Wolfgang Amadeus Mozart - unul dintre cei mai renumiti si talentati compozitori ai lumii
De la o varsta foarte frageda micul Mozart da dovada de un talent iesit din comun. La numai 5 ani, cand nici macar nu stia sa scrie, compune cateva piese pentru pian ce sunt transcrise imediat de tatal sau. Vazand acestea Leopold Mozart se hotaraste sa arate lumii intregi acest mirocol, si pleaca impreuna cu fiul sau intr-un turneu care a durat 9 ani. Micul Mozart apare pe scena pentru prima oara la Munchen, unde canta in fata printului elector de Bavaria. Calatoreste alaturi de tatal sau in locuri precum Augsburg, Aachen, Bruxelles, Paris, Viena, Versailles, Londra, Milano, Florenta, Roma si Napoli. Oriunde a mers, micul compozitor si-a impresionat publicul cu marele lui talent.
La 15 decembrie 1771 se intoarce la Salzburg, iar atunci cand impliniste 16 ani, pleaca la Bologna. Aici studiaza arta compozitiei, fiind indrumat de profesorul Giovanni Battista Martini. Dupa cateva luni este angajat la ca maestru de concert de catre contele Colloredo si ramane in acesta functie pana in 1777. Pleaca la Paris unde, lovit de probleme materiale o duce din ce in ce mai greu. In 1781 se hotaraste sa plece la Viena, capitala muzicii clasice a acelei epoci. Aici devine in sfarsit independent si reuseste sa incante publicul cu compozitiile sale fiind felicitat chiar de catre imparatul Iosif al II-lea. Mozart se bucura de un mare succes datorita operei "Rapirea din Serai". De asemenea, incanta urechile publicilui vienez cu operele compozitorilor Bach si Handel.
Intre anii 1784 - 1786, geniul Mozart incepe sa compuna cate o compozitie pe saptamana, mare parte din ele fiind adevarate capodopere. Mozart este autorul a 41 de simfonii, 27 de concerte pentru pian si orchestra, 7 concerte pentru vioara si orchestra, concerte pentru flaut, clarinet, harpa, corn si orchestra. De asemenea, compune 2 simfonii concertate, serenade si divertismente. Fiind un pasionat al operei, Mozart compune 17 opere ce sunt jucate chiar si in prezent. Printre ele se numara "Rapirea din Serai", "Nunta lui Figaro", "Don Giovanni", "Cosi fan tutte", "Flautul fermecat".
In martei 1790 sustine ultimul sau concert, iar din noiembrie 1791 starea lui de sanatate incepe sa se agraveze. In martie 1791 geniul "Wolfgang Amadeus Mozart" se stinge din viata la numai 35 de ani. El este inmormantat la cimitirul Sankt Marx din Viena, mormantul sau fiind anonim pana in prezent.
La 15 decembrie 1771 se intoarce la Salzburg, iar atunci cand impliniste 16 ani, pleaca la Bologna. Aici studiaza arta compozitiei, fiind indrumat de profesorul Giovanni Battista Martini. Dupa cateva luni este angajat la ca maestru de concert de catre contele Colloredo si ramane in acesta functie pana in 1777. Pleaca la Paris unde, lovit de probleme materiale o duce din ce in ce mai greu. In 1781 se hotaraste sa plece la Viena, capitala muzicii clasice a acelei epoci. Aici devine in sfarsit independent si reuseste sa incante publicul cu compozitiile sale fiind felicitat chiar de catre imparatul Iosif al II-lea. Mozart se bucura de un mare succes datorita operei "Rapirea din Serai". De asemenea, incanta urechile publicilui vienez cu operele compozitorilor Bach si Handel.
Intre anii 1784 - 1786, geniul Mozart incepe sa compuna cate o compozitie pe saptamana, mare parte din ele fiind adevarate capodopere. Mozart este autorul a 41 de simfonii, 27 de concerte pentru pian si orchestra, 7 concerte pentru vioara si orchestra, concerte pentru flaut, clarinet, harpa, corn si orchestra. De asemenea, compune 2 simfonii concertate, serenade si divertismente. Fiind un pasionat al operei, Mozart compune 17 opere ce sunt jucate chiar si in prezent. Printre ele se numara "Rapirea din Serai", "Nunta lui Figaro", "Don Giovanni", "Cosi fan tutte", "Flautul fermecat".
In martei 1790 sustine ultimul sau concert, iar din noiembrie 1791 starea lui de sanatate incepe sa se agraveze. In martie 1791 geniul "Wolfgang Amadeus Mozart" se stinge din viata la numai 35 de ani. El este inmormantat la cimitirul Sankt Marx din Viena, mormantul sau fiind anonim pana in prezent.
SURSA 02
Johannes Chrisosthomus Wolfgangus Theophilos Mozart s-a nascut în data de 27 ianuarie 1756 în orasul Salzburg din Austria, într-o familie de muzicieni. Tatal Leopold a fost un muzician cunoscut ajungând compozitor la curte si vicecapelmaistru. A realizat sonate, simfonii ( Vânatoarea, O calatorie muzicala cu sania, Nunta taraneasca ), fiind totodata si un interpret talentat cu o vasta cultura muzicala.
În acest mediu familial, în care muzica era preocuparea principala, nu se putea ca micul Wolfgang sa nu o îndrageasca înca din primii ani ai vietii. La trei ani se catara singur pe scaunul clavecinului si inventa frânturi de melodii care sunau vesel. La patru ani, a compus un concert pentru clavecin, o piesa naiva, desigur, dar încarcata de melodii usoare, pe care tatal sau le-a înregistrat pe portative, micul Wolferl (cum îl alintau parintii) necunoscând notele.
Pasiunea pentru muzica îl face sa uite de jocurile copilariei, preferând sa stea în fata clavecinului sau sa cânte la vioara ore întregi, ajungând ca la cinci ani sa execute cu virtuozitate, la clavecin si vioara, concerte întregi, scrise de compozitorul Wagenseil (precursor al clasicismului).
Dar viata avea sa ia o intorsatura neasteptata o data cu concertul din seara de Craciun a anului 1761 organizat în sala de festivitati din Salzburg când copilul a uimit asistenta prin interpretarea pe care a facut-o la orga si la vioara.
Tatal Leopold a luat decizia de al prezenta împreuna cu sora lui Nannerl (cu cinci ani mai mare ca Wolferl) în marile centre muzicale ale Europei. Timp de zece ani au urmat, peregrinari prin marile orase europene, care si-au pus amprenta nefasta pe fizicul fragil si gingas al micului artist.
În ianuarie 1762 concerteaza la Munchen în fata electorului de Bavaria, în septembrie acelasi an concerteaza la Passau unde arhiepicopul ramâne încântat de muzica lor, dar marea consacrare o au la Viena în aceasi luna când î-si arata virtuozitatea în fata majestatilor imperiale Maria Tereza si Francisc. Aici s-a întâlnit cu Haydn care a spus "este de ajuns, puiule, acum trebuie sa te odihnesti putin". La Viena se îmbolnaveste de o forma grava de scarlatina care îl tine departe de concerte câteva luni.
În august 1763, la Frankfurt, Mozart a cântat si a improvizat la vioara si la clavecin, încântând auditoriul, care, la urma, l-a ovationat si l-a încarcat cu daruri. Printre spectatori s-a aflat si tânarul Goethe care a fost emotionat pâna la lacrimi. Au urmat Aix-la-Chapelle unde a fost admirat ca organist si la Bruxelles de unde s-a pastrat un allegro în do major.
În noiembrie 1763 familia Mozart a ajuns la Paris. Pentru a li se deschide usile saloanelor muzicale, Leopold Mozart s-a folosit de o scrisoare de recomandare adresata lui Mechior Friedrich Grimm, stabilit aici ca secretar al ducelui de d Orleans si prieten cu Diderot si cu J.J. Rousseau, în resedinta sa din Paris patrona un salon artistic în care se aduna tot ce avea mai stralucitor "orasul luminilor" în domeniile artei. Timp de cinci luni prin intermediul lui Grimm s-au deschis portile marilor saloane, ajungând sa concerteze si la Versailles în prezenta lui Ludovic al XV- lea. A cântat chiar si în apartamentul doamnei de Pompadour favorita regelui Frantei.
În climatul artistic francez, stimulat de succesele obtinute, copilul Mozart a compus si publicat primele lui opere definitive :patru sonate pentru clavecin si viora (K.V.6,7,8 si9)
Într-o conversatie cu J.J.Rousseau pe malurile Senei a spus ca la impresionat opera scrisa de Gluck si Catedrala Notre Dame. Prezenta lui aici a fost imortalizata de pictorul Ollivier ("Mozart cântând în palatul printului de Conti"), gravura lui Carmontelle ("Familia Mozart"), statueta lui Gustav Landgrebe ("Micul Mozart") si o alta a lui Barrias ("Mozart copil").
La 22 aprilie 1764 familia Mozart ajunge la Londra unde va ramâne un an si jumatate. A concertat în fata regelui George al III-lea al Angliei si a reginei, uimind asistenta cu usurinta cu care descifra partituri necunoscute de el, compuse de Bach, Haendel si altii. O întâmplare a ramas memorabila când fiul lui Johann Sebastian Bach, Johann Christian Bach, el însusi compozitor a executat prima parte a unei sonate proprii, dupa care s-a oprit si a spus copilului care-l urmarea atent:"Poti termina tu sonata aceasta a mea?" Spre uimirea întregii asistente Wolfgang s-a asezat la clavecin si a improvizat cu siguranta si precizie partile a doua si a treia ale sonatei. "Copilul acesta este un adevarat fenomen !" a rostit emotionat compozitorul.
În aceasta perioada a compus sase sonate pentru clavecin (K.V.10,11,12,13,14 si 15) doua simfonii (K.V. 16 si 19) si o serie de mise si motete.
Din cauza talentului fenomenal pe care îl avea au stârnit tot felul de banuieli bârfe si chiar reclamatii care sustineau ca manifestarile micului Mozart sunt doar mistificari. Unii spuneau ca în clavecin ar fi ascuns un automat care cânta mecanic, altii ca ar fi un pitic de 55 de ani. Pentru elimina aceste banuieli s-a întrunit Comisia Academiei de stiinte care a efectuat un control medical si-a cercetat certificatul de nastere al micului muzician, decretând ca acesta este un muzician genial precoce.
Între anii 1765 si 1769 concerteaza în Tarile de Jos: Gand, Anvers, Haga Amsterdam si Utrecht; din nou în Franta: Paris la Versailles, Dijon si Lyon;
Elvetia: Geneva, Lausane, Berna si Zurich; Germania: Munchen si Donauechigen unde printul Wenceslas de Furstenberg l-a retinut doua saptamâni. Revine din nou în Austria la Salzburg si apoi la Viena unde este a fost primit foarte bine. Aici face cunostiinta cu muzica lui Joseph Haydn care devenea tot mai cunoscut. Sub influenta muzicii acestuia Mozart a introdus menuetul în lucrarile sale. Din aceasta perioada dateaza trei simfonii (K.V.43,45,48)
Una dintre cele mai fructuoase calatorii ale copilariei le-a facut în Italia între 1769 si 1771. A concertat la Verona si Cremona unde spectatorii l-au aplaudat frenetic. Primarul Veronei, mare meloman, l-a însarcinat pe pictorul Cignaroli sa faca portretul micului muzician, fiind unul din tablourile de copil care s-au paatrat.
A mai concertat la Mantua unde a stârnit entuziasmul publicului meloman, articolulul din ziarul vremii care s-a pastrat este elocvent în acest sens.
Una dintre tintele calatoriei sale era Milano, unde contele Firmian, originar din Salzburg, s-a ocupat cu multa grija de organizarea câtorva concerte, unde Wolfgang a avut mare succes. Tot aici a compus o opera "Mitridate regele Pontului" comandata de contele Firmian pentru carnavalul din 1771. A cunoscut foarte multi cântareti de renume printre care pe Piccini compozitor (Roland, Ifigenia, Didona)
Urmatoarea etapa a fost Bologna, unde contele Pallavicini s-a interesat de el si l-a invitat sa dea câteva concerte. Aici s-a întâlnit cu Padre Gianbattista Martini (autorul unei vaste istorii a muzicii) idolul italienilor care vorbeste cu uimire despre acest copil minune si totodata dândui câteva lectii.
De la Bologna s-a îndreptat spre Florenta unde a avut ocazia sa-l acompanieze pe celebrul cântaret Nardini, cel mai stralucit elev a lui Tartini. A fost primit de arhiducele Leopold, unde a uimit prin rafinamentul executilor sale.
În primavara anului 1770, chiar în Saptamâna Mare ajunge la Roma unde asculta slujba si în special celebrul Miserese (Începutul psalmului 50 a lui David) scris de Gregorio Allegri la 1600. Compozitorul daruise manuscrisul lucrarii Vaticanului si se considera un bun exclusiv al papei. Oricine ar fi îndraznit sa si-l însuseasca ar fi fost pedepsit de cler cu excomunicarea. Nimeni din afara Vaticanului nu avusese prilejul sa vada acest manuscris, de aceea dorinta lui Wolfgang era de al asculta. Prilejul s-a ivit în Saptamâna Mare, dar totodata I-a luat doar o singura noapte transcrierea lui din memorie, dupa o singura auditie.
Aflând despre aceste fapte Sfântul Parinte Clement al XIV-lea la primit în audienta nu l-a pedepsit, l-a decorat cu ordinul "Pintenul de aur" si la îndemnat sa scrie mai departe muzica religioasa.
Un alt oras vizitat a fost Neapole unde a intrat în legatura cu maestrii operei bufe, care se nascuse aici în sudul Italiei, la începutul secolului al XVIII-lea.
Italia a mai vizitat-o de înca doua ori creând aici câteva lucrari care au ramas în bogata s-a opera.
Acestea au fost unele din cele mai principale evenimente din copilaria marelui compozitor, care si acum la mai mult de trei secole creaza o mare admiratie.
P.S. " Dupa parerea dumneavoastra, care este cel mai mare muzician"a fost întrebat, cândva, Rossini.
" Beethoven"
" Dar Mozart?"
" Oh, el este unic"
Johannes Chrisosthomus Wolfgangus Theophilos Mozart s-a nascut în data de 27 ianuarie 1756 în orasul Salzburg din Austria, într-o familie de muzicieni. Tatal Leopold a fost un muzician cunoscut ajungând compozitor la curte si vicecapelmaistru. A realizat sonate, simfonii ( Vânatoarea, O calatorie muzicala cu sania, Nunta taraneasca ), fiind totodata si un interpret talentat cu o vasta cultura muzicala.
În acest mediu familial, în care muzica era preocuparea principala, nu se putea ca micul Wolfgang sa nu o îndrageasca înca din primii ani ai vietii. La trei ani se catara singur pe scaunul clavecinului si inventa frânturi de melodii care sunau vesel. La patru ani, a compus un concert pentru clavecin, o piesa naiva, desigur, dar încarcata de melodii usoare, pe care tatal sau le-a înregistrat pe portative, micul Wolferl (cum îl alintau parintii) necunoscând notele.
Pasiunea pentru muzica îl face sa uite de jocurile copilariei, preferând sa stea în fata clavecinului sau sa cânte la vioara ore întregi, ajungând ca la cinci ani sa execute cu virtuozitate, la clavecin si vioara, concerte întregi, scrise de compozitorul Wagenseil (precursor al clasicismului).
Dar viata avea sa ia o intorsatura neasteptata o data cu concertul din seara de Craciun a anului 1761 organizat în sala de festivitati din Salzburg când copilul a uimit asistenta prin interpretarea pe care a facut-o la orga si la vioara.
Tatal Leopold a luat decizia de al prezenta împreuna cu sora lui Nannerl (cu cinci ani mai mare ca Wolferl) în marile centre muzicale ale Europei. Timp de zece ani au urmat, peregrinari prin marile orase europene, care si-au pus amprenta nefasta pe fizicul fragil si gingas al micului artist.
În ianuarie 1762 concerteaza la Munchen în fata electorului de Bavaria, în septembrie acelasi an concerteaza la Passau unde arhiepicopul ramâne încântat de muzica lor, dar marea consacrare o au la Viena în aceasi luna când î-si arata virtuozitatea în fata majestatilor imperiale Maria Tereza si Francisc. Aici s-a întâlnit cu Haydn care a spus "este de ajuns, puiule, acum trebuie sa te odihnesti putin". La Viena se îmbolnaveste de o forma grava de scarlatina care îl tine departe de concerte câteva luni.
În august 1763, la Frankfurt, Mozart a cântat si a improvizat la vioara si la clavecin, încântând auditoriul, care, la urma, l-a ovationat si l-a încarcat cu daruri. Printre spectatori s-a aflat si tânarul Goethe care a fost emotionat pâna la lacrimi. Au urmat Aix-la-Chapelle unde a fost admirat ca organist si la Bruxelles de unde s-a pastrat un allegro în do major.
În noiembrie 1763 familia Mozart a ajuns la Paris. Pentru a li se deschide usile saloanelor muzicale, Leopold Mozart s-a folosit de o scrisoare de recomandare adresata lui Mechior Friedrich Grimm, stabilit aici ca secretar al ducelui de d Orleans si prieten cu Diderot si cu J.J. Rousseau, în resedinta sa din Paris patrona un salon artistic în care se aduna tot ce avea mai stralucitor "orasul luminilor" în domeniile artei. Timp de cinci luni prin intermediul lui Grimm s-au deschis portile marilor saloane, ajungând sa concerteze si la Versailles în prezenta lui Ludovic al XV- lea. A cântat chiar si în apartamentul doamnei de Pompadour favorita regelui Frantei.
În climatul artistic francez, stimulat de succesele obtinute, copilul Mozart a compus si publicat primele lui opere definitive :patru sonate pentru clavecin si viora (K.V.6,7,8 si9)
Într-o conversatie cu J.J.Rousseau pe malurile Senei a spus ca la impresionat opera scrisa de Gluck si Catedrala Notre Dame. Prezenta lui aici a fost imortalizata de pictorul Ollivier ("Mozart cântând în palatul printului de Conti"), gravura lui Carmontelle ("Familia Mozart"), statueta lui Gustav Landgrebe ("Micul Mozart") si o alta a lui Barrias ("Mozart copil").
La 22 aprilie 1764 familia Mozart ajunge la Londra unde va ramâne un an si jumatate. A concertat în fata regelui George al III-lea al Angliei si a reginei, uimind asistenta cu usurinta cu care descifra partituri necunoscute de el, compuse de Bach, Haendel si altii. O întâmplare a ramas memorabila când fiul lui Johann Sebastian Bach, Johann Christian Bach, el însusi compozitor a executat prima parte a unei sonate proprii, dupa care s-a oprit si a spus copilului care-l urmarea atent:"Poti termina tu sonata aceasta a mea?" Spre uimirea întregii asistente Wolfgang s-a asezat la clavecin si a improvizat cu siguranta si precizie partile a doua si a treia ale sonatei. "Copilul acesta este un adevarat fenomen !" a rostit emotionat compozitorul.
În aceasta perioada a compus sase sonate pentru clavecin (K.V.10,11,12,13,14 si 15) doua simfonii (K.V. 16 si 19) si o serie de mise si motete.
Din cauza talentului fenomenal pe care îl avea au stârnit tot felul de banuieli bârfe si chiar reclamatii care sustineau ca manifestarile micului Mozart sunt doar mistificari. Unii spuneau ca în clavecin ar fi ascuns un automat care cânta mecanic, altii ca ar fi un pitic de 55 de ani. Pentru elimina aceste banuieli s-a întrunit Comisia Academiei de stiinte care a efectuat un control medical si-a cercetat certificatul de nastere al micului muzician, decretând ca acesta este un muzician genial precoce.
Între anii 1765 si 1769 concerteaza în Tarile de Jos: Gand, Anvers, Haga Amsterdam si Utrecht; din nou în Franta: Paris la Versailles, Dijon si Lyon;
Elvetia: Geneva, Lausane, Berna si Zurich; Germania: Munchen si Donauechigen unde printul Wenceslas de Furstenberg l-a retinut doua saptamâni. Revine din nou în Austria la Salzburg si apoi la Viena unde este a fost primit foarte bine. Aici face cunostiinta cu muzica lui Joseph Haydn care devenea tot mai cunoscut. Sub influenta muzicii acestuia Mozart a introdus menuetul în lucrarile sale. Din aceasta perioada dateaza trei simfonii (K.V.43,45,48)
Una dintre cele mai fructuoase calatorii ale copilariei le-a facut în Italia între 1769 si 1771. A concertat la Verona si Cremona unde spectatorii l-au aplaudat frenetic. Primarul Veronei, mare meloman, l-a însarcinat pe pictorul Cignaroli sa faca portretul micului muzician, fiind unul din tablourile de copil care s-au paatrat.
A mai concertat la Mantua unde a stârnit entuziasmul publicului meloman, articolulul din ziarul vremii care s-a pastrat este elocvent în acest sens.
Una dintre tintele calatoriei sale era Milano, unde contele Firmian, originar din Salzburg, s-a ocupat cu multa grija de organizarea câtorva concerte, unde Wolfgang a avut mare succes. Tot aici a compus o opera "Mitridate regele Pontului" comandata de contele Firmian pentru carnavalul din 1771. A cunoscut foarte multi cântareti de renume printre care pe Piccini compozitor (Roland, Ifigenia, Didona)
Urmatoarea etapa a fost Bologna, unde contele Pallavicini s-a interesat de el si l-a invitat sa dea câteva concerte. Aici s-a întâlnit cu Padre Gianbattista Martini (autorul unei vaste istorii a muzicii) idolul italienilor care vorbeste cu uimire despre acest copil minune si totodata dândui câteva lectii.
De la Bologna s-a îndreptat spre Florenta unde a avut ocazia sa-l acompanieze pe celebrul cântaret Nardini, cel mai stralucit elev a lui Tartini. A fost primit de arhiducele Leopold, unde a uimit prin rafinamentul executilor sale.
În primavara anului 1770, chiar în Saptamâna Mare ajunge la Roma unde asculta slujba si în special celebrul Miserese (Începutul psalmului 50 a lui David) scris de Gregorio Allegri la 1600. Compozitorul daruise manuscrisul lucrarii Vaticanului si se considera un bun exclusiv al papei. Oricine ar fi îndraznit sa si-l însuseasca ar fi fost pedepsit de cler cu excomunicarea. Nimeni din afara Vaticanului nu avusese prilejul sa vada acest manuscris, de aceea dorinta lui Wolfgang era de al asculta. Prilejul s-a ivit în Saptamâna Mare, dar totodata I-a luat doar o singura noapte transcrierea lui din memorie, dupa o singura auditie.
Aflând despre aceste fapte Sfântul Parinte Clement al XIV-lea la primit în audienta nu l-a pedepsit, l-a decorat cu ordinul "Pintenul de aur" si la îndemnat sa scrie mai departe muzica religioasa.
Un alt oras vizitat a fost Neapole unde a intrat în legatura cu maestrii operei bufe, care se nascuse aici în sudul Italiei, la începutul secolului al XVIII-lea.
Italia a mai vizitat-o de înca doua ori creând aici câteva lucrari care au ramas în bogata s-a opera.
Acestea au fost unele din cele mai principale evenimente din copilaria marelui compozitor, care si acum la mai mult de trei secole creaza o mare admiratie.
P.S. " Dupa parerea dumneavoastra, care este cel mai mare muzician"a fost întrebat, cândva, Rossini.
" Beethoven"
" Dar Mozart?"
" Oh, el este unic"
SURSA 03
Wolfgang Amadeus Mozart (n. 27 ianuarie 1756, Salzburg, d. 5 decembrie 1791, Viena) a fost un compozitor austriac, unul din cei mai prodigioşi şi talentaţi creatori în domeniul muzicii clasice. Anul 2006, cu ocazia jubileului a 250 de ani de la naşterea compozitorului, în Austria şi Germania a fost cunoscut ca „Anul Muzical Mozart”.
Biografie
Wolfgang Amadeus Mozart (născut Johannes Chrisostomus Wolfgangus Teophilus Mozart) s-a născut la 27 ianuarie 1756 la Salzburg, pe atunci capitala unui principat-arhiepiscopat (germ. Fürstbistum) ce făcea parte din Sfântul Imperiu Roman de Naţiune Germană (după 1804 devenit Imperiul Austriac). Tatăl lui, Leopold Mozart, era un talentat violonist în orchestra de la curtea prinţului arhiepiscop din Salzburg, şi era apreciat pentru aptitudinile sale pedagogice. În registrul de botez, noul născut a fost înregistrat cu numele: Johannes Chrysostomus Wolfgangus Theophilus. Mai târziu, în Italia, şi-a luat numele de "Amadeus", traducerea latină a lui „Theophilus” („Iubitorul de Dumnezeu”).
Încă de mic copil, Wolfgang dă dovada geniului său muzical. La vârsta de 5 ani, înainte de a şti să scrie, compune câteva piese pentru pian, transcrise imediat de tatăl său. În ianuarie 1762, Leopold Mozart obţine de la arhiepiscopul Schrattenbach un concediu de trei săptămâni, pentru "a arăta lumii acest miracol". Acest turneu va dura 9 ani! Prima apariţie are loc la München, unde Wolfgang execută muzică la clavecin în faţa prinţului elector de Bavaria, după care familia Mozart pleacă la Viena, tânărul Wolfgang concertând în faţa familiei imperiale. Urmează un lung turneu european: Augsburg, Aachen, Bruxelles, Paris şi Versailles. Rămâne un an la Londra, apoi se întoarce în Austria, trecând prin Franţa, Elveţia şi Bavaria. Între decembrie 1769 şi martie 1771 întreprinde un lung turneu în Italia: Verona, Milano, Florenţa, Roma şi Napoli au fost principalele staţiuni de concerte. Peste tot publicul era fascinat de talentul acestui copil precoce, între timp devenit adolescent.
În serviciul curţilor princiare
Familia Mozart revine la Salzburg la 15 decembrie 1771. Wolfgang împlineşte 16 ani şi pleacă pentru câteva luni la Bologna, unde studiază cu Giovanni Battista Martini (1706-1784), renumit pedagog în arta compoziţiei. La întoarcere este angajat ca maestru de concert (Konzertmeister) de către noul arhiepiscop din Salzburg, contele Colloredo, cu un salariu de 150 de guldeni pe an, ceea ce constituia o sumă apreciabilă. În această funcţie rămîne timp de şase ani, deşi relaţiile cu noul arhiepiscop nu sunt din cele mai bune, acesta tratându-l de servitor şi interzicându-i să părăsească oraşul Salzburg. Nemaiputând suporta umilinţele, Wolfgang îşi dă demisia în 1777 şi pleacă, însoţit de mama sa, la München, unde solicită un angajament la curtea prinţului elector Maximilian III. Acesta însă îl refuză. După o altă tentativă nereuşită la Mannheim, se hotărăşte să-şi încerce soarta la Paris, unde - în timpul turneului din 1763 - avusese mult succes. Publicul parisian nu-şi mai amintea însă de copilul minune de atunci şi Mozart se loveşte de multe greutăţi. La toate acestea se adaugă moartea mamei, care îl însoţise peste tot. Starea lui morală se ameliorează cu greu, compoziţiile sale încep să fie apreciate la curtile domnesti. Lipsurile materiale îl constrâng totuşi să părăsească Parisul şi iată-l la 15 ianuarie 1779 din nou la Salzburg, unde rămâne doi ani. Între timp compune opera Idomenea, cu care înregistrează un mare succes. Se decide totuşi în 1781 să plece la Viena, capitala imperiului.
Viena era în acea epocă capitala mondială a muzicii clasice. Mozart se simte în sfârşit independent şi îşi creează un cerc de relaţii, conştient de faptul de a fi un virtuos fără egal al pianului. Înregistrează primul mare succes cu opera Răpirea din serai, fiind felicitat de însuşi împăratul Iosif II cu cuvintele: o muzică prea frumoasă pentru urechile noastre. Mozart dă numeroase concerte publice şi private, executând din propriile compoziţii, improvizează spontan pe teme date, aplauzele nu contenesc, publicul este în extaz. Redescoperă operele lui Bach şi Händel, pe care le face cunoscute publicului vienez.
La 4 august1782 se căsătoreşte cu Constanze Weber. La 1785 este vizitat de tatăl său, Leopold, care - până atunci foarte reticent - constată cu satisfacţie reuşita lui Wolfgang. Este încântat să audă din gura lui Joseph Haydn: "Fiul Dumneavoastră este cel mai mare compozitor pe care l-am cunoscut". La sfârşitul unui concert în Burgtheater, după interpretarea concertului nr. 20 pentru pian, împăratul Iosif - prezent în sală - se ridică în picioare agitându-şi pălăria şi strigând "Bravo Mozart !". În această perioadă Mozart compune într-un ritm neobişnuit, lucrează cu obstinaţie la splendidele cvartete dedicate lui Haydn şi la opera Nunta lui Figaro, după o piesă a lui Beaumarchais, operă revoluţionară, ca muzică şi conţinut istoric, reuşind să depăşească dificultăţile din partea nobilimii
Ultimii ani
În timp ce Mozart termină compoziţia operei Don Giovanni, tatăl său se îmbolnăveşte şi moare la 28 mai 1787. Leopold a jucat un rol important în educaţia muzicală a fiului său, instruindu-l încă din copilărie şi contribuind astfel la dezvoltarea geniului muzical al lui Mozart.
Între 1784 şi 1786, Mozart realizează în medie o compoziţie la fiecare două săptămâni, cele mai multe adevărate capodopere. Premiera operei Don Giovanni are loc la Praga şi este primită de public cu entuziasm. Urmează opera Così fan tutte, reprezentată cu mai puţin succes. Mozart pierde treptat din popularitate, între timp murise şi protectorul său, împăratul Iosif II, care îl numise compozitor al curţii imperiale.
În martie 1790 dă ultimul său concert public, interpretând concertul pentru pian KV595. Compune încă opera Flautul fermecat, cu care obţine un succes enorm. Începând din luna noiembrie 1791, sănătatea lui Mozart se degradează însă progresiv. Se pare că suferea de o febră reumatismală recurentă cu insuficienţă renală.
Cauza decesului nu este clară. Diagnosticul medicului constatator era: hitziges Frieselfieber („febră cu eczemă”). Alte cauze pomenite erau: reumatism, febră reumatică (infecţie streptococică), sifilis, trichnină, Purpura Schönlein-Henoch („aprindere vasculară”), aprindere renală, insuficienţă cardiacă şi venesecţie. Probabil cauza morţii lui Mozart trebuie căutată într-o boală în timpul copilăriei lui. Medicină modernă tinde spre o infecţie cu streptococi, care nu a fost tratată în mod adecvat, şi ca urmare sa produs o insuficienţă cardiacă şi eşecul altora organe.
Speculaţiile nu au lipsit, suspectându-se o otrăvire pusă la cale de rivalii lui, cum ar fi fost Antonio Salieri. La 4 decembrie starea lui se ameliorează trecător, mai lucrează la compoziţia Requiem-lui, pe care nu va reuşi să-l termine. Există mărturii că Requiemul a fost comandat compozitorului de o persoană necunoscută, care i-a venit în vizită fiind îmbrăcată în straie de culoare neagră. Persoana a fost mai tîrziu identificată-acesta era un slujitor al unui conte vestit. Contele, pe numele Welsegg, avea intenţia de a se interpreta Requiemul compus de Mozart cu ocazia trecerii din viaţă a soţiei sale, reclamînd creţia drept compoziţie proprie. Despre această întîmplare Mozart nu a mai aflat. El era convins că muzica şi-o scrie pentru propria sa moarte! În ziua de 5 decembrie 1791, viaţa scurtă a lui Wolfgang Amadeus Mozart se stinge pentru totdeauna. Avea numai 35 de ani. După un scurt serviciu divin la catedrala Sfântul Ştefan („Stefansdom”) din Viena, trupul neînsufleţit al lui Mozart este dus fără un cortegiu de însoţitori (se pare că aşa era tradiţia la Viena), la cimitirul Sankt Marx.
sursa:ipedia.ro
0 comments: