Girafa - "Cea mai inalta dintre toate"
Girafa ajunge la inaltimea de 5,5 metri inaltime, fiind printre cele mai inalte mamifere din lume. Poate atinge o greutatea de aproximativ 800 de kg.
Acest mamifer traieste in cirezi imprastiate si se hraneste cu frunze din copaci, de unde isi ia si apa necesara. Gatul ii este de mare folos pentru a ajunge la aceste frunze si a putea sa le rupa. Cand este atacata, fie fuge - poate atinge viteza de 56 km/h - fie se apara cu ajutorul copitelor puternice.
Are culoarea portocalie, blana fiind presarata cu pete circulare maro deschis sau inchis. Odata cu inaintarea in varsta aceste pete se inchid la culoare. Are un gat foarte lung si puternic, care se termina cu un cap mic. Picioarele sunt, de asemenea, lungi si prevazute cu copite.
Este cunoscut faptul ca girafa doarme in picioare. Se apleaca doar pentru a se hrani sau pentru a bea apa. Puiul girafei este capabil sa stea in picioare la numai 20 de minute de la nastere. In unele momente, foarte rare, se aseaza pe pamant.
Desi poate auzi anumite zgomote (guitatul, behaitul, sforaitul), girafa nu are posibilitatea de a scoate vreun sunet.
Cu toate ca multe animale care traiesc in Sahara pleaca la schimbarea dintre anotimpuri, girafa nu-si paraseste casa. Ii este suficienta apa pe care o gaseste in frunze. Pentru a ajunge la aceasta se foloseste de limba lunga de o jumatate de metru, care, in unele cazuri, poate depasi chiar si aceasta lungime. Limba ii este utila si pentru curatarea urechilor.
SURSA 02
Aceasta specie de mamifere se caracterizeaza prin forme prelungite precum si prin inaltimea considerabila. Girafa are un corp prelung, de unde i se si trage titlul de cel mai inalt animal din lume. Masculii ajung sa masoare aproximativ 5,5 metri inaltime, in timp ce femelele oscileaza intre 4-5 metri. In ceea ce priveste greutatea, aceasta este mai mare tot la masculi, ei cantarind intre 1100 si 2000 de kg, in timp ce femelele cantaresc cu 100 kg mai putin. In crestetul capului girafele au ca un fel de coama, care difera de la o specie la alta. Culoarea patata a pielii le ofera un camuflaj in savana, chiar daca un astfel de animal nu poate trece neobservat. Girafa este de asemenea posesoarea unei limbi exceptional de lungi, adaptata necesitailor alimentatiei sale. Sistemul circular este extraordinar pentru ca duce sangele pana la cap, la o asemenea inaltime, si ajuta astfel ca evitarea acumularii lui in picioare. De asemenea trebuie evitata si presiunea sangelui atunci cand girafa se apleaca sa bea apa sau sa manance iarba.
Habitatul:
De fel aceasta traieste in savana, in regiunile meridionale din centrul Africii, incluzand zona saharei.
Hrana:
Alimentul preferat al girafei este Acacia, o specie de arbore care creste in savana africana. In general, girafa este un animal foarte pretentios atunci cand este vorba de hrana. In ciuda acestui fapt, ea are probleme in a se adapta cu alte alimente - dovada stand faptul ca girafa consuma si alte tipuri de arbori si iarba. Pentru a putea bea apa si a se hrani cu iarba, girafa trebuie sa se ''aplece'' foarte mult si sa ramana intr-o pozitie vulnerabila. Limba girafei precum si aparatul digestiv, ii permit acesteia sa se hraneasca si cu o vegetatie mai putin placuta pentru alte animale (de exemplu cu plante cu tepi) dar pe care o digera fara nici un fel de problema. Girafa se hraneste aproape toata ziua, ajungand sa manance aproape 65 kg de vegetatie pe zi. Girafa, la fel ca si vaca, are 4 stomace iar digestia acesteia se efectueaza intr-un timp foarte lung.
Obiceiuri:
Girafa este un animal care nu este sedentar si care convietuieste in grupuri de 15-20 datorita neconcordantei si lipsei de ajutor dintre acestea. Girafele sunt animale timide, prefera fuga inainte de a infrunta pericolul, in principal ferindu-se de lei; in cazul in care se vad inconjurate sau cand sunt amenintati puii acestora, girafele se lupta, in special lovind cu picioarele (datorita gabaritului acestora aceste lovituri pot fi mortale sau pot provoca rani grave).
Datorita inaltimii sale, girafa are un camp vizual extrem de mare, cu ajutorul caruia poate descoperi foarte repede orice amenintare. Atunci cand fuge, girafa este un animal foarte agil, putand atinge pana la 60 km pe ora. Masculii se infrunta si intre ei. Girafele, contrar a ce ceea ce crede majoritatea oamenilor, se bazeaza pe un sistem de comunicare asemanator cu cel al vacilor, sistem prin care isi anunta pericolele iminente si isi localizeaza puii.
Dezvoltarea si nasterea puilor:
Masculii incep sa se dezvolte la varsta de 8 ani, iar felelele la 5 ani. Pui stau in burta mamei timp de 14-15 luni.
Puii de girafa:
Pui girafelor sunt mai sociabili decat adultii, acestia jucandu-se si petrecand mult timp impreuna. Problema lor sunt pradatorii - puii de girafa sunt mai mici de inaltime decat adultii si de aceea sunt frecvent atacati de lei, hiene si de alte animale salbatice care in principiu nu ar indrazni sa atace o girafa adulta. Atunci cand se nasc puii, acestia cantaresc in jur de 50 de kg si masoara mai putin de 2 m inaltime. Se hranesc cu lapte matern pana la varsta de 16 luni. Mamele raman mereu aproape de puii lor pentru ai proteja de pradatori, dar ii lasa liberi atunci cand acestia incep sa creasca. Celelalte girafe au grija si de puii celorlalte din grup daca acestea s-au indepartat prea curand din anumite motive.
SURSA 03
Girafa este cea mai înaltă din toate speciile de animale. Masculii pot avea 4,8 - 5,5 m înălţime şi o greutate de 900kg. Numele ei provine din arabă şi înseamnă cea mai înaltă dintre toate.
Originară din Africa, girafa este înrudită cu familiile: Cervidae şi Bovidae, dar aparţine altei familiei, Giraffidae, care cuprinde doar girafa şi ruda ei cea mai apropiată okapi
Girafele sunt faimoase datorită gâtului lor extrem de lung (care le permite să ajungă la frunzele cele mai înalte şi mai fragede din arbori) şi picioarelor anterioare care sunt mai lungi şi mai mari decât cele posterioare. Structura osoasă a gâtului nu este diferită de cea a altor mamifere, neavând vertebre în plus, dar fiecare din cele şapte oase este mai lung. În plus are coarne mici acoperite cu piele (ossicoarne)
Există multe modificări specifice ale structurii girafei, care au evoluat aparte comparativ cu a altor mamifere, în special sistemul circulator. Inima girafei trebuie să pompeze o presiune sangvină practic dublă ca a multor alte mamifere mari pentru a putea menţine fluxul sanguin normal. În partea superioară a gâtului girafei, există un sistem complex de regulare a presiunii sângelui care previne excesul acestuia când girafa coboară capul să bea.
Vasele sangvine din partea inferioară a picioarelor sunt supuse unei presiuni foarte mari. Girafa are o piele groasă şi strânsă pe extremităţile inferioare ale picioarelor, care menţine presiunea extravasculară ridicată, semănând ca funcţie cu costumul unui pilot de avion supersonic.
Majoritatea sunetelelor pe care girafa îl emite cu ajutorul plămânilor săi enormi nu poate fi auzit de urechea umană, întrucât girafele comunică între ele cu ajutorul infrasunetelor.
Limba de culoare neagră, foarte lungă (circa 45 de cm), îi permite să-şi cureţe urechile. Are două coarne şi o creastă osoasă datorită dezvoltării excesive a oaselor frontale şi nazale. Gura este diferită de cea a altor rumegătoare, buza superioară nu este tăiată ca la cămile, are o forma mai ascuţită. Are un sistem care îi permite să deschidă şi să inchidă fosele nazale în mod voluntar, protejându-le de prf.
Blana este de culoare galbenă, cu pete de culoare mai închise sau mai deschise, petele de pe gât sau picioare sunt mai mici.
Girafele trăiesc în grupuri de 20-30 exemplare, la tinereţe, la bătrâneţe caută singurătarea.
Reproducerea
Perioada de gestaţie la girafă este între 14 şi 15 luni; naşte un singur pui. Girafa naşte în picioare iar sacul embrionar nu se rupe cand fătul cade pe sol. Girafele nou născute măsoară 1,8m. La puţine ore după naştere , puiul de girafă poate alerga şi nu se deosebeşte de cel care are o săptămână. Oricum în primele două săptămâni stau mai mult aşezate şi păzite de mama lor. Girafele adulte sunt prea mari pentru majoritatea carnivorilor, dar exemplarele mai tinere pot fi atacate de majoritatea carnivorilor : lei, leoparzi, hiene şi câini sălbatici. Puiul devinde independend după 18 luni. Doar 25-50% dintre ei vor ajunge adulţi, având o medie de viaţă de 20 şi 25 ani.
Alimentaţia
Regimul alimentar al girafei este în acord cu fizicul; mănâncă frunzele arborilor folosind limba. Cele care traiesc în în sudul Africii preferă ramurile şi frunzele care au spini. Când mănâncă alimente proaspete şi suculente pot sta mult timp fără apă, dar în epoca de secetă parcurg mai multi kilometri pentru a bea apa din lacuri sau bălţi. Alimentul favorit al girafei este Acacia, o specie de arbore care creşte în savana, este un animal care alege mult mâncarea când poate să aleagă. Dar daca nevoia o cere ,nu are probleme în a se adapta la alte alimente. De asemenea consumă alte specii de arbori şi iarbă. Pentru a bea sau a mânca iarbă , girafa trebuie să se aplece si se aşează într-o poziţie vulnerabilă.
Limba girafei cât şi aparatul digestiv sunt adaptate să digere vegetale cu spini, pe care le digeră fără nici un tip de probleme. Girafele petrec 16-20 ore pe zi alimentându-se şi dacă au pui, o pot face şi în perioada cea mai călduroasă din zi cand animalele de pradă sunt inactive. Poate ajunge să mănânce şi 65 kg de vegetale. Girafa la fel ca vaca, este un animal rumegător, are 4 stomacuri şi digestia este asemănătoare celorlalte rumegătoare (digestia are nevoie de mult timp).
sursa:ipedia.ro
0 comments: