Sirenele

  Povesti despre sirene exista de secole si formeaza o mare parte a folclorului despre fiinte supranaturale acvatice, mai ales in jurul regiunilor de coasta ale Angliei cum ar fi Cornwall sau insulele nordice din Scotia. Vederea sirenelor a fost considerata semn rau, prevestind furtuni si mare zbuciumata. Exista numeroase povestiri care descriu interactiunea lor cu oamenii.
   Descrierea sirenelor este foarte asemanatoare din Cornwall pana la Hebridele Exterioare. De regula partea superioara a trupului era a unei femei frumoase cu par lung, iar partea de la brau in jos era ca de peste. In multe dintre desrierile clasice sirenele stau pe o stanca aproape de mal, fluturandu-si parul, cantand dulce si admirandu-si frumusetea intr-o oglinda pe care o tin in mana. Cantecul lor frumos ademeneste barbatii cam ca in cazul sirenelor antice si nefericitele victime erau ori inecate, deportate in lumea lor sau mancate in adancimile marii. Piatra-Sirenelor este un asemena loc langa Lamorna, la capatul estic al Cornwall-ului. Acesta era un loc bantuit de sirene care le canta pescarilor, ademenindu-i spre moarte. Cateodata sirenele sunt atrase afara din apa de vreun cantec deosebit. O sirena din Zennor in Cornwall l-a revendicat pe Mathew Trewella datorita vocii lui frumoase.
   In anumite povestiri sirenele sunt mult mai binevoitoare si au abilitatea de a acorda puteri magice, dar de obicei este un pret mare de platit pentru asta. In ,,POVESTEA LUI LOTEY SI SIRENA" (Bothrell, "POVESTI TRADITIONALE DIN VESTUL CORNWALL-ULUI"), Lotey, un pescar gaseste o sirena esuata pe tarm in timp ce se plimba pe plaja. El o ajuta sa ajunga inapoi in mare si ea ii ofera indeplinirea a trei dorinte. El alege puterea de a desface vraji, puterea de a supune spirite pentru binele colectiv si aceste puteri sa treaca de la el la urmasii lui. Ea ii indeplineste dorintele dar aproape il trage in apa; doar fluturand un stilet inaintea ei (creaturile supranaturale sunt de obicei ingrozite de fier) il lasa din stransoare. Dupa noua ani in care si-a folosit puterile sirena se intaorce dupa el si il ia in adancuri. De atunci la fiecare noua ani unul din descendentii lui s-a spus ca a pierit pe mare.
   Desi cele mai multe povestiri descriu sirenele ca fiind dependente de mare, ele nu stau numai in apele marine si exista cateva relatari despre sirene care bantuie rauri si lacuri adanci. Iazul-sirenelor, mai jos de Kinder Downfall in Derbyshire este o astfel de locatie. Sirena apare aici la a anumita data si are de obicei o natura inselatoare. Black Mere, langa Leek in Staffordshire era de asemenea crezut a fi un loc unde locuia o sirena. Este posibil ca termenul ,,sirena"sa descrie o gama mai larga de creaturi acvatice supranaturale.
   Exista credinta in creaturi jumatate peste, jumatate om de mii de ani. Prma referinta la aceste fiinte o gasim in forma zeului Oannes, care era stapanul apelor, adorat la inceputul civilizatiei in stravechiul Babilon. Mai sunt cativa asemena zei cu coada de peste, dar sirena clasica cunoscuta in Anglia este mai probabil derivata din folclorul celtic, folclor si povestiri din zonele de langa mare, in locuri unde oameni erau in contact cu marea ca parte a vietii de zi cu zi.
   Au fost cateva aparitii actuale ale sirenelor in ultimele sute de ani, chiar in secolul 20, mai ales in locurile unde vechile traditii se sting greu. In nordul Golfului Sandwood in nordul Scotiei s-a crezut mult timp ca sunt sirene, fiinde raportate aparitii cel mai recent in secolul 19, azi zona are reputatia de a fi sediul uni alt fenomen, probabil inrudita intr-un fel cu mai vechile aparitii. Desi aceste aparitii nu prea au credibilitate, pot fi inrudite cu acelasi mecanism care face oamenii sa vada fantome ,caini negri, etc...

   SURSA 02
 

   Sirena este o fiinţă legendară, jumătate peşte, jumătate om. O legendă spunea că sirenele nu au voie decât la vârsta de 18 ani să iasă la suprafaţa apei. Ele călăresc pe cai de mare.
   Prima menţiune documentară privind existenţa unor fiinţe jumătate peşte jumătate om, numite sirene, este în Odiseea lui Homer. Sirenele erau de obicei trei la număr, jumătate femei, jumătate păsări (sau peşti). Aveau voci minunate şi prin cântecul lor, atrăgeau marinarii, care, pentru a le auzi cât mai de-aproape, ajungeau să-şi sfărâme corăbiile de stânci. Ulise ar fi păţit la fel, dar, povăţuit de vrăjitoarea Circe, s-a legat de catargul corăbiei, iar tovarăşii lui şi-au astupat urechiile cu ceară pentru a nu mai auzi cântecul sirenelor.
   Aceste sirene sunt creaturi mitice care se pare ca ar trai in marile din întreaga lume. Arata ca niste femei frumoase, cu par lung, dar de la talie in jos au corp de peste.
   Marinarii si pescarii spun de secole intregi povesti despre aceste sirene pe care le-au vazut. Primele sirene ar fi fost vazute în Assiria, in jurul anului 1000 i.e.n. Imaginea cea mai raspandita a acestei sirene este cea in care sta pe o stanca, admirandu-se intr-o oglinda.
   Unele sirene sunt fapturi binevoitoare, care le indeplinesc diverse dorinte marinarilor care le ajuta. Dar pentru multi marinari, aceste sirene au adus ghinion, prevestind furtuni sau naufragii. Exista si povesti despre sirene care i-au vrajit pe marinari cu cantecul lor, ademenindu-i spre stanci de care corabiile lor s-au sfaramat.
   In Odiseea lui Homer, a fost prima mentiune documentara despre existenta unor fiinte jumatate om si jumatate peste, numite sirene. Aceste legende se bucura de o mare credibilitate la popoarele scandinave si la cele de pe coasta Adriaticii. Dar nu numai legendele ci si cateva documente medievale atesta capturarea unor astfel de fiinte. Nici navigatorii arabi si nici popoarele Indochinei, nu erau straine de asa ceva.
   Savantii francezi si britanici afirma ca aceste fiinte apartin de fapt unor specii de mamifere marine numite dugongi si lamantini, a caror bust prezinta glande mamare proeminente si o coada sub forma celor asemanatoare delfinilor. Dupa acest verdict dat de stiita, acete sirene cu istoria si misterele lor au fost uitate.
   De curand insa, zoologii americani, au fost confruntati cu rapoarte ciudate venite din Papua-Noua Guinee, rapoarte a caror calitate si credibilitate erau greu de contestat. Antropologul Ray Wagner de la Universitatea din Virginia a strans sute de marturii ale papuasilor, care afirma ca au vazut asa numitii “oameni ai marii”, fiinte si torsuri umane, jumatatea inferioara a corpului terminata cu o inotatoare caudala asemanatoare cu a delfinilor.
   Un papuas batran a povestit ca o astfel de femela prinsa in plasele de pescuit, avea pielea deschisa la culoare, aproape alba, parul lung, negru, cu figura la fel ca cea a oamenilor, cu exceptia gurii, care parea ciudata, cu buze drepti si subtiri. Femelele au glande mamare rotunde si mari, fiecare sex posedand organe sexuale asemanatoare cu cele ale omului, singura deosebire constituind-o picioarele, care de la genunchi si pana la glezne erau unite iar talpile au devenit opozabile asemanatoare mai de graba cu inotatoarele delfinilor. Deci, sirene… Aceste fiinte, pe care triburile Barok si Nakela le-au botezat Ri, manaca pesti mici, respira ca orice mamifer si nu au fost auzite vorbind, desi pescarii isi aminteau de strigatele aproape umane scoase de o femela macelarita pentru a-i vinde carnea. In 1983 biologul Ray Mackal de la Universitatea din Chicago afirma ca : ” o sirena adevarata ? jumatate om si jumatate peste ? este o imposibilitate genetica. Dar aceste creaturi pot fi o specie necunoscuta de sireniene ( grup de mamifere ), care include dugongii si lumantinii . S-ar putea chiar ca Ri, sa fie un grup humanoid, rezultat in urma unor defectiuni genetice”. Antropologul Ray Wagner considera ca ” din punct de vedere anatomic si evolutionist, acesti Ri sunt o problema dar autenticitatea rapoartelor este greu de contestat”.
   O expeditie facuta de specialisti in 1983, a descoperit numeroase specii de pesti. Auzindu-i pe bastinasi povestind despre Ri, specialistii le-au aratat imagini ale unor lamantini si dugongi, care traiau in apele Australiei si Noii Guinee, numai ca triburile cunosteau aceste fiinte si faceau deosebirea intre ele si cele pe care ei le numeau Ri. Localnicii deosebeau clar delfinii si dugongii de ceea ce ei numeau “oamenii din mare”. In una din zile specilistii au avut ocazia sa vada la departare o astfel de fiinta, ba chiar sa o fotografieze. In toate acele zile, tot ce au putut aduna au fost cateva observatii incomplete efectuate de la distante mari si doua fotografii neconcludente, una infatisand o inotatoare caudala si cealalta un corp zvelt, arcuindu-se la suprafata apei. Inainte de plecare, localnici le-au mai semnalat o astfel de aparitie la mare departare, in apele golfului dar tot ce au putut sa vada a fost o spinare lucioasa dar aparent plata, nu rotunda ca cea a delfinilor.
   Poate ca acesti Ri sunt accidente genetice, poate ca sunt rezultatul vreunei experiente facute de cine stie cine, poate sunt pur si simplu doar niste mamifere. 

   SURSA 03
 
   Descriere:
   Sirenele sunt creaturi legendare acvatice jumatate om, jumatate peste. Aceste creaturi ale marii sunt muritoare fiind foarte asemanatoare oamenilor.
   Primele mentiuni despre sirene apar la vechii babilonieni dar prima descriere mai elaborata apare in Odiseea lui Homer.

   Origine:
   Aceste legende se pare ca au pornit de la simpla confuzie a focilor sau lamantinilor, creaturi acvatice cu forma corporala asemanatoare cu a sirenelor din mitologii.

   Rol:
   Sirenele aveau voci minunante si cantul lor atragea marinarii catre moarte. Cantecele lor ii faceau pe marinari sa ghideze vasul catre stanci.

   Puteri:
   Simbol al ispitei, sirenele reprezinta partea demonica a femeii. Se spune ca frumusetea lor reflecta comorile si puterea insulei in jurul careia inotau sirenele.
   Circula si legende conform careia sirenele ar fi salvat marinari de la inec.

sursa:ipedia,ro