Chitcanul (Sorex araneus)

Genul Sorex include mamiferele insectivore din familia soricidelor, adica marea majoritate asoarecilor comuni din Eurasia, din America de Nord si din partea de nord a Americii de Sud (circa 60 de specii). Membrii acestui gen, cunoscuti si sub denumirea de soareci cu coada lunga, sunt reprezentantii clanului Soricini, apartinand subfamiliei Soricinae (soareci cu dintii rosii). 

Animalele au botul lung; urechile mici si scurte, deseori greu vizibile. Dintii, in numar de 32, sunt ascutiti si au virful rosu; corpul de 30 pana la 90 mm. lungime, este acoperit cu blana cenusie-bruna; iar glandele olfactive sunt situate pe partea laterala a corpului. Chitoranii au, in general, vederea foarte slaba, fapt pentru care, pentru a-si localiza prada (insecte), se folosesc, in special, de miros si de auz. Unele specii folosesc ecolocatia (modalitate de orientare si de reperaj, cu ajutorul ultrasunetelor; procedeu denumit si biosonar, prin care anumite animale, precum: soarecii, liliecii si cetaceele, localizeaza si identifica alte animale sau obiecte cu ajutorul ecoului produs de aceastea). Deseori, deosebirea dintre speciile de Sorex este dificila, singura modalitate de a le diferentia fiind examinarea amprentei dentare.

In tara noastra traiesc doua specii de chitoran - chitoranul comun (Sorex araneus) si chitoranul mic (Sorex minutus). Chitoranul comun, cea mai populara specie, poate fi intalnit, de asemenea, si in nordul Europei si in Marea Britanie, cu exceptia Irlandei. Masoara pana la 82 mm lungime si are o greutate de maximum 12 grame. Poate fi recunoscut datorita blanii sale catifelate, de culoare maro. Partile inferioare ale corpului au un colorit mai palid. Chitoranul comun are ochii mici, botul ascutit si mobil si dintii rosii in varf. Durata de viata a acestuia este de aproximativ 23 de luni. Se hraneste cu insecte, dar si cu paianjeni, melci, soareci mici si viermi. Perioada de imperechere incepe in luna aprilie si se sfarseste in septembrie, “punctul cuminant” fiind atins in timpul verii. Dupa o perioada de gestatie de 24-25 se zile, femela fata 5-7 pui (de 2-4 ori pe an), care devin pe deplin independenti dupa 25 de zile. Perioada de imperechere este singurul timp pe care chitoranii comuni prefera sa-l petreaca in compania cuiva, in rest ducand o viata solitara. Puii obisnuiesc sa formeze caravane in spatele mamei lor, primul pui apucand-o de coada cu dintii, ceilalti cinci sau sase tinandu-se strans, fiecare de coada celui din fata. In caz de primejdie, sirul de chitorani se retrage rapid intr-un loc sigur.

Chitoranul mic sau chitoranul pigmeu (Sorex minutus) este raspandit in nordul Eurasiei, fiind si singurul soarece nativ din Irlanda. Este activ pe tot parcursul zilei, dar si noaptea si locuieste in tufe si arbusti, hranindu-se cu insecte si cu nevertebrate. Cantareste circa 4 grame si prezinta una dintre cele mai mari rate metabolice dintre toate animalele - aceasta insemnand ca trebuie sa se hraneasca la intervale regulate de timp (aprox. o data la doua ore). Sezonul de reproducere dureaza din aprilie si pana in august. Femelele fata, de regula, 2 pana la 8 pui pe care ii ingrijeste intr-un cuib subteran. Deoarece perioada de gestatie este de doar trei saptamani, acestea pot avea pana la cinci pui intr-un an, cu toate ca durata de viata a unui chitoran pigmeu este foarte mica - depasind cu putin 15 luni.