Cantaretul Bob Marley - Unul dintre cei mai de succes cantareti al muzicii reggae
Inca din copilarie mentorul sau a fost Joe Higgs. In anul 1963 Bob Marley, Bunny Livingston, Peter McIntosh, Junior Braithwaite, Beverley Kelso si Cherry Smith au format grupul The Wailers. In anul 1966 Braithwaite, Kelso si Smith au parasit The Wailers. Bob Marley a devenit membru al miscarii "Rastafari" si a inceput sa poarte dreadlocks, semnul sau distinctiv. In anul 1974, dupa ce The Wailers se despart definitiv, Marley a continuat sa inregistreze sub numele "Bob Marley & The Wailers".
Primul hit international a fost "No Woman, No Cry" in anul 1975. La sfarsitul anului 1976 Marley paraseste Jamaica si se muta in Anglia.
In iulie 1977 a fost diagnosticat cu cancer la degetul mare, provocat de o rana din timpul unui meci de fotbal. Acesta a refuzat sa il amputeze din cauza credintei sale, conform careia trupul trebuie sa fie intreg. Din aceasta cauza cancerul a avansat si a afectat ficatul, plamanii, stomacul si creierul. In ultimele sale zile din viata acesta era foarte bolnav si a ajuns intr-un spital din Miami, Florida pentru ingrijiri medicale. Bob Marley s-a stins din viata in dimineata zilei de 11 mai 1981 la varsta de doar 36 de ani.
Discografie:
- The Wailing Wailers (1965)
- Catch A Fire (1973)
- Burnin (1973)
- Natty Dread (1975)
- Live (1975),
- Rastaman Vibration (1976),
- Exodus (1977)
- Kaya (1978)
- Babylon By Bus (1978)
- Survival (1979)
- Uprising (1980)
- Confrontation (1983)
- Legend (1984)
- Rebel Music (1986)
- African Herbsman (1988)
- Natural Mystic (1995)
Primul hit international a fost "No Woman, No Cry" in anul 1975. La sfarsitul anului 1976 Marley paraseste Jamaica si se muta in Anglia.
In iulie 1977 a fost diagnosticat cu cancer la degetul mare, provocat de o rana din timpul unui meci de fotbal. Acesta a refuzat sa il amputeze din cauza credintei sale, conform careia trupul trebuie sa fie intreg. Din aceasta cauza cancerul a avansat si a afectat ficatul, plamanii, stomacul si creierul. In ultimele sale zile din viata acesta era foarte bolnav si a ajuns intr-un spital din Miami, Florida pentru ingrijiri medicale. Bob Marley s-a stins din viata in dimineata zilei de 11 mai 1981 la varsta de doar 36 de ani.
Discografie:
- The Wailing Wailers (1965)
- Catch A Fire (1973)
- Burnin (1973)
- Natty Dread (1975)
- Live (1975),
- Rastaman Vibration (1976),
- Exodus (1977)
- Kaya (1978)
- Babylon By Bus (1978)
- Survival (1979)
- Uprising (1980)
- Confrontation (1983)
- Legend (1984)
- Rebel Music (1986)
- African Herbsman (1988)
- Natural Mystic (1995)
SURSA 02
Robert Nesta Marley, nascut in Nine Miles (Rhoden Hall, Saint Ann) o mica localitate in nordul insulei Jamaica, din Marea Caraibe, era fiul lui Cedella Booker, jamaicana de 18 ani si a lui Norval Marley, capitan britanic de 50 de ani, care se dezise de fiul sau de frica sa nu fie retrogradat . La sfarsitul anilor 50 , Bob s-a mutat cu mama sa la Kingston, capitala unde locuitorii din zonele rurale veneau in speranta imbunatatirii vietii lor. Din nefericire, pentru majoritatea, destinul in capitala insemna periferii sarace.
Bob a crescut in aceasta ambianta unde a cunoscut un prieten pe care-l chema Neville O’Riley Livingston, dar mai cunoscut era ca Bunny, si impreuna au inceput se intereseze de muzica , si au inceput sa compuna si sa cante cateva melodii . Amandoi erau influentati insa de muzica pe care o ascultau la radio, muzica transmisa de posturile din SUA (Ray Charles, Curtis Mayfield, Brook Benton sau Fats Domino, si deasemeni grupul The Drifters- foarte popular in Jamaica). Atunci, Bob a inceput alternarea muncii cu muzica , asta , tocmai cand gasise de munca la o turnatorie si unde isi arse un ochi in timp ce muncea . Atat Bob cat si Bunny au primit ajutor in muzica de la Joe Higgs, un cantaret care-si castigase deja o faima in Jamaica.Dar ca sa-si asigure existenta, dadea ore de muzica incepatorilor . Intr-o ora de muzica, Bob si Bunny au cunoscut alt tanar muzician ce se numea Winston Hubert McIntosh (Peter Tosh). In 1962 Bob Marley a participat la o auditie pentru un producator muzical pe care-l chema Leslie Kong . Acesta, impresionat, i-a invitat in studio sa inregistreze cateva melodii. Anul urmator Bob si-a dat seama ca cea mai buna cale pentru a-si indeplini visul era sa–si faca o formatie . Le-a impartasit ideea lui Bunny si Peter si toti trei au format "Wailing Wailers". Noua formatie a castigat simpatia percutionistului rastafari Alvin Patterson, care i-a prezentat producatorului Clement Dodd. La mijlocul anului 1963 Dodd a vazut formatia Wailing Wailers si s-a hotarat sa promoveze grupul. Au lansat primul lor single, "Summer Down", la casa de discuri Coxsone la sfarsitul lui 1963. Formatia originala era compusa din Bob, Bunny, Peter, Junior Braithwaite si doi coristi, Beverly Kelso si Cherry Smith.
In timpul asta , mama lui Bob, Cedella, se casatorise din nou si se mutase in Delaware, in SUA, dupa un efort financiar deosebit. Ea dorea sa-i dea lui Bob o viata noua in aceasta tara , dar inainte de calatorie , el a cunoscut-o pe Rita Anderson si in 10 februarie 1966 cei doi s-au casatorit. Bob Marley a stat aproape opt luni cu mama sa in Wilmington, Delaware. Aici a reusit sa gaseasca de munca in schimbul de noapte la un service pentru Chrysler. Bob ajunse in Kingston in octombrie 1966 , la sase luni dupa vizita Majestatii sale Imperiale Haile Selassie, din Etiopía, care a impulsionat si a reinnoit miscarea rastafari din insula . Apropierea lui Bob de credinta Rastafari a inceput sa se reflecte si in muzica sa . Bob, a fost atat de prins de aceata noua ideologie incat i-a chemat pe Peter si Bunny pentru a forma un nou grup , asa apare “miticul “ "The Wailers". Rita de asemeni a inceput carierea sa ca solista cu un important succes "Pied Piper", o versiune a unei melodii pop englezesti . In Jamaica, ritmurile frenetice sunt inlocuite cu ritmuri mai lente si mai senzuale numite rock-steady. Credinta rastafari a celor de la Wailers a reusit sa-l coopteze si pe Dodd si impreuna au fondat propria lor casa discografica numita "Wail’N’Soul". In afara catorva succese, ea nu a raspuns asteptarilor si asa ca a sfarsit in 1967. Grupul a mai supravietuit facand compozitii pentru o companie asociata lui Johnny Nash, care in deceniul urmator va avea un deosebit succes cu una din melodiile lui Bob, "Stir It Up".
The Wailers au cunoscut un om care le-a revolutionat munca, Lee Perry. Asocierea dintre Perry si grupul The Wailers va aduce succesul cu melodii ca "Soul Rebel", "Duppy Conqueror", "400 Years" si "Small Axe", melodii clasice ale viitorului curent reggae. In 1970, doi dintre cei mai mari muzicieni de pe insula s-au alipit la grup. Este vorba de Aston 'Family Man' Barrett si fratele sau, Carlton (bas si baterie ).
In vara anului 1971 Bob a acceptat invitatia lui Johnny Nash pentru a-l acompania in Suedia , ocazie cu care a semnat un contract cu CBS, care era casa de discuri a cantaretului american . In primavara lui 1972 The Wailers au aterizat in Anglia pentru a face promotie discului "Reggae on Broadway", dar nu au avut prea mult succes . In disperare de cauza , Bob a vizitat studiourile de inregistrare Island Records, care au fost primele interesate de muzica jamaicana, iar aici l-a intalnit pe Chris Blackwell. Blackwell ii cunostea pe The Wailers si le-a oferit 4 milioane pentru a inregistra un album in conditiile celor mai avansate tehnici de care studioul dispunea . Acest prim album a fost "Catch A Fire", promovat puternic . Discul nu a fost un succes imediat, iar muzica si versurile lui Bob pline de incarcatura sociala , erau ceva cu totul diferit de ceea ce se canta pe atunci in Europa . Island a promovat un turneu al grupului prin Anglia si SUA , ceea ce era alta noutate pentru o formatie de reggae. The Wailers au cantat in Londra in aprilie 1973 si trei luni mai tarziu grupul s-a reintors in Jamaica. Bunny a parasit viata muzicala , abandonand grupul inainte de turneul in SUA . In locul sau intra Joe Higgs, vechiul profesor de muzica a celor de la The Wailers. In SUA au participat la cateva concerte ale lui Bruce Springsteen si Sly & The Family Stone, principalul grup cu muzicieni de culoare din State la acel moment .
In 1973 grupul a lansat cel de-al doilea album cu Island Records , "Burnin’", un disc ce includea noile versiuni ale unor cantece mai importante ca : "Duppy Conqueror", "Small Axe" si "Put It On", alaturi de "Get Up, Stand Up" si "I Shot The Sheriff". Ultima piesa a fost aceea care l-a consacrat definitiv pe Bob Marley, ajungand, alaturi de Eric Clapton, sa ocupe primul loc la single-urile cele mai bine vandute in SUA . In 1974, Bob Marley a petrecut majoritatea timpului in studio lucrand pentru "Natty Dread", un album ce includea melodii ca "Talkin’ Blues", "No Woman No Cry", "So Jah Seh", "Revolution", "Them Belly Full (But We Hungry)" sau "Rebel Music (3 o’clock Roadblock)". Anul urmator , Bunny si Peter lasara definitiv grupul pentru a se dedica unor cariere solistice , ceea ce a facut ca grupul sa fie cunoscut ca Bob Marley & The Wailers. "Natty Dread" a fost lansat in februarie 1975.
In ceea ce priveste turneele , au facut doua , unul la Lyceum Ballroom din Londra, care a fost catalogat unul din cele mai bune ale acelei perioade , iar al doilea in noiembrie cand Bob a revenit in Jamaica pentru a canta intr-un concert umanitar alaturi de Stevie Wonder, acum insa ca o vedeta a tarii sale si a lumii . "Rastaman Vibrations", urmatorul album a fost lansat in 1976. Albumul continea melodii ca:"Crazy Baldhead", "Johnny Was", "Who The Cap Fit" si poate cea mai semnificativa ca toate ,"War", ale carei versuri erau extrase dintr-un discurs al Imparatului Haile Selassie, la ONU .
Bob Marley era pe atunci un activist non-politic in Jamaica, un muzician consacrat , un sustinator al miscarii rastafari. Bob Marley a hotarat sa dea un concert gratuit in Parcul Eroilor Natiunii din Kingston, pe 5 decembrie 1976 , cu intentia explicita sa promoveze pacea. Dupa anuntul concertului , guvernul convoca alegeri pentru 20 decembrie . In ziua de 3 decembrie , doua zile inainte de “Smile Jamaica”, Bob, sotia sa Rita, Lewis Griffith si managerul Don Taylor au fost raniti intr-un atentat cu arma , provocat de niste necunoscuti , desi se presupunea ca insasi CIA fusese bagata in aceasta lovitura. In interiorul casei din 56 Hope Road, Jamaica. Bob a fost ranit de focurile de arma trase , in piept, foarte aproape de inima si la un brat ; sotia sa Rita la cap , Lewis Griffith in stomac iar managerul Don Taylor a fost de asemeni spitalizat deoarece s-a aflat pe linia focurilor de arma .
Din fericire dupa un timp recuperarea a fost completa . Doua zile dupa atentat , Bob si-a improvizat o platforma pe care a cantat . Cand a fost intrebat pentru ce , el a raspuns : “ Oamenii care traiesc si incearca sa faca aceasta lume mai rea nu-si permit nici o zi libera, cum as putea eu sa-mi iau una cand incerc sa fac putina lumina in obscuritate? “ A fost ultima reprezentatie a lui Bob in Jamaica pentru urmatoarele 18 luni . Temandu-se de un alt atentat , a parasit insula si a plecat sa traiasca la Londra . Acolo a inregistrat urmatorul album, "Exodus", unul din cele mai importante din cariera sa si din reggae.
Lansat in vara aceluiasi an ,"Exodus" a consolidat statutul international al grupului , ramanand in topul din Marea Britanie timp de 56 de saptamani si avand 3 single-uri - "Waiting In Vain", "Exodus" si "Jamming’" – ca mari succese mediatice . In 1978 grupul a obtinut un nou succes cu "Kaya", care a reusit sa ocupe locul patru in Anglia in saptamana imediat urmatoare lansarii . De pe acest album au fost scoase doua single-uri, "Satisfy My Soul" si "Is This Love?". In aprilie 1978 se intoarce in Jamaica pentru "One Love Peace Concert". A fost tot atunci invitat la sediul ONU in New York pentru a primi Medalia Pacii iar la sfarsitul anului Bob a plecat intr-o calatorie in Africa pentru prima data , unde a vizitat pentru inceput Kenya si apoi Etiopía, locul spiritual al miscarii rastafari. Grupul abia terminase un turneu prin Europa si SUA .Acest turneu i-a servit ca material pentru al doilea album live "Babylon By Bus". "Survival", al noualea album al lui Bob Marley cu Island a fost lansat in vara lui 1979. Includea "Zimbabwe", un imn pentru Rodesia, care isi castigase libertatea , alaturi de "So Much Trouble In The World", "Ambush In The Night" si "Africa Unite". Cum indica si coperta care continea drapelele natiunilor independente , "Survival" a fost un album omagial pentru cauza panafricana. In aprilie 1980, formatia a fost invitata oficial de guvernul recent eliberatei Zimbabwe pentru a canta la ceremonia dedicata independentei noii natiuni .
Urmatorul disc al grupului , "Uprising", a fost lansat in mai 1980 si a avut un succes imediat cu "Could You Be Loved?". Albumul mai continea si "Coming In From The Cold", "Work" si faimosul "Redemption Song". The Wailers au pornit in cel mai mare turneu european , sfidand orice record de asistenta . Agenda includea un concert pentru 100.000 de persoane la Miláno , cel mai mare din istoria grupului . Bob Marley & The Wailers erau grupul cu cel mai mare turneu din acel an . "Uprising" figura in toate topurile din Europa. Era o perioada de maxim optimism si isi faceau palnuri pentru un turneu in SUA in compania lui Stevie Wonder , la sfarsitul anului .
Dupa terminarea turneului european , Bob Marley si grupul pornira spre SUA . Bob planificase doua concerte in Madison Square Garden, dar se imbolnavi grav . Cu trei ani inainte , in Londra , s-a ranit la un deget de la picior in timp ce juca fotbal . Rana netratata s-a dovedit a fi cancerigena si cu toate ca a tratat-o apoi in Miami, a continuat sa se reproduca . In 1980, cancerul incepuse sa se propage prin tot corpul lui Bob. A putut sa-si controleze boala timp de opt luni facand tratament la clinica doctorului Joseph Issels, in Baviera. Tratamentul lui Issels starnea multe polemici pentru ca folosea numai remedii naturale si nu toxice . Pentru un timp au parut ca sunt eficiente , in cazul lui Bob. La inceputul lui mai, parasea Germania pentru a se intoarce in Jamaica, dar nu a reusit sa-si termine calatoria .
Bob Marley a murit intr-un spital din Miami la 11 mai 1981. Cu o luna inainte , Bob fusese decorat cu Ordinul de Merit al Jamaicai , a treia mare onoare a natiunii , ca semn de recunoastere a inestimabilei sale contributii aduse culturii acestei tari . Pe 21 mai 1981, onorabilului Robert Nesta Marley O. M. i se faceau funeralii oficiale din partea poporului jamaican . Dupa funeralii (la care a asistat si Primul ministru ca lider al Opozitiei ) corpul lui Bob a fost inmormantat in satul sau natal , Nine Miles, in nordul insulei , unde se odihneste intr-un mausoleu . Bob Marley a murit la 36 ani .
In 2005, Rita Anderson, vaduva lui Marley, a scris o biografie("No Woman, No Cry") in care l-a criticat dur pe cel care i-a fost sot . Dupa Rita, perechea locuia intr-o coliba , Bob avea doar o pereche de indispensabili , pe care ea ii spala in fiecare noapte . De asemeni, a afirmat ca steaua reggae avea nenumarate amante in Kingston si nenumarati copii cu acestea, lista descendentilor lui Bob fiind imensa; in 1968 a avut un copil pe care-l chema Ziggy Marley cu Rita Anderson, in 1970, a avut un fiu numit Robbie cu Lucille Williams, una din “logodnicele sale “ in Trench Town. Janet Hunt l-a facut pe Rohan Marley (viitorul sot al lui Lauryn Hill). Numeroasele sale calatorii la Londra nu au fost in zadar , caci s-a nascut Karen Marley, fata unei englezoaice pe care o chema Janet Bowen. O jamaicana nascuta in Barbados, Lucy Pounder, a avut cu Bob pe Julian Marley.
O alta logodnica , campioana caribena de ping pong Anita Bellnavis, a devenit mama lui Kymani Marley. In 1975, Cindy Breakspeare, care era pe punctul de a deveni Miss Mundo, l-a nascut pe Damian Marley. O alta “logodnica “ era actrita Esther Anderson, care a fost si cu Marlon Brando si Chris Blackwell.
Toate aceste afirmatii nu au convenit guvernului jamaican , mai ales ca Anderson a anuntat ca dorea deshumarea trupului sotului sau pentru a-l inmormanta la Shashemene, in Etiopia, unde imparatul Haile Selassie a cedat o suprafata pentru rastafarii jamaicani care sunt rezidenti in aceasta localitate . Relatia dintre guvernul jamaican si Anderson era critica , mai ales ca guvernul il considera pe Bob un idol si o puternica atractie turistica pentru straini . De asemeni, casa muzeu a lui Bob era si ea o reclama pentru insula . Departe de a aplana neintelegerile , Anderson a reamintit guvernului ca in tara sa natala, in Jamaica, Bob a fost impuscat in casa si a trebuit sa se autoexileze. “Bob ar fi preferat sa se odihneasca in continentul african decat pe o insula unde stramosii sai au fost luati si folositi ca scavi.”a concis vaduva lui Bob.
Robert Nesta Marley, nascut in Nine Miles (Rhoden Hall, Saint Ann) o mica localitate in nordul insulei Jamaica, din Marea Caraibe, era fiul lui Cedella Booker, jamaicana de 18 ani si a lui Norval Marley, capitan britanic de 50 de ani, care se dezise de fiul sau de frica sa nu fie retrogradat . La sfarsitul anilor 50 , Bob s-a mutat cu mama sa la Kingston, capitala unde locuitorii din zonele rurale veneau in speranta imbunatatirii vietii lor. Din nefericire, pentru majoritatea, destinul in capitala insemna periferii sarace.
Bob a crescut in aceasta ambianta unde a cunoscut un prieten pe care-l chema Neville O’Riley Livingston, dar mai cunoscut era ca Bunny, si impreuna au inceput se intereseze de muzica , si au inceput sa compuna si sa cante cateva melodii . Amandoi erau influentati insa de muzica pe care o ascultau la radio, muzica transmisa de posturile din SUA (Ray Charles, Curtis Mayfield, Brook Benton sau Fats Domino, si deasemeni grupul The Drifters- foarte popular in Jamaica). Atunci, Bob a inceput alternarea muncii cu muzica , asta , tocmai cand gasise de munca la o turnatorie si unde isi arse un ochi in timp ce muncea . Atat Bob cat si Bunny au primit ajutor in muzica de la Joe Higgs, un cantaret care-si castigase deja o faima in Jamaica.Dar ca sa-si asigure existenta, dadea ore de muzica incepatorilor . Intr-o ora de muzica, Bob si Bunny au cunoscut alt tanar muzician ce se numea Winston Hubert McIntosh (Peter Tosh). In 1962 Bob Marley a participat la o auditie pentru un producator muzical pe care-l chema Leslie Kong . Acesta, impresionat, i-a invitat in studio sa inregistreze cateva melodii. Anul urmator Bob si-a dat seama ca cea mai buna cale pentru a-si indeplini visul era sa–si faca o formatie . Le-a impartasit ideea lui Bunny si Peter si toti trei au format "Wailing Wailers". Noua formatie a castigat simpatia percutionistului rastafari Alvin Patterson, care i-a prezentat producatorului Clement Dodd. La mijlocul anului 1963 Dodd a vazut formatia Wailing Wailers si s-a hotarat sa promoveze grupul. Au lansat primul lor single, "Summer Down", la casa de discuri Coxsone la sfarsitul lui 1963. Formatia originala era compusa din Bob, Bunny, Peter, Junior Braithwaite si doi coristi, Beverly Kelso si Cherry Smith.
In timpul asta , mama lui Bob, Cedella, se casatorise din nou si se mutase in Delaware, in SUA, dupa un efort financiar deosebit. Ea dorea sa-i dea lui Bob o viata noua in aceasta tara , dar inainte de calatorie , el a cunoscut-o pe Rita Anderson si in 10 februarie 1966 cei doi s-au casatorit. Bob Marley a stat aproape opt luni cu mama sa in Wilmington, Delaware. Aici a reusit sa gaseasca de munca in schimbul de noapte la un service pentru Chrysler. Bob ajunse in Kingston in octombrie 1966 , la sase luni dupa vizita Majestatii sale Imperiale Haile Selassie, din Etiopía, care a impulsionat si a reinnoit miscarea rastafari din insula . Apropierea lui Bob de credinta Rastafari a inceput sa se reflecte si in muzica sa . Bob, a fost atat de prins de aceata noua ideologie incat i-a chemat pe Peter si Bunny pentru a forma un nou grup , asa apare “miticul “ "The Wailers". Rita de asemeni a inceput carierea sa ca solista cu un important succes "Pied Piper", o versiune a unei melodii pop englezesti . In Jamaica, ritmurile frenetice sunt inlocuite cu ritmuri mai lente si mai senzuale numite rock-steady. Credinta rastafari a celor de la Wailers a reusit sa-l coopteze si pe Dodd si impreuna au fondat propria lor casa discografica numita "Wail’N’Soul". In afara catorva succese, ea nu a raspuns asteptarilor si asa ca a sfarsit in 1967. Grupul a mai supravietuit facand compozitii pentru o companie asociata lui Johnny Nash, care in deceniul urmator va avea un deosebit succes cu una din melodiile lui Bob, "Stir It Up".
The Wailers au cunoscut un om care le-a revolutionat munca, Lee Perry. Asocierea dintre Perry si grupul The Wailers va aduce succesul cu melodii ca "Soul Rebel", "Duppy Conqueror", "400 Years" si "Small Axe", melodii clasice ale viitorului curent reggae. In 1970, doi dintre cei mai mari muzicieni de pe insula s-au alipit la grup. Este vorba de Aston 'Family Man' Barrett si fratele sau, Carlton (bas si baterie ).
In vara anului 1971 Bob a acceptat invitatia lui Johnny Nash pentru a-l acompania in Suedia , ocazie cu care a semnat un contract cu CBS, care era casa de discuri a cantaretului american . In primavara lui 1972 The Wailers au aterizat in Anglia pentru a face promotie discului "Reggae on Broadway", dar nu au avut prea mult succes . In disperare de cauza , Bob a vizitat studiourile de inregistrare Island Records, care au fost primele interesate de muzica jamaicana, iar aici l-a intalnit pe Chris Blackwell. Blackwell ii cunostea pe The Wailers si le-a oferit 4 milioane pentru a inregistra un album in conditiile celor mai avansate tehnici de care studioul dispunea . Acest prim album a fost "Catch A Fire", promovat puternic . Discul nu a fost un succes imediat, iar muzica si versurile lui Bob pline de incarcatura sociala , erau ceva cu totul diferit de ceea ce se canta pe atunci in Europa . Island a promovat un turneu al grupului prin Anglia si SUA , ceea ce era alta noutate pentru o formatie de reggae. The Wailers au cantat in Londra in aprilie 1973 si trei luni mai tarziu grupul s-a reintors in Jamaica. Bunny a parasit viata muzicala , abandonand grupul inainte de turneul in SUA . In locul sau intra Joe Higgs, vechiul profesor de muzica a celor de la The Wailers. In SUA au participat la cateva concerte ale lui Bruce Springsteen si Sly & The Family Stone, principalul grup cu muzicieni de culoare din State la acel moment .
In 1973 grupul a lansat cel de-al doilea album cu Island Records , "Burnin’", un disc ce includea noile versiuni ale unor cantece mai importante ca : "Duppy Conqueror", "Small Axe" si "Put It On", alaturi de "Get Up, Stand Up" si "I Shot The Sheriff". Ultima piesa a fost aceea care l-a consacrat definitiv pe Bob Marley, ajungand, alaturi de Eric Clapton, sa ocupe primul loc la single-urile cele mai bine vandute in SUA . In 1974, Bob Marley a petrecut majoritatea timpului in studio lucrand pentru "Natty Dread", un album ce includea melodii ca "Talkin’ Blues", "No Woman No Cry", "So Jah Seh", "Revolution", "Them Belly Full (But We Hungry)" sau "Rebel Music (3 o’clock Roadblock)". Anul urmator , Bunny si Peter lasara definitiv grupul pentru a se dedica unor cariere solistice , ceea ce a facut ca grupul sa fie cunoscut ca Bob Marley & The Wailers. "Natty Dread" a fost lansat in februarie 1975.
In ceea ce priveste turneele , au facut doua , unul la Lyceum Ballroom din Londra, care a fost catalogat unul din cele mai bune ale acelei perioade , iar al doilea in noiembrie cand Bob a revenit in Jamaica pentru a canta intr-un concert umanitar alaturi de Stevie Wonder, acum insa ca o vedeta a tarii sale si a lumii . "Rastaman Vibrations", urmatorul album a fost lansat in 1976. Albumul continea melodii ca:"Crazy Baldhead", "Johnny Was", "Who The Cap Fit" si poate cea mai semnificativa ca toate ,"War", ale carei versuri erau extrase dintr-un discurs al Imparatului Haile Selassie, la ONU .
Bob Marley era pe atunci un activist non-politic in Jamaica, un muzician consacrat , un sustinator al miscarii rastafari. Bob Marley a hotarat sa dea un concert gratuit in Parcul Eroilor Natiunii din Kingston, pe 5 decembrie 1976 , cu intentia explicita sa promoveze pacea. Dupa anuntul concertului , guvernul convoca alegeri pentru 20 decembrie . In ziua de 3 decembrie , doua zile inainte de “Smile Jamaica”, Bob, sotia sa Rita, Lewis Griffith si managerul Don Taylor au fost raniti intr-un atentat cu arma , provocat de niste necunoscuti , desi se presupunea ca insasi CIA fusese bagata in aceasta lovitura. In interiorul casei din 56 Hope Road, Jamaica. Bob a fost ranit de focurile de arma trase , in piept, foarte aproape de inima si la un brat ; sotia sa Rita la cap , Lewis Griffith in stomac iar managerul Don Taylor a fost de asemeni spitalizat deoarece s-a aflat pe linia focurilor de arma .
Din fericire dupa un timp recuperarea a fost completa . Doua zile dupa atentat , Bob si-a improvizat o platforma pe care a cantat . Cand a fost intrebat pentru ce , el a raspuns : “ Oamenii care traiesc si incearca sa faca aceasta lume mai rea nu-si permit nici o zi libera, cum as putea eu sa-mi iau una cand incerc sa fac putina lumina in obscuritate? “ A fost ultima reprezentatie a lui Bob in Jamaica pentru urmatoarele 18 luni . Temandu-se de un alt atentat , a parasit insula si a plecat sa traiasca la Londra . Acolo a inregistrat urmatorul album, "Exodus", unul din cele mai importante din cariera sa si din reggae.
Lansat in vara aceluiasi an ,"Exodus" a consolidat statutul international al grupului , ramanand in topul din Marea Britanie timp de 56 de saptamani si avand 3 single-uri - "Waiting In Vain", "Exodus" si "Jamming’" – ca mari succese mediatice . In 1978 grupul a obtinut un nou succes cu "Kaya", care a reusit sa ocupe locul patru in Anglia in saptamana imediat urmatoare lansarii . De pe acest album au fost scoase doua single-uri, "Satisfy My Soul" si "Is This Love?". In aprilie 1978 se intoarce in Jamaica pentru "One Love Peace Concert". A fost tot atunci invitat la sediul ONU in New York pentru a primi Medalia Pacii iar la sfarsitul anului Bob a plecat intr-o calatorie in Africa pentru prima data , unde a vizitat pentru inceput Kenya si apoi Etiopía, locul spiritual al miscarii rastafari. Grupul abia terminase un turneu prin Europa si SUA .Acest turneu i-a servit ca material pentru al doilea album live "Babylon By Bus". "Survival", al noualea album al lui Bob Marley cu Island a fost lansat in vara lui 1979. Includea "Zimbabwe", un imn pentru Rodesia, care isi castigase libertatea , alaturi de "So Much Trouble In The World", "Ambush In The Night" si "Africa Unite". Cum indica si coperta care continea drapelele natiunilor independente , "Survival" a fost un album omagial pentru cauza panafricana. In aprilie 1980, formatia a fost invitata oficial de guvernul recent eliberatei Zimbabwe pentru a canta la ceremonia dedicata independentei noii natiuni .
Urmatorul disc al grupului , "Uprising", a fost lansat in mai 1980 si a avut un succes imediat cu "Could You Be Loved?". Albumul mai continea si "Coming In From The Cold", "Work" si faimosul "Redemption Song". The Wailers au pornit in cel mai mare turneu european , sfidand orice record de asistenta . Agenda includea un concert pentru 100.000 de persoane la Miláno , cel mai mare din istoria grupului . Bob Marley & The Wailers erau grupul cu cel mai mare turneu din acel an . "Uprising" figura in toate topurile din Europa. Era o perioada de maxim optimism si isi faceau palnuri pentru un turneu in SUA in compania lui Stevie Wonder , la sfarsitul anului .
Dupa terminarea turneului european , Bob Marley si grupul pornira spre SUA . Bob planificase doua concerte in Madison Square Garden, dar se imbolnavi grav . Cu trei ani inainte , in Londra , s-a ranit la un deget de la picior in timp ce juca fotbal . Rana netratata s-a dovedit a fi cancerigena si cu toate ca a tratat-o apoi in Miami, a continuat sa se reproduca . In 1980, cancerul incepuse sa se propage prin tot corpul lui Bob. A putut sa-si controleze boala timp de opt luni facand tratament la clinica doctorului Joseph Issels, in Baviera. Tratamentul lui Issels starnea multe polemici pentru ca folosea numai remedii naturale si nu toxice . Pentru un timp au parut ca sunt eficiente , in cazul lui Bob. La inceputul lui mai, parasea Germania pentru a se intoarce in Jamaica, dar nu a reusit sa-si termine calatoria .
Bob Marley a murit intr-un spital din Miami la 11 mai 1981. Cu o luna inainte , Bob fusese decorat cu Ordinul de Merit al Jamaicai , a treia mare onoare a natiunii , ca semn de recunoastere a inestimabilei sale contributii aduse culturii acestei tari . Pe 21 mai 1981, onorabilului Robert Nesta Marley O. M. i se faceau funeralii oficiale din partea poporului jamaican . Dupa funeralii (la care a asistat si Primul ministru ca lider al Opozitiei ) corpul lui Bob a fost inmormantat in satul sau natal , Nine Miles, in nordul insulei , unde se odihneste intr-un mausoleu . Bob Marley a murit la 36 ani .
In 2005, Rita Anderson, vaduva lui Marley, a scris o biografie("No Woman, No Cry") in care l-a criticat dur pe cel care i-a fost sot . Dupa Rita, perechea locuia intr-o coliba , Bob avea doar o pereche de indispensabili , pe care ea ii spala in fiecare noapte . De asemeni, a afirmat ca steaua reggae avea nenumarate amante in Kingston si nenumarati copii cu acestea, lista descendentilor lui Bob fiind imensa; in 1968 a avut un copil pe care-l chema Ziggy Marley cu Rita Anderson, in 1970, a avut un fiu numit Robbie cu Lucille Williams, una din “logodnicele sale “ in Trench Town. Janet Hunt l-a facut pe Rohan Marley (viitorul sot al lui Lauryn Hill). Numeroasele sale calatorii la Londra nu au fost in zadar , caci s-a nascut Karen Marley, fata unei englezoaice pe care o chema Janet Bowen. O jamaicana nascuta in Barbados, Lucy Pounder, a avut cu Bob pe Julian Marley.
O alta logodnica , campioana caribena de ping pong Anita Bellnavis, a devenit mama lui Kymani Marley. In 1975, Cindy Breakspeare, care era pe punctul de a deveni Miss Mundo, l-a nascut pe Damian Marley. O alta “logodnica “ era actrita Esther Anderson, care a fost si cu Marlon Brando si Chris Blackwell.
Toate aceste afirmatii nu au convenit guvernului jamaican , mai ales ca Anderson a anuntat ca dorea deshumarea trupului sotului sau pentru a-l inmormanta la Shashemene, in Etiopia, unde imparatul Haile Selassie a cedat o suprafata pentru rastafarii jamaicani care sunt rezidenti in aceasta localitate . Relatia dintre guvernul jamaican si Anderson era critica , mai ales ca guvernul il considera pe Bob un idol si o puternica atractie turistica pentru straini . De asemeni, casa muzeu a lui Bob era si ea o reclama pentru insula . Departe de a aplana neintelegerile , Anderson a reamintit guvernului ca in tara sa natala, in Jamaica, Bob a fost impuscat in casa si a trebuit sa se autoexileze. “Bob ar fi preferat sa se odihneasca in continentul african decat pe o insula unde stramosii sai au fost luati si folositi ca scavi.”a concis vaduva lui Bob.
SURSA 03
Robert Nesta Marley s-a nascut pe 6 februarie 1945 in oraselul Nine Milles din Jamaica. Dupa moartea tatalui, Bob si mama sa s-au mutat in mahalaua Trenchtown din Kingston. Aici l-a cunoscut pe Neville "Bunny" Livingston, ulterior devenit faimos sub numele de Bunny Wailer, creierul formatiei din spatele lui Bob.
Dupa mai multe incercari si schimbari de nume, formatia devine notorie sub numele de Bob Marley and The Wailers. “Simmer Down”, primul succes al trupei, a spart piata in 1966, impunandu-i ca una din cele mai tari formatii din Jamaica. A urmat la scurt timp “Soul rebel” si “400 years”.
Tot la inceputul anilor ’60 Marley adopta religia si filosofia rastafariana. In 1966 se casatoreste cu Rita Marley. Intre 1968 si 1972, Marley, Rita si Bunny Wailer inregistreaza o serie de piese la Londra in dorinta de a face ca sound-ul The Wailers mai comercial. Primul album Bob Marley and The Wailers, “Catch a fire” a fost scos pe piata mondiala in 1973 si se vinde bine.
A fost urmat de “Burnin’”, album pe care se regaseau hit-ul “Get up Stand Up” si “I Shot the Sheriff”, piesa dupa care Eric Clapton face un cover si care ii propulseaza pe jamaicani in atentia tuturor. In 1974, grupul se sparge, fiecare alegand sa mearga pe drumul sau. Marley continua insa sa sustina concerte sub numele de “Bob Marley and The Wailers”. In 1975, Marley sparge topurile cu extrase de pe albumul “Natty Dread”, stand saptamani in sir in topurile Billboard din State, cu piesa “Rastaman Vibration”.
In decembrie ’76, cu doar doua zile inaintea concertului "Smile Jamaica”, un concert gratuit organizat de premierul jamaican, Michael Mainley, in incercarea de a detensiona situatia politica din tara, Bob si Rita Marley sunt raniti intr-o incercare de asasinat comisa impotriva lor, in propria casa. Marley reuseste sa sustina concertul dupa ingrijirile medicale primite.
In 1976, Marley se stabileste la Londra, unde inregistreaza albumele “Exodus” si “Kaya”, primul dintre ele ramanand in topurile britanice timp de 56 de saptamani.In 1978 se intoarce in Jamaica pentru a sustine un nou concert in incercarea de a calma situatia politica din tara.
In 1977 Marley este diagnosticat cu cancer la degetul mare al piciorului drept, pe o rana suferita in timpul unui meci de fotbal. Acesta refuza amputarea degetului Metastazele se intind rapid la creier, plamani si alte organe vitale. Isi continua concertele si dupa doua recitaluri sustinute la Madison Square Garden lesina in Central Park din New York. Isi tine ultimul concert in Pittsburgh Pennsylvania pe 23 septembrie 1980. Se interneaza la Miami si moare in dimineata zilei de 11 mai 1981, la doar 36 de ani.
sursa:ipedia.ro
0 comments: