp, in biochimie, cibernetica si teoria informatiei; diferitele conceptii sau scoli psihologice poarta marca acestor influente si propun imagini variate ale omului.
Institutionalizarea psihologiei s-a desavarsit la sfarsitul secolului al XIX-lea cand, s-a generalizat predarea acestor cursuri in universitatile din Germania, Anglia, Franta, S. U. A., s-a inmultit numarul laboratoarelor, au aparut reviste de specialitate, s-au creat societati si au fost organizate congrese.
Un pas important in stabilizarea statutului de stiinta, s-a realizat prin construirea primului test psihologic veritabil de catre Alfred Binet si Theodore H. Simon (1905); era o "scara metrica de inteligenta" alcatuita din serii de sarcini bazate pe principiul lui Binet: "indivizii sunt ceea ce fac"; prin acest test, autorii isi propuneau sa diferentieze copii normali de cei care nu pot invata si inaugura utilizarea psihologiei in scopuri pedagogice.
SURSA 02
Psihologia (din limba greacă: ψυχή psyché = suflet, λόγος logos = ştiinţă) este ştiinţa care studiază comportamentul uman, inclusiv funcţiunile psihice şi procesele mentale ca inteligenţa, memoria, percepţia, precum şi experienţele interioare şi subiective cum sunt sentimentele, speranţele şi motivarea, procese fie conştiente, fie inconştiente.
În acest cadru general al activităţii psihice distingem următoarele categorii:
* Conţinut psihic sau de conştiinţă: elementul care, intr-un moment determinat, face obiectul unei funcţiuni psihice.
* Funcţiuni psihice: modalitatea specifică a activităţilor conştiente independent de conţinutul lor.
* Mecanisme psihice: modalitatea specifică a activităţilor inconştiente.
* Sfere sau straturi psihice: ansamblul de funcţiuni şi mecanisme comune unei anumite funcţiuni psihice (de ex.: sfera afectivă, sfera cognitivă etc.).
* Tipul psihologic: ansamblul caracteristicilor individuale intelectuale, afective şi voluntare care pot fi schematizate într-un mod abstract (personalitatea).
Psihologii adoptă diverse modalităţi în studiul activităţii psihice. De exemplu, psihologia experimentală foloseşte metode ştiiţifice în descrierea şi înţelegerea cauzelor şi relaţiilor reciproce ale unor procese diferite cum sunt percepţia, învăţarea, memorizarea şi comportamentul social. Psihologia umanistică face mai de grabă investigaţii calitative pentru a cerceta experienţele subiective ale fiinţelor umane.
De la înfiinţarea primului laborator experimental de psihologie de către Wilhelm Wundt în 1879 la Universitatea din Lipsca (Leipzig), psihologia s-a separat treptat de filozofie, din care provenea, pentru a deveni o specialitate de sine stătătoare cu o serie de direcţii şi subspecialităţi, care dispun doar în parte de un limbaj comun.
Pagini din istoria psihologiei
Din antichitate şi până la sfârşitul secolului al 19-lea psihologia a fost considerată parte componentă a filozofiei. Primele referiri le găsim la Aristotel în lucrarea "Despre suflet" (gr. Peri psychês). Teofrast defineşte 30 de caractere omeneşti, ceea ce reprezintă prima încercare de tipologie a persoanelor. Termenul psihologie este folosit totuşi abia către sfârşitul evului mediu de către Philipp Melanchton în lucrarea lui Kommentar über die Seele (1540, Consideraţii asupra sufletului). Empirismul englez al secolului al 17-lea reducea funcţiile psihice la fenomene previzibile cu legi proprii. În teoria mecanicistă a lui Thomas Hobbes "sufletul" nu-şi găsea niciun loc. Într-o lucrare din 1704, Leibnitz menţionează pentru prima dată existenţa unor procese subconştiente.
Adevărat părinte al psihologiei este considerat Johannes Nikolaus Tetens, care în lucrarea sa Philosophische Versuche über die menschliche Natur und ihre Entwicklung (1777) (Consideraţii filozofice asupra naturii umane şi desvoltării sale) face o descriere amănunţită a funcţiilor şi proceselor psihice cu valabilitate până în timpurile noastre.
Începând cu secolul al 19-lea psihologia a început să se contureze ca disciplină de sine stătătoare. În acelaşi timp s-au dezvoltat diverse curente şi diferite orientări, în funcţie de concepţiile respectivilor psihologi. Ca în orice ramură a ştiinţei care s-a desprins din filozofie, probleme pur filozofice asupra naturii spiritului n-au încetat să fie dezbătute, ducând chiar la apariţia unei filozofii a spiritului sau psihologii filozofice.
Psihologia experimentală, fondată pe lucrările lui Wilhelm Wundt şi William James, îşi îndreaptă în special atenţia asupra problemelor generale cum sunt comportamentul şi dispoziţia, incluzând şi stările patologice, importante pentru psihologia clinică.
Şcoala fenomenologică cu Wilhelm Dilthey, Franz Brentano şi Karl Jaspers consideră procesele psihice ca fenomene indivizibile, în timp ce Behaviorismul, bazat în mare parte pe lucrările lui Ivan Petrovici Pavlov, priveşte comportamentul uman ca manifestare condiţonată, o asociaţie de stimuli cu răspunsuri specifice.
În psihologia germană un loc deosebit îl ocupă Psihologia configuraţionistă (Gestaltpsychologie), ai cărei reprezentanţi (Max Wertheimer, Wolfgang Köhler) privesc viaţa psihică ca un întreg unitar.
Încă de la sfârşitul secolului al 19-lea, Sigmund Freud foloseşte ca metodă terapeutică Psihanaliza şi inaugurează Psihologia abisală.
Psihologia umanistă, apărută ca reacţie împotriva behaviorismului şi psihanalizei, are rădăcini în Existenţialism şi pune accentul pe experienţa individuală, încercând să explice esenţa fiinţei umane prin investigaţii calitative (Abraham Maslow).
Psihologia generală
Acţiunea coordonată a funcţiilor psihice în procesul învăţării precum şi în controlul activităţilor face obiectul psihologiei generale. Sub acest aspect o deosebită semnificaţie are analiza structurală a cunoaşterii, în special structura matematică a proceselor de cunoaştere, aşa cum o găsim în formulările fizicei teoretice. Avem astfel de a face cu structura statistică a categoriilor de evenimente similare.
SURSA 03
Psihologia: studiul stiintific al comportamentului si al mintii. Aceasta definitie contine trei elemente (1) psihologia este un demers stiintific prin care se obtin cunostiinte prin metode sistematice si obiective de observatie si experiment (2) psihologii studiaza comportamentul-ceea ce face referire la orice actiune sau reactie ce poate fi masurata sau observata (3) psihologii studiaza mintea-ceea ce face referire atat la starile mentale constiente cat si inconstiente. Acestea sunt inferate din comportamentul observabil.
Cuvantul psihologie vine din termenii grecesti: "psihe" care inseamna suflet si "logos" care se poate traduce prin 'studiul a.. ' Sensul acestora a fost pentru prima data combinat in secolul al XVI-lea, in vremea cand sufletul, spiritul ori mintea au fost vazute ca distincte de corp.
La ce e bun?
Sanatate
In zielele noastre multi psihologi lucreaza in domeniul psihologiei sanatatii, acea ramura ce promoveaza sanatatea fizica, preventia si tratamentul bolilor somatice. Cercetatorii acestui domeniu au aratat ca sanatatea si starea de bine depinde atat de factorii biologici cat si de cei psihici.
Multi practicieni se ocupa cu studiul tulburarilor psihofiziologice (denumite si psihosomatice), conditiile in care acestea apar sau starile psihice asociate. Printre aceste tulburari se numara presiunea crescuta a sangelui, durerile de cap, astmul, si ulcerul. Cercetatorii au descoperit ca stresul cronic este asociat cu un risc crescut al problemelor coronariene. Mai mult de atat, stresul poate compromite sistemul imunitar favorizand aparitia bolilor.
Psihologii din domeniul sanatatii de asemeni studiaza felul in care oamenii fac fata stresului. Acestia au gasit ca cei care au familie, prieteni si alte forme de suport social sunt mai sanatosi si au o viata mai lunga decta cei izolati. Altii cercetatori au examinat factorii psihologici implicati in fumat, dependenta de alcool si droguri, practicile sexuale cu risc si alte comportamente daunatoare sanatatii.
Educatie
Psihologii din toate ramurile contribuie la intelegerea stilurilor potrivite pentru predare, invatare, educare. Altii ajuta la dezvoltarea testelor standardizate folosite pentru masurarea aptitudinilor academice, ori la stabilirea varstelor la care copii sunt capabili sa obtina anumite abilitati cognitive, efectul intaririlor ai al motivatiei asupra invatarii, instruirea computerizata, educatia bilingva, dizabilitatile de invatare etc.
Doua din ramurile psihologiei se focalizeaza exclusiv pe educatie: psihologia educationala si psihologia scolara. Psihologii educationali cauta sa inteleaga si sa imbunatateasca strategiile de predare si invatare. Acestia se ocupa cu studiul problemelor inteligentei, motivatiei, disciplinei. Psihologii scolari administreaza teste, fac recomandari si consiliaza copii in probleme academice sau emotionale.
Afaceri
In lumea afacerilor , psihologia se plica atat locului de munca propriu-zis cat si pietii de munca. Psihologia organizationala si industriala se focalizeaza pe comportamentul uman la locul de munca si in cadrul organizatiilor. Acestia realizeaza cercetari, organizeaza scoli de afaceri sau universitati si lucreaza in industria privata. De asemeni pot studia factorii care influenteaza motivatia, satisfactia si productivitatea ori trasatuirle de personalitate ori se focalizeaza pe procesul de selectie, training si evaluare. Studiile au aratat spre exemplu ca in unele cazuri rezultatele interviurilor se pot solda cu proaste decizii de angajare ce pot fi influentate de sexul apliocantului, rasa, atractivitate.
Psihologia consumatorului este studiul modului in care oaenii iau decizii si realizeaza comportamente in raport cu produsul. In acest domeniu, cercetatorii analizeaza efectele publicitatii asupra atitudinilor si obisnuintelor de cumparare.
Juridic
In zilele noastre, multi psihologi lucreaza in sistemul juridic. Ei asista avocatii, consiliaza persoane aflate la inchisoare si cerceteaza numeroase teme legate de acest subiect. Daca ati urmarit documentarele din utlima vreme pe pe canalul Discovery cu siguranta ati auzit de termenul "forensic psychologist". Ei bine, ei sunt aceeia care aplica psihologia l ao gama larga de problematici juridice, ca spre exemplu selectia juriului, declaratiile martorilor oculari, confesiuni pentru politie, teste cu detectorul de minciuni, construirea profilurilor criminalilor etc. De asemeni ei pot depune marturii ca experti.
sursa:ipedia.ro
0 comments: