Mihai Eminescu - Este cu adevarat cel mai mare poet national ?

   Data si locul nasterii
   Într-un registru al membrilor Junimii Eminescu insusi si-a trecut data nasterii ca fiind 20 decembrie 1849, iar in documentele gimnaziului din Cernauti unde a studiat Eminescu este trecuta data de 14 decembrie 1849. Totusi, Titu Maiorescu, in lucrarea Eminescu si poeziile lui (1889) citeaza cercetarile in acest sens ale lui N. D. Giurescu si preia concluzia acestuia privind data si locul nasterii lui Mihai Eminescu la 15 ianuarie 1850, in Botosani. Aceasta data rezulta din mai multe surse, printre care un dosar cu note despre botezuri din arhiva bisericii Uspenia (Domneasca) din Botosani; in acest dosar data nasterii este trecuta ca "15 ghenarie 1850", iar a botezului la data de 21 in aceeasi luna. Data nasterii este confirmata de sora mai mare a poetului, Aglae Drogli, care insa sustine ca locul nasterii trebuie considerat satul Ipotesti.

 

   Copilaria
   Copilaria a petrecut-o la Botosani si Ipotesti, in casa parinteasca si prin imprejurimi, intr-o totala libertate de miscare si de contact cu oamenii si cu natura, stare evocata cu adanca nostalgie in poezia de mai tarziu (Fiind baiet… sau O, ramai).

   Între 1858 si 1866, a urmat cu intermitente scoala primara National Hauptschule (Scoala primara ortodoxa orientala) la Cernauti.Frecventeaza aici si clasa a IV-a in anul scolar 1859/1860. Nu cunoastem unde face primele doua clase primare, probabil intr-un pension particular. Are ca invatatori pe Ioan Litviniuc si Ioan Zibacinschi, iar director pe Vasile Ilasievici. Cadre didactice cu experienta, invatatorii sai participa la viata culturala si intocmesc manuale scolare. Termina scoala primara cu rezultate bune la invatatura. Nu s-a simtit legat, afectiv, de invatatorii sai si nu-i evoca in scrierile sale. A urmat clasa a III-a la "Nationale Hauptschule“ din Cernauti, fiind clasificat al 15-lea intre 72 de elevi. A terminat clasa a IV-a clasificat al 5-lea din 82 de elevi, dupa care a facut doua clase de gimnaziu.

   Între 1860 si 1861 a fost inscris la Ober-Gymnasium, liceu german din Cernauti infiintat in 1808, singura institutie de invatamant liceal la acea data in Bucovina anexata de Imperiul habsburgic in 1775. Se impune in cursul anilor prin buna organizare administrativa si marea severitate in procesul de invatamant. Profesorii se recrutau, cu precadere, din Austria, intocmesc studii si colaboreaza la publicatiile vremii. Se infiinteaza si o catedra de romana, destul de tarziu, dupa 1848. Este ocupata de Aron Pumnul. Cunoscut prin Lepturariu romanesc, in patru tomuri, tiparit la Viena intre 1862 si 1865, cea dintai istorie a literaturii romane in texte. Frecventeaza cursurile la Ober Gymnasium si fratii sai, Serban, Nicolae, Gheorghe si Ilie. Termina clasa I cu rezultate bune la invatatura. Nu are nota la romana pe primul semestru si este clasificat de Miron Calinescu, erudit in istoria bisericii ortodoxe romane. Elevul Eminovici Mihai a promovat clasa I, fiind clasificat al 11-lea in primul semestru si al 23-lea in cel de-al doilea semestru. În clasa a II-a, pe care a repetat-o, l-a avut ca profesor pe Ion G. Sbiera, succesorul lui Aron Pumnul la catedra, culegator din creatie populara si autor de studii de tinuta academica. Aron Pumnul l-a calificat, in ambele semestre, cu note maxime la romana. A obtinut insuficient pe un semestru la Valentin Kermanner (la limba latina) si la Johann Haiduk, pe ambele semestre (la matematica). Mai tarziu a marturisit ca indepartarea sa de matematica se datora metodei rele de predare.

   În 16 aprilie 1863 a parasit definitiv cursurile, desi avea o situatie buna la invatatura. Avea note foarte bune la toate materiile. Ion G. Sbiera i-a dat la romana calificativul vorzüglich (eminent). Plecand de vacanta Pastelui la Ipotesti, nu s-a mai intors la scoala.
Promotia 1864 a gimnaziului din Cernauti. În medalion ar putea fi Eminescu

   În 1864 elevul Eminovici Mihai a solicitat Ministerul Învatamantului din Bucuresti o subventie pentru continuarea studiilor sau un loc de bursier. A fost refuzat, "nefiind nici un loc vacant de bursier“. În 21 martie 1864, prin adresa nr. 9816 catre gimnaziul din Botosani, i s-a promis ca va fi primit "negresit la ocaziune de vacanta, dupa ce, insa, va indeplini conditiunile concursului“. Elevul Eminovici a plecat la Cernauti unde trupa de teatru Fanny Tardini-Vladicescu dadea reprezentatii. La 5 octombrie 1864, Eminovici a intrat ca practicant la Tribunalul din Botosani, apoi, peste putin timp, a fost copist la comitetul permanent judetean.

   La 5 martie 1865, Eminovici a demisionat, cu rugamintea ca salariul cuvenit pe luna februarie sa fie inmanat fratelui sau Şerban. În 11 martie tanarul M. Eminovici a solicitat pasaport pentru trecere in Bucovina. În toamna s-a aflat in gazda la profesorul sau, Aron Pumnul, ca ingrijitor al bibliotecii acestuia. Situatia lui scolara era de "privatist“. Cunostea insa biblioteca lui Pumnul pana la ultimul tom.

   SURSA 02

   Anul acesta se implinesc 156 de ani de la nasterea marelui poet Mihai Eminescu. 'Vreun premiu academic pentru poeziile lui Eminescu, de a cãrui lipsã se plange o revistã germanã din Bucuresti? Dar Eminescu ar fi intampinat o asemenea propunere cu un ras homeric sau, dupã dispozitia momentului, cu acel suras de indulgentã miloasã ce-l avea pentru nimicurile lumesti.' Asa il caracteriza Titu Maiorescu in lucrarea 'Eminescu si poeziile lui'.

   1850: În orasul Botosani se naste Mihail, al saptelea copil din cei unsprezece ai lui Gheorghe Eminovici si Raluca, din familia Iurascu. Unele marturii fixeaza ca data a nasterii 14 decembrie 1849, iar forma Mihai se va impune mai tarziu. Familia cobora pe linie paterna din Transilvania de unde emigreaza in Bucovina din cauza exploatarii iobagesti, obligatiilor militare si a persecutiilor religioase. Bunicii sai, Vasile si Ioana, traiesc in Calinestii lui Cuparencu, nu departe de Suceava, comuna intemeiata de emigrantii transilvaneni. Mor din cauza epidemiei de holera din 1844, si poetul, nascut mult mai tarziu, nu-i cunoaste si nu-i evoca in scrierile sale. Gheorghe, primul baiat al lui Vasile, tatal poetului, trece din Bucovina in Moldova si indeplineste functia de administrator de mosie. Este ridicat la rangul de caminar si isi intemeiaza gospodaria sa la Ipotesti, in Tinutul Botosanilor.

   Familia sporeste repede si se nasc, inaintea poetului, Serban (1841), Nicolae (1843), Gheorghe (1844), Ruxandra (1845), Ilie (1846), Maria (1848), iar dupa el, Aglaia (1852), Harieta (1854), Matei (1856), Vasile (?). Mor inainte de a iesi din copilarie Ruxandra, Maria si Vasile. Caminarul, om cu dragoste de carte, isi trimite baietii si chiar o fata, Aglaia, sa faca studii la Cernauti, in Transilvania, iar Serban si poetul la universitatile germane. Astazi Ipotestiul este loc de pelerinaj pentru iubitorii scrisului eminescian.

   1858-1860 Se inscrie in octombrie 1858 in clasa a III-a la Scoala primara National Hauptschule (Scoala primara ortodoxa orientala) din Cernauti. Frecventeaza aici si clasa a IV-a in anul scolar 1859/1860. Termina scoala primara cu rezultate bune la invatatura. Nu s-a simtit legat, afectiv, de invatatorii sai si nu-i evoca in scrierile sale.

   1860-1863 Se inscrie in septembrie 1860 la Ober Gymnasium, liceul german din Cernauti, infiintat in 1808, singura institutie de invatamant liceal la acea data in Bucovina anexata de Imperiul habsburgic in 1775. Se impune in cursul anilor prin buna organizare administrativa si marea severitate in procesul de invatamant. Profesorii se recrutau, cu precadere, din Austria, intocmesc studii si colaboreaza la publicatiile vremii. Se infiinteaza si o catedra de romana, destul de tarziu, dupa 1848. Este ocupata de Aron Pumnul. Cunoscut prin Lepturariu romanesc, in patru tomuri, tiparit la Viena intre 1862 si 1865, cea dintai istorie a literaturii romane in texte. Frecventeaza cursurile la Ober Gymnasium si fratii sai, Serban, Nicolae, Gheorghe si Ilie. Termina clasa I cu rezultate bune la invatatura. Nu are nota la romana pe primul semestru si este clasificat de Miron Calinescu, erudit in istoria bisericii ortodoxe romane. Se inscrie in septembrie 1861 in clasa a II-a si are profesor de romana pe I. G. Sbiera, succesorul lui Aron Pumnul la catedra, culegator din creatie populara si autor de studii de Tinuta academica. Il califica, in amandoua semestrele, cu note maxime la romana. Obtine insuficient pe un semestru la Valentin Kermanner, latina si la Johann Haiduk, pe amandoua semestrele, la matematica. Mai tarziu va marturisi ca indepartarea sa de matematica se datora metodei rele de predare. Se inscrie in septembrie 1862 din nou in clasa a II-a, frecventeaza cursurile numai primul semestru si se retrage, cum se arata in catalog, ca "privatist" (elev-particular). Are note foarte bune la toate materiile. I. G. Sbiera ii da la romana calificativul "vorzüglich" (eminent).

   1864-1865 Demersuri la Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice sa obtina o bursa pentru continuarea studiilor; nu sunt incununate de succes. Se angajeaza in noiembrie 1864 la Consiliul Permanent Judetean Botosani "scriitor al cancelariei sale". Face corespondenta si intocmeste actele oficiale. Are coleg pe George Manea Foxaneanu, care il numeste Mihael Eminescu probabil pentru preocuparile literare. Isi da demisia in 5 martie 1865 si o motiveaza prin "dorinta de a urma studiile colegiale din Gimnaziul Plenariu din Bucovina". Destinul il va conduce pe alte drumuri.

   1866 Inceteaza din viata la Cernauti in 12/24 ianuarie Aron Pumnul, carturar si mare personalitate a luptei nationale in Bucovina sub stapanirea austriaca. I. G. Sbiera, succesorul lui Aron Pumnul, intocmeste impreuna cu cativa elevi o brosura omagiala Lacramioarele invataceilor gimnasisti din Cernauti la mormantul prea iubitului lor profesor Aron Pumnul repausat intr-a 12/24 ianuarie 1866; este difuzata in timpul ceremonialului funebru. Aron Pumnul este in poezia de debut a lui Eminescu, La moartea lui Aron Pumnul, cum o intituleaza editorii "geniul mare al desteptarii" Bucovinei. Cadenta si fluiditatea unor versuri ne dau dreptul sa presupunem ca nu era la intaia poezie. Tot acum trimite Familiei din Pesta poezia "De-as avea", care se publica in numarul din 25 februarie/19 martie 1866. Iosif Vulcan, redactorul revistei, o insoteste cu o nota redactionala. "Cu bucurie deschidem coloanele foaiei noastre acestui june de numai 16 ani, care cu primele incercari poetice ne-a surprins placut." Poezia e semnata: M. Eminescu, cum va proceda de aici inainte.

   Avem in aceasta privinta numai marturii orale, nu si documente. Bogata activitate literara. Publica in Familia "O calarire in zori" (15/27 mai), "Din strainatate" (17/29 iulie), "La Bucovina" (16/26 august), "Speranta" (11/23 septembrie), "Misterele noptii" (16/28 octombrie), iar in "Umoristul" (29 septembrie/11 octombrie) cealalta revista a lui Iosif Vulcan "Asta vreau dragul meu", sub forma de cuplet. Incepe publicarea "novelei svedice" a lui Onkel Adam (Karl Anton Wertterberg) "Lantul de aur", pe care o traduce din germana. Tot acum strange material pentru romanul "Geniu pustiu", pe care il elaboreaza in perioada preuniversitara si ramane in manuscris. Calatoria lui Eminescu in Transilvania marcheaza, remarca G. Calinescu, intrarea in alta varsta.

   1867-1868 Este in trupa lui Iorgu Caragiale din octombrie 1867 si intocmeste memorii catre organele administrative pe care le semneaza "Iorgu Caragiale si asociatii sai". Din trupa lui Iorgu Caragiale trece in cea a lui Mihail Pascaly, care il angajeaza ca "sufleur II si copist". In manuscrise se pastreaza mai multe piese copiate de el, care se joaca pe scena. I se incredinteaza si interpretarea unor roluri mai mici.

   1869 Publica in Familia poeziile "Junii corupti" (31 ianuarie/11 februarie), inrudita cu "Geniu pustiu" prin evocarea atmosferei revolutionare si "Amicului F. I." (30 martie/11 aprilie) inchinata lui Filimon Ilea, cu care se imprieteneste la Blaj in 1866, mai tarziu profesor de drept civil la Universitatea din Bucuresti. Se infiinteaza la Bucuresti, in 1 aprilie, Cercul Literar "Orientul", cu Grigore Haralamb Grandea, presedinte si V. Gr. Pop si I. Badescu, secretari; editeaza revista "Albina Pindului", orientata spre creatia populara si literatura franceza si germana.Face parte din colectivul insarcinat sa culeaga folclor in Moldova. Nu stiu sa fi facut cercetari pe teren; manuscrisele cuprind un mare numar de texte din creatia populara. Publica intr-o foaie volanta indoliata, in aprilie, oda funebra, "La moartea principelui Stirbey", incetat din viata la Nisa, in 1/13 aprilie 1869. Foaia volanta mai cuprinde o poezie de Vasile Demetrescu (V. D. Paun) si una de Ion (Ionita) Bodescu, cu care se va intalni si mai tarziu la Botosani.Se inscrie in 2 octombrie la Facultatea de Filozofie a Universitatii din Viena, ca "ausserordentlich" (auditor extraordinar); nu avea bacalaureatul. Se inscrie in 20 octombrie in Societatea Literara Sociala "Romania", infiintata in 1867; iar in 23 octombrie si in Societatea Literara Stiintifica a romanilor din Viena; initiaza demersuri pentru unificarea lor. Il cunoaste pe Ioan Slavici (n. 1848), student la drept, care efectua stagiul militar; participa la sedintele celor doua societati si leaga o prietenie exemplara.

   1870 Frecventeaza in semestrul de iarna 1869/1870 cursurile de la Facultatea de Filozofie a Universitatii din Viena. Asista la prelegerile tinute de Robert Zimmermann, istoria filozofiei, filozofia practica, conversatii filozofice Karl Zigmund Barasch-Rappaport, principii filozofice, exercitii filozofice si lecturi din Descartes, Spinoza si Leibniz, istorie si critica a notiunilor divine, Theodor Vogt, introducere in filozofie pe baza Metafizicii lui Aristotel. Are rezerve fata de profesorii vienezi pentru atitudinea lor fata de filozofia kantiana. Publica in ziarul Albina in doua numere din 7/19 si 9/21 articolul "O scriere critica". Ia apararea lui Aron Pumnul impotriva atacurilor lui Dimitrie Petrino din brosura, "Putine cuvinte despre coruperea limbii romane in Bucovina" tiparita la Cernauti in 1869 aratand ca meritul profesorului cernautean sta in faptul ca da "consistenta si constiinta nationala maselor"si face din ele "o natiune". Il cunoaste la Viena pe Iacob Negruzzi, care evoca intalnirea in amintirile sale. Isi incepe colaborarea la Convorbiri literare, cu poezia "Venere si Madona" (15 aprilie), careia ii urmeaza "Epigonii" (15 august) si proza "Fat-Frumos din lacrima"(1/15 noiembrie). O bogata corespondenta cu Iacob Negruzzi, redactorul foii iesene.

   1871 Aglaia, sora sa, se casatoreste la Ipotesti in 7 ianuarie cu Ioan Drogli, profesor in Cernauti; Au trei copii: Veturia, moarta de mica, Georg si Ioan. Publica in Convorbiri literare in 1 martie poezia "Mortua est"; a treia poezie dupa "Venere si Madona" si "Epigonii"; si retine atentia lui Maiorescu care ii recunoaste talentul. Are loc la 8 aprilie sedinta de unificare a celor doua societati studentesti din Viena; ocazie cu care ia nastere Societatea Academica Sociala Literara "Romania juna" din Viena; sunt alesi Ioan Slavici, presedinte, si Eminescu, bibliotecar; societatea, cunoscuta sub numele de "Romania juna", se va impune ca una din cele mai importante societati studentesti. Se inscrie in octombrie la Facultatea de Drept a Universitatii din Viena; si isi intrerupe studiile in timpul pregatirii Serbarii de la Putna si a Congresului studentesc.

    Participa in septembrie 1872, pentru prima oara, la sedintele "Junimii" iesene; unde citeste nuvela "Sarmanul Dionis" si poeziile "Egipetul", "Inger si demon" si "Floare albastra". Publica in Convorbiri literare in 1 octombrie "Egipetul", fragment din "Panorama desertaciunilor", poem de evocare a succesiunii civilizatiilor umane.

   Publica in Convorbiri literare in 1 decembrie si 1 ianuarie 1873 nuvela "Sarmanul Dionis". Epocii studiilor vieneze apartin insemnarile filozofice si de drept, precum si marile poeme ramase in manuscris. La indemnul lui Maiorescu se inscrie in 18 decembrie cu o adeverinta de absolvire a Liceului din Botosani; la Facultatea de Filozofie a Universitatii Friedrich-Wilhelm din Berlin; primeste peste cateva luni o bursa de la T. Maiorescu, ministrul Cultelor si Instructiunii Publice pentru trecerea doctoratului.

   1873 Audiaza la Facultatea de filozofie a Universitatii din Berlin in semestrul de iarna 1872/1873, semestrul de vara 1873, semestrul de iarna 1873/1874 si semestrul de vara 1874 prelegerile lui Eugen Dühring, filozofie si economie politica, Eduard Zeller, istoria filozofiei, Hermann Bonitz, istoria filozofiei grecesti, C. N. Althaus, filozofia hegeliana, Karl Richard Lepsius, istoria Egiptului, Karl Wilhelm Nitsch, istoria romana, Heinrich Dernburg, dreptul roman, Iohann-Christian Poggendorff, geografia fizica, Hermann-Ludwig-Ferdinand von Helmholtz, fizica, Emil Du Bois-Reymond, stiinte naturale. Gheorghe, fratele mai mare, locotenent in armata romana este pus in disponibilitate din cauza de boala. Se sinucide la Ipotesti in 21 septembrie.

   1874 Corespondenta in germana cu T.Maiorescu privind trecerea doctoratului spre a ocupa catedra de filozofie la Universitatea din Iasi; pentru care nu se considera pregatit sa tina prelegeri universitare; putea face comentarii de texte din Schopenhauer si Kant, incepe traducerea tratatului lui Kant, "Critica ratiunii pure"; si amana astfel sustinerea doctoratului la Berlin optand pentru Jena, pretext fata de Maiorescu pentru intreruperea studiilor universitare. Consiliul de Ministri il numeste, la propunerea lui Maiorescu, bibliotecar al Bibliotecii Centrale din Iasi cu incepere din 10 septembrie, post in care va desfasura o sustinuta activitate pentru imbogatirea Bibliotecii Centrale cu publicatii din vechiul scris romanesc.

   1875 Corespondenta cu F. A. Brockhaus, privind colaborarea sa la enciclopedia germana, Conversation Lexikon, prilej cu care propune introducerea de noi articole, neacceptata de editor. Este inlocuit la conducerea Bibliotecii Centrale din Iasi in 1 iulie si numit revizor scolar peste judetele Iasi si Vaslui. Dimitrie Petrino, succesorul sau la conducerea Bibliotecii Centrale, solicita trimiterea sa in judecata pentru nereguli in gestiunea bibliotecii dar acuzatiile se dovedesc neintemeiate si instanta dispune sistarea urmaririi. Activitate de un dinamism iesit din comun: inspectii la scoli, asistenta la examene, numirea si revocarea personalului didactic, conferinte cu invatatorii, rapoarte catre prefecturi si Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice. In aceste imprejurari il cunoaste pe Ion Creanga (n. 1839), invatator la Scoala nr. 2 din Pacurari, inceputul legendarei lor prietenii.

   Este redactor la Curierul de Iasi cu incepere din 19 mai; si isi schimba statutul in ziarist profesionist; ocupatia convenea si personalitatii sale. Foaie oficiala, Curierul de Iasi incepe sa apara in 31 martie 1868, cu o periodicitate neregulata; "Partii neoficiale" i se rezerva o singura pagina. Publica informatii din razboiul din Balcani, cronici despre viata culturala ieseana, prezentari de carti si ziare; "pagina neoficiala" ia aspect de publicatie enciclopedica. Se stinge din viata la Ipotesti in 13 august Raluca, mama sa, macinata de cancer. Este inmormantata langa biserica ctitorita de caminar si de ea. Publica in foiletonul Curierului de Iasi schita La aniversara (9 iulie) si nuvela Cezara (6, 11, 13, 15, 18 august) si in Convorbiri literare poeziile: Melancolie, Craiasa din povesti, Lacul si Dorinta (1 septembrie), Calin (file din poveste) (1 noiembrie) si Strigoii(1 decembrie).

   1877 Prezinta in 5 ianuarie in Colectorul literar pentru ambele sexe, care apare la Piatra Neamt; unde subliniaza importanta publicatiilor provinciale in valorificarea creatiei populare. Informeaza cititorii in 29 aprilie despre bombardarea Calafatului de artileria turceasca, act pe care il considera drept o agresiune. si exprima convingerea ca armata romana va juca un rol important in razboiul din Balcani. Informeaza cititorii in 11 si 13 mai despre declararea independentei de guvernul roman.

   1878 Gheorghe Eminovici, tatal sau, instraineaza partea sa din mosia razaseasca de la Ipotesti sa acopere obligatiile dotale asumate la casatoria Aglaei cu Ioan Drogli in 1871. Inceteaza din viata D. Petrino in 4 mai; ii recunoaste talentul; victima a "coteriei politice". Este scos din redactia Timpului pentru orientarea politica ce o da ziarului. Trimis la Floresti, in Oltenia, la mosia lui N. Mandrea, unde ramane din mai si pana in iulie; traduce primul volum al tratatului lui Eudoxiu Hurmuzachi Fragmente zur Geschichte der Rumänen. Se tipareste cu titlul Fragmente din istoria romanilor in 1879.

   Inceteaza din viata in 4 august Stefan Micle, rector al Universitatii din Iasi; Veronica Micle staruie pe langa Eminescu sa intervina in reglementarea drepturilor la pensie dupa sotul ei. Publica in Convorbiri literare poeziile "Povestea teiului", "Singuratate", "Departe sunt de tine"(1 martie) si evocarea "Pastele" (16 aprilie), cu referiri la Goethe, Mozart, Rafael, Newton.

   1879 Publica in Convorbiri literare poeziile "De cate ori iubito", "Rugaciunea unui dac", "Atat de frageda" (1 septembrie), "Afara-i toamna", "Sunt ani la mijloc", "Cand insasi glasul", "Freamat de codru", "Revedere", "Foaie vesteda", "Despartire" ( 1 octombrie). Vine la Bucuresti Veronica Micle si este prezentata de Eminescu drept "logodnica sa".

   1880 Sedinta de constituire a Clubului politic in 3 februarie, sub presedintia lui Emanoil (Manolache) Costache Epureanu si Theodor Rosetti; intocmesc si dau publicitatii Programul Partidului Conservator. Nu participa la constituire T. Maiorescu, P. P. Carp si G. Gr. Cantacuzino, pe motiv ca Programul cuprindea numai generalitati, la care puteau subscrie si adversarii politici. Clubul politic preia si ziarul Timpul si il numeste pe Eminescu redactor-sef; Emanoil (Manolache)Costache Epureanu ii recunoaste marea capacitate polemica in publicistica cotidiana. Publica Studii asupra situatiei in 17, 19, 22 si 24 februarie prin care isi inaugureaza activitatea la ziarul Timpul ca redactor-sef; dezvolta tezele din Programul Partidului Conservator in sensul conceptiei sale social-politice.

   1881 Publica in Convorbiri literare poeziile "Scrisoarea I" (1 februarie), "Scrisoarea II"(1 aprilie), "Scrisoarea III"(1 mai), "Scrisoarea IV" (1 septembrie). "Scrisoarea V" se publica postum in 1890; "Scrisoarea III" o reproduce in Timpul in 10 mai; contemporanii vad in ea un pamflet antiliberal. Apare la Leipzig antologia intocmit de Mie Kremnitz, Rumänische Dichtungen, cu poezii traduse de Carmen Sylva. Sunt incluse si 21 poezii de Eminescu.

1882 Este inlocuit la conducerea ziarului Timpului si vine ca redactor-sef Grigore G. Paucescu cu incepere din 1 ianuarie; ramane redactor pentru partea politica, cu obligatia sa dea trei articole pe saptamana. Se inscrie in "Societatea Carpatii" infiintata in 24 ianuarie, cu scopul de a sprijini lupta nationala a romanilor de sub stapaniri straine. Publica in 28 martie darea de seama asupra volumului lui Ioan Slavici, "Novele din popor", care marca un moment important in dezvoltarea prozei romanesti. Participa in 4 aprilie la sedinta "Junimii" bucurestene; citeste "Luceafarul". Scrisoare trimisa Veronicai Micle din Constanta in 16 iunie; vede pentru prima data Marea Neagra, "nemarginire pururea miscata".

   1883 Constituirea Societatii Presei Romane in 13 februarie, cu B. P. Hasdeu presedinte, D. A. Laurian si G. Steriade vicepresedinti, M. Minovici casier, Eminescu, I. G. Bibicescu si G. Missail membri; se opune alegerii lui C. A. Rosetti ca presedinte. Sedinta a "Junimii" bucurestene tinuta in 30 martie; asista si Iosif Vulcan; ii inmaneaza poeziile:"S-a dus amorul", "Cand amintirile", "De acum", "Ce e amorul?", "Pe langa plopii fara sot", "Si daca...", "Din noaptea"; se publica succesiv in Familia, ultima in 1884. De acum se tipareste in volum cu titlul "Adio". Editura Socec tipareste la sfarsitul lui decembrie volumul M. Eminescu, Poezii cu un portret al poetului, o prefata de T. Maiorescu si intr-o frumoasa tinuta grafica; sunt reunite poeziile publicate intre 1870 si 1883. Volumul marcheaza consacrarea sa definitiva ca mare poet; va cunoaste multe reeditari si sta si la baza traducerilor in limbi straine.

   1884 Inceteaza din viata in 9 ianuarie Gheorghe Eminovici, tatal poetului; este inmormantat la Ipotesti, alaturi de sotia sa si Gheorghe, fiul sau. Scrisoare catre Alexandru Chibici Revneanu din 22/24 ianuarie; document biografic fundamental privind stapanirea deplina a facultatilor intelectuale. Paraseste Institutul de la Ober Döbling in 14/26 februarie si intreprinde o calatorie in Italia insotit de Al. Chibici Revneanu.

   Se sinucide la Ipotesti in 7 martie Nicolae; dupa Ilie, Gheorghe si Serban este al patrulea fiu al caminarului care isi sfarseste viata tragic; este inmormantat la Ipotesti alaturi de parintii sai si Gheorghe, fratele sau; numai ei mai amintesc de prezenta familiei, peste veacuri la Ipotesti. Este numit prin decret in 24 septembrie subbibliotecar la Biblioteca Centrala din Iasi.

   1886 Apare in Albumul literar in 15 martie scos de "Societatea Studentilor Universitari Unirea" din Iasi, poezia "Nu ma intelegi", elaborata in 1876-1880. Intocmeste in octombrie ultimul stat de plata pentru personalul bibliotecii; traduce, ca bibliotecar, tratatul lui Franz Bopp, Kritische Grammatik der Sanskritic Sprache, demonstratie de amploare a capacitatii sale intelectuale; manuscrisul in 3 caiete se pastreaza la "Biblioteca Centrala Universitara M. Eminescu" din Iasi. Este internat in 9 noiembrie la ospiciul de la Manastirea Neamt. Apare in Convorbiri literare in decembrie poezia "La steaua", elaborata in 1878-1883.

   1887 Trimite de la Manastirea Neamt in ianuarie poezia "De ce nu-mi vii?"; scrisa inaintea sederii de aici si care se publica in Convorbiri literare in 1 februarie. Protesteaza in 26 ianuarie impotriva initiativei lui Al. Vlahuta privind lansarea de subscriptii in folosul sau. Paraseste ospiciul de la Manastirea Neamt in 8 aprilie si se stabileste la Botosani; este ingrijit de Henrieta, sora sa, cu un rar devotament si de doctorul Francisc Iszok; il reintalneste pe Ioan (Ionita) Scipione Badescu stabilit la Botosani unde redacta Curierul roman. In iulie august se afla la baile de la Hall din Austria, cu evidente ameliorari ale sanatatii. Veronica Micle ii daruieste volumul ei de poezii, cu dedicatia "Scumpului meu Mihai Eminescu, ca o marturie de nestearsa dragoste."

   1889 Publica in Fantana Blanduziei in 1 ianuarie articolul "Ziua de maìne", profesiune de credinta in mentinerea pacii in Europa; se incheie cu acest articol activitatea sa ziaristica inceputa in 1870. Este internat in 2 februarie in Spitalul Marcuta, de unde este transferat la "Institutul Caritatea".

   Incep in 8 aprilie formalitatile pentru acordarea pensiei viagere; este prea tarziu. Inceteaza din viata la "Institutul Caritatea" in 15 iunie; este inmormantat in Cimitirul Bellu. Inceteaza din viata Veronica Micle (3 august 1889) si Ion Creanga (31 decembrie 1889). "Ape vor seca in albie scrie G. Calinescu in biografia lui Eminescu si peste locul ingroparii sale va rasari padure sau cetate, si cate-o stea va vesteji pe cer in departari, pana ce acest pamant sa-si stranga toate sevele si sa le ridice in teava subtire a altui crin de taria parfumurilor sale.

   SURSA 03

   1862-1863 - repeta clasa ,dar mai apoi paraseste definitiv cursurile plecand in vacanta la Ipotesti,de unde nu s-a mai intors.
   1865 - se afla in gazda la profesorul sau Aron Pumnul,ca ingriji- tor al bibliotecii acestuia.

   1866 - moare Aron Pumnul.Cu aceasta ocazie sapte invatacei gimazisti tiparesc o brosura inchinata lui Aron Pumnul. A doua dintre poezii este semnata:M.Eminovici.Aceasta poezie dedicata lui Aron Pumnul,va fi publicata mai tarziu in revista ,,Familia".În acest an are loc debutul adevarat a poetului,si anume poezia ,,De-as avea…" ,publicata in ,,Familia" de catre Iosif Vulcan,care ii va schimba numele in Mihai Eminescu.Tot in acest an are loc si debutul in proza cu nuvela,,Lanul de aur",tradusa dupa Onkel Adam.

   1867 - intra in componenta trupei lui Iorgu Caragiale,unde are ro- lul de sufleur si copist. - apar poeziile:,,Ce-ti doresc eu tie,dulce Romanie" si ,,La ,,La Heliade".

   1868 - este angajat ca sufleur si copist la trupa lui Mihail Pascaly. publica in ,,Familia"poeziile ,,La o artista" si ,,Amorul unei marmure".

   1869 - se inscrie la Facultatea de filozofie ca student extraordinar, lipsindu-i bacaloreatul.

   1870 -publica in,,Convorbiri literare"poeziile,,Venere si madona" si ,,Epigonii".Tot in acest an publica renumitul basm ,,Fat- Frumos din lacrima"in aceeasi revista.

   1872 - anul probabil al intalnirii cu Veronica Micle,la Viena,unde era plecat pentru studii. - intors in tara citeste in cadrul unei sedinte ale ,,Junimii" citeva poezii scrise in timpul studiilor in strainatate,printre care si ,,Lacul". - se inscrie la Universitatea din Berlin,fiind inmatriculat ca student ordinar.

   1874 - este numit directorul Bibliotecii din Iasi.

   1875 - devine revizor scolar

   1876 - ramane fara slujba,primeste postul de corector si redactor al partii neoficiale a unui ziar din oras. -,,Convorbiri literare"ii publica cateva poezii printre care si ,,Lacul", ,,Melancolie" si ,,Dorinta".

   1879 - este anul in care sunt publicate primele patru scrisori - anul in care Veronica Micle ramane vaduva.

   1882 - citeste ,,Luceafarul" de mai multe ori in cadrul sedintelor ,,Junimii" -relatiile cu Veronica Micle se strica

   1883 - este internat pentru o vreme in spital.Aceasta perioada este foarte productiva pentru Eminescu,fiindu-I publicate o multime de poezii.

   1884 - moare tatal sau

   1885 - isi continua slujba la biblioteca.

   1887 - pleaca la sora sa Henrieta,la Botosani,unde este internat - este trimis la Viena de junimisti,in speranta de a se insanatosi

   1888 - ultimile poezii tiparite cand Eminescu era in viata au fost ,,La steaua", ,,De ce nu-mi vii" si ,,Kamadeva".

   1889 - 3 februarie Eminescu este internat in spitalul ,,Marasesti" din Bucuresti si apoi este transportat in sanatoriul ,,Caritas". - 15 iulie ora 3 poetul moare,fiind ingropat in cimitirul Bellu -Veronica Micle inceteaza din viata pe 3 august in chilia manastirii Varatec. -moare pe 14 octombrie acelasi an sora sa Henrieta,care-l ingrijise pe Eminescu in ultimi ani de viata. -tot in acest an moare si Ion Creanga.

   SURSA 04

   Mihai Eminescu: poet national si universal
   Mihai Eminescu este in literatura romana poetul nepereche a carui opera invinge timpul, dupa cum afirma George Calinescu. El este cel mai mare poet national, care exprima cel mai bine si cel mai complet spiritualitatea romaneasca.

   Eminescu a fost o personalitate coplesitoare, care i-a impresionat pe contemporani prin inteligenta, memorie, curiozitate intelectuala, cultura de nivel european si farmecul limbajului. Scrisul era viata lui: omul cel mai silitor, vesnic citind, meditand, scriind… poet in toata puterea cuvantului, dupa cum afirma Titu Maiorescu.
   Primul, care a intuit marele efect modelator al creatiei eminesciene a fost Titu Maiorescu: Eminescu a facut ca toata poezia acestui secol sa evolueze sub auspiciile geniului sau, iar forma infaptuita de el a limbii nationale sa devina punctul de plecare pentru intreaga dezvoltare ulterioara a vesmantului si cugetarii romanesti. Eminescu nu era un romantic contemplativ si abstras, pierdut intr-o visare lirica, ci un om al timpului sau, preocupat de destinul si de buna existenta a poporului roman, analizand cu simt critic societatea contemporana, institutiile acestuia. El a fost un artist–cetatean, ganditor si pedagog al neamului sau.

   Mihai Eminescu: Debut
   1866 este anul primelor manifestari literare ale lui Eminescu. În 12/24 ianuarie moare profesorul de limba romana Aron Pumnul. Elevii scot o brosura, Lacramioarele invataceilor gimnazisti (Lacrimioare... la mormantul prea-iubitului lor profesoriu), in care apare si poezia La mormantul lui Aron Pumnul semnata M. Eminoviciu, privatist. La 25 februarie/9 martie (stil nou) debuteaza in revista Familia, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia De-as avea. Iosif Vulcan il convinge sa-si schimbe numele in Eminescu si mai tarziu adoptat si de alti membri ai familiei sale. În acelasi an ii mai apar in "Familia" alte cinci poezii.

   Mihai Eminescu: Boala
   Nu a publicat nici o poezie in tot timpul anului 1882. În schimb a citit in mai multe randuri "Luceafarul" pe care Mite Kremnitz l-a tradus in germana, in sedintele Junimii de la Titu Maiorescu. Este semnalat adeseori in casa la Maiorescu. În 1 ianuarie, la gazeta, Eminescu este flancat de un director si un comitet redactional care urmau sa-i tempereze avantul sau polemic. Reorganizarea redactiei este insa inoperanta, fiindca poetul continua sa scrie in stilul sau propriu. În 13 septembrie, in absenta poetului, probabil, se citesc "iarasi vecinic frumoasele poezii de Eminescu" in casa lui Maiorescu.

   În luna ianuarie a anului 1883, Eminescu este internat pentru o vreme in spital. În lipsa lui se citeste la Maiorescu, in doua randuri, "Luceafarul" in limba germana. La Bucuresti, in 23 iunie, pe o caldura inabusitoare, Eminescu a dat semne de depresie, iar la 28 iunie, "boala" a izbucnit din plin. În aceeasi zi a fost internat in sanatoriul doctorului Şutu, cu diagnosticul de psihoza maniaco-depresiva, nicidecum ceva incurabil.

   Maiorescu a fost vizitat in 12 august de Gheorghe Eminovici si de fratele poetului (locotenentul), care au cerut relatii asupra bolnavului. Fondurile stranse din vanzarea biletelor, in valoare de 2,000 lei, au fost adaugate contributiei amicilor pentru plecarea lui Eminescu. Eminescu a fost trimis la Viena in 20 octombrie si internat in sanatoriul de la Ober-Dobling, fiind insotit pe drum de un vechi prieten, Alexandru Chibici Revneanu.

   În 1 ianuarie 1884 Eminescu a fost vizitat de Maiorescu si de varul acestuia, C. Popazu, din Viena, care aveau sarcina sa-l vada cat mai des la sanatoriu. În 8 ianuarie a murit la Ipotesti, Gheorghe Eminovici, tatal poetului. În 12 ianuarie Eminescu i-a scris lui Chibici ca doreste sa se intoarca in tara, iar in 4 februarie i-a scris lui Maiorescu, exprimandu-i aceeasi dorinta. Doctorul Obersteiner a recomandat la 10 februarie ca pacientul sa faca o calatorie prin Italia. În 26 februarie Eminescu a plecat in calatoria recomandata, insotit de Chibici.

   În 7 martie la Ipotesti, Neculai Eminovici (Nicu) s-a sinucis prin impuscare. Eminescu a sosit la Bucuresti in 27 martie, primit la gara de mai multi amici. A plecat in 7 aprilie la Iasi, cu acelasi insotitor. În 24 septembrie a fost numit in postul de sub-bibliotecar al Bibliotecii Centrale din Iasi. În 25 octombrie a fost prezent la banchetul anual al Junimii, iar in noiembrie a fost internat in spitalul Sf. Spiridon. În luna decembrie a primit vizita lui Vlahuta, care l-a gasit in deplinatate putere creatoare, si chiar binedispus.

   În perioada iulie - august 1885 a urmat o cura la Liman, langa Odessa, de unde a scris cerand bani pentru plata taxelor. La inceputul lunii septembrie inca nu venise la Iasi. Editura Socec i-a dat 500 lei in contul volumului de poezii.

   În anul 1886 a fost mentinut in serviciul bibliotecii, unde a indeplinit roluri sterse: a scris statele de plata, adresele pentru inaintarea lor, diverse circulare pentru restituirea cartilor imprumutate si pentru convocarea comisiei bibliotecii. În 15 martie, Albumul literar al societatii studentilor universitari Unirea i-a publicat poezia Nu ma-ntelegi. A fost inlocuit in 9 noiembrie din postul de la biblioteca si, in urma unui consult medical, este transportat la ospiciul de la Manastirea Neamt.

   În primavara lui 1887, Eminescu a plecat la Botosani, la sora sa Henrieta, si a fost internat in spitalul local Sfantul Spiridon. În timpul acesta, la Iasi s-au organizat comitete de ajutorare, care au lansat liste de subscriptie publica pentru intretinerea si ingrijirea poetului. În 13 iulie a mers la Iasi pentru un consult medical. Acestia au recomandat trimiterea pacientului la Viena si Hall, iar in 15 iulie Eminescu a plecat inspre destinatiile recomandate, insotit de doctorandul Grigore Focsa. În 1 septembrie s-a intors de la Hall la Botosani, unde a stat sub ingrijirea doctorului Iszak si a sorei sale, Henrieta. Trupa de teatru a fratilor Vladicescu, cunoscuti poetului, a dat in luna decembrie la Botosani, un spectacol in beneficiul bolnavului.
Mormantul lui Mihai Eminescu

   Eminescu a dorit in 1888 sa-si termine unele lucrari de care si-a amintit ca le-a lasat in manuscris. I-a amintit Henrietei de gramatica limbii sanscrite, ramasa in manuscris la Biblioteca Centrala din Iasi. Prin scrisoare recomandata i-a cerut lui Maiorescu sa-i trimita biblioteca si manuscrisele ramase la Bucuresti. Criticul insa nu a dat niciun raspuns acestei scrisori. Iacob Negruzzi a depus pe biroul Camera Deputatilor o petitie din partea unui numar de cetateni din toate partile tarii, pentru un proiect de lege prin care sa se acorde poetului, de catre stat, o pensie viagera. Propunerea a fost sustinuta si de Mihail Kogalniceanu. Camera a votat un ajutor lunar de 250 lei. Veronica Micle a venit la Botosani si l-a determinat pe Eminescu sa se mute definitiv la Bucuresti. În 15 aprilie, poetul s-a stabilit definitiv la Bucuresti. Aici a avut un modest inceput de activitate literara. În 23 noiembrie proiectul de lege a trecut la Senat, unde a fost sustinut de Nicolae Gane ca raportor. Legea s-a votat abia in luna aprilie a anului urmator.

   Eminescu a fost internat in 3 februarie 1889 la spitalul Marcuta din Bucuresti si apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În 13 aprilie s-a instituit o curatela pentru asistenta judiciara a bolnavului.

   În data de 15 iunie 1889, in jurul orei 4 dimineata, poetul a murit in sanatoriul doctorului Şutu din strada Plantelor, Bucuresti. Ziarul Romanul anunta ziua urmatoare la stiri: Eminescu nu mai este. În 17 iunie Eminescu a fost inmormantat la umbra unui tei din cimitirul Bellu. Sicriul a fost dus pe umeri de elevi de la Şcoala normala de institutori din Bucuresti.

sursa:ipedia.ro