Elemente Chimice - Argintul[Ag]
Din cele scrise in Biblie reiese ca argintul era cunoscut cu 2000 ani i.e.n., iar Homer ne asigura in “Iliada" ca Achile avea scutul si spada de argint. Alte opinii , bazate pe studierea diferitelor obiecte de argint ce au fost descoprite in morminte, arata o vechime de 3500 ani i.e.n.
În vechiul Egipt, cand se extragea si cunostea numai argintul nativ, valoarea sa era cam aceeasi cu a aurului. Mai tarziu , prin sec. XV i.e.n. dupa ce se cunostea si procedeul de extragere al argintului din combinatii (din sulfura de argint) pretul lui incepe sa scada fata de cel al aurului.
În fostul palat al regelui asirian Sargon din orasul Korsabad au fost gasite placi datand din anul 710 i.e.n., una de aur si alta de argint, pline cu inscriptii, dar pe una din ele se mentioneaza un fapt important, ca 131/3 parti de argint valorreaza cat o parte de aur.
Numele argintului provine, probabil, de la culoarea sa alba cuv. “Kesef" din ebraica veche, deriva de la cuv. “khasov" care Însemna palid, iar cuv. grecesc “argyros" provine de la “argos" care inseamna “a straluci" . De la “argyros" s-a trecut in latina la “argentum", denumire care a ramas pana azi in multe tari si de unde provine si denumirea stiintifica a acestui element.
În Evul Mediu, alchimistii, obsedati de astrologie, comparau argintul cu luna din cauza culorii sale palide (in contrast cu aurul, care simboliza Soarele). Alchimistul Geber in: "Cartea despre metale" scria: “Luna sau argintul".
Descoperirea faptului ca de multe ori in minereurile de plumb (in special sulfura de plumb- galena) se gaseste si argint, care se putea extrage, a facut pe alchimisti sa creada in transmutarea plumbului argintifier in argint. De fapt, din plumbul argintifier se putea extrage argint, dar numai cel continut ca impuruitate in acesta. Evident ca nu se putea transforma plumbul in argint. Unii alchimisti credeau ca aurul este argint colorat si ca indepartand culoarea galben – rosiatica a aurului se ajunge la argint.
Extragerea argintului se facea prin mai multe procedee . Amalganarea se cunostea din antichitate, un numai la extragerea aurului dar si la cea a argintului. Daca la obtinera aurului, mercurul avea rolul de a se alia in orima faza cu particulele mici de aur nativ, la extragerea argintului se putea folosi acest procedeu si plecand de la principala combinatie a argintului, sulfura de argint.
În vechiul Egipt, cand se extragea si cunostea numai argintul nativ, valoarea sa era cam aceeasi cu a aurului. Mai tarziu , prin sec. XV i.e.n. dupa ce se cunostea si procedeul de extragere al argintului din combinatii (din sulfura de argint) pretul lui incepe sa scada fata de cel al aurului.
În fostul palat al regelui asirian Sargon din orasul Korsabad au fost gasite placi datand din anul 710 i.e.n., una de aur si alta de argint, pline cu inscriptii, dar pe una din ele se mentioneaza un fapt important, ca 131/3 parti de argint valorreaza cat o parte de aur.
Numele argintului provine, probabil, de la culoarea sa alba cuv. “Kesef" din ebraica veche, deriva de la cuv. “khasov" care Însemna palid, iar cuv. grecesc “argyros" provine de la “argos" care inseamna “a straluci" . De la “argyros" s-a trecut in latina la “argentum", denumire care a ramas pana azi in multe tari si de unde provine si denumirea stiintifica a acestui element.
În Evul Mediu, alchimistii, obsedati de astrologie, comparau argintul cu luna din cauza culorii sale palide (in contrast cu aurul, care simboliza Soarele). Alchimistul Geber in: "Cartea despre metale" scria: “Luna sau argintul".
Descoperirea faptului ca de multe ori in minereurile de plumb (in special sulfura de plumb- galena) se gaseste si argint, care se putea extrage, a facut pe alchimisti sa creada in transmutarea plumbului argintifier in argint. De fapt, din plumbul argintifier se putea extrage argint, dar numai cel continut ca impuruitate in acesta. Evident ca nu se putea transforma plumbul in argint. Unii alchimisti credeau ca aurul este argint colorat si ca indepartand culoarea galben – rosiatica a aurului se ajunge la argint.
Extragerea argintului se facea prin mai multe procedee . Amalganarea se cunostea din antichitate, un numai la extragerea aurului dar si la cea a argintului. Daca la obtinera aurului, mercurul avea rolul de a se alia in orima faza cu particulele mici de aur nativ, la extragerea argintului se putea folosi acest procedeu si plecand de la principala combinatie a argintului, sulfura de argint.
SURSA 02
Argintul este in prezent folosit in constructia unui sir de aparate electrice, pentru confectionarea de cabluri, contacte etc. Faptul ca argintul metalic poseda un punct de topire destul de ridicat, de 961° C, si un punct de fierbere de 1 955° C, permite utilizarea metalului la temperaturi destul de ridicate, ceea ce prezinta importanta in numeroase domenii tehnice.
Folosirea argintului sta la baza fabricatiei de oglinzi, in care stratul foarte subtire de argint metalic ce serveste pentru reflectarea imaginii se obtine prin reducerea unor solutii amoniacale de argint cu substante organice. Oglinzile de argint au numeroase utilizari si in tehnica, servind pentru acoperirea peretilor dubli ai vaselor Dewar, folosite pentru mentinerea diferitelor substante la temperaturi constante. Pe acelasi principiu se bazeaza constructia termoselor.
Industria chimica foloseste argintul ca material de constructie pentru reactoare, serpentine, agitatoare etc. utilizate in domeniul producerii de fermenti, ai chimiei alimentare si in diferite sinteze organice.
O proprietate unica a argintului fata de alte metale este cea de bacteriostatic, adica de distrugator pentru o categorie intreaga de microorganisme si bacterii.
Au fost elaborate si o seama de aliaje ale argintului, nu numai cu metale nobile, ci si cu numeroase metale uzuale.
Multiple utilizari ale acestui metal au contribuit la cresterea interesului pentru productia de argint, in zilele noastre utilizarile tehnice ale argintului predominand net din punct de vedere cantitativ asupra celor ornamentale si de giuvaergerie.
Argintul este in prezent folosit in constructia unui sir de aparate electrice, pentru confectionarea de cabluri, contacte etc. Faptul ca argintul metalic poseda un punct de topire destul de ridicat, de 961° C, si un punct de fierbere de 1 955° C, permite utilizarea metalului la temperaturi destul de ridicate, ceea ce prezinta importanta in numeroase domenii tehnice.
Folosirea argintului sta la baza fabricatiei de oglinzi, in care stratul foarte subtire de argint metalic ce serveste pentru reflectarea imaginii se obtine prin reducerea unor solutii amoniacale de argint cu substante organice. Oglinzile de argint au numeroase utilizari si in tehnica, servind pentru acoperirea peretilor dubli ai vaselor Dewar, folosite pentru mentinerea diferitelor substante la temperaturi constante. Pe acelasi principiu se bazeaza constructia termoselor.
Industria chimica foloseste argintul ca material de constructie pentru reactoare, serpentine, agitatoare etc. utilizate in domeniul producerii de fermenti, ai chimiei alimentare si in diferite sinteze organice.
O proprietate unica a argintului fata de alte metale este cea de bacteriostatic, adica de distrugator pentru o categorie intreaga de microorganisme si bacterii.
Au fost elaborate si o seama de aliaje ale argintului, nu numai cu metale nobile, ci si cu numeroase metale uzuale.
Multiple utilizari ale acestui metal au contribuit la cresterea interesului pentru productia de argint, in zilele noastre utilizarile tehnice ale argintului predominand net din punct de vedere cantitativ asupra celor ornamentale si de giuvaergerie.
SURSA 03
Argintul este un element chimic.In tabelul periodic are simbolul Ag şi numărul atomic 47. Este un metal tranziţional, având configuraţia electronică a kriptonului, al patrulea gaz rar (1s2, 2s2 2p6, 3s2 3p6, 4s2 3d10 4p6) la care se adaugă un electron s pe stratul al cincilea (5s1) şi substratul 4d complet (4d10).
Proprietăţi fizice si chimice
Este un metal alb, strălucitor, şi, după cum îi spune şi numele, argintiu. În tăietură proaspătă, are o culoare uşor gălbuie. Face parte, împreună cu aurul, platina, paladiul, iridiul din categoria metalelor preţioase. Este moale, maleabil şi ductil, fiind metalul cu cea mai mare conductibilitate electrică şi termică.
Se oxidează cu uşurinţă în aer, formând oxizi, şi, de asemenea, în prezenţa sulfului, cu care formează sulfuri.
Întrebuinţări
Fiind un bun conducător de electricitate, este folosit în electrotehnică şi electronică, fie ca atare, fie sub formă de depuneri galvanice. Deoarece este foarte ductil, se pot realiza prin tragere fire extrem de subţiri, iar prin turnare şi ambutisare, conectori şi pastile pentru contacte electrice. Desi se oxidează cu uşurinţă, stratul de oxid nu este aderent, drept pentru care mulţi ani a fost principalul metal folosit în conectică. Cu toate acestea, odată cu progresul tehnologic din ultimii ani, conectica de înaltă calitate se realizează din aur sau argint aurit.
Se mai întrebuinţează la baterea monedelor, în giuvaergerie, precum şi în medicină. Deoarece eliberează spontan ioni negativi (care au acţiune germicida), multe decenii a fost întrebuinţat la confecţionarea de instrumente medicale şi proteze. În stomatologie, din argint se realizează cu succes pivoţi endodontici. Nu poate fi folosit ca atare la confecţionarea de proteze dentare, ci numai în aliaje, împreună cu celelalte metale nobile.
sursa:ipedia.ro
0 comments: