Floreta

Denumirea provine din termenul francez „fleuret”, care înseamnă „împuns”.

Floreta este o armă cu mâner având o lamă  lungă, îngustă, cu tăiş simplu sau dublu, cu trei sau patru muchii, eficientă în cazul înţepării dar şi pentru aplicarea unor lovituri uşoare, nepenetrante.  Ca funcţie, floreta se aseamănă cu pumnalul lung. Denumirea franceză este de „dague” iar cea italiană şi spaniolă „daga”. În majoritatea limbilor europene nu există denumiri care să diferenţieze floreta de spadă, cu care se aseamănă aproape perfect din punct de vedere al lamei şi mânerului.

Floreta provine din Italia secolului XV, ţară în care arta  scrimei (duelului) se bucură de apreciere deosebită. Ca şi numeroase modele de spadă, floreta posedă un pat elaborat, pentru protejarea mâinii. Iniţial modelul cel mai răspândit de pat este cel de cruce. Diferenţe apar din punct de vedere al formei conferite de gardele de parare, drepte sau în formă de S care se răsucesc şi pot forma un fel de toarte. Unele modele prezintă un coş tip grilaj ca apărătoare. Toate formele de mâner sunt menite să apere eficient împotriva armelor de înţepare şi lovire ale adversarului când acestea sunt parate cu lama. Astfel, lama adversarului alunecă pe propria lamă şi este oprită de garda de protecţie a mâinii. Aceste garde de parare apără mâna şi împotriva loviturilor directe asupra mâinii însă nu este eficient faţă de atacuri tip „înţepare” efectuate cu altă floretă. Împotriva acestui tip de atac apare ca o îmbunătăţire a dispozitivului de protejare a mâinii  garda tip „farfurie” la floretele secolului al  XVII lea.

Floretele deosebit de lungi nu erau potrivite ca arme militare pentru călăreţi sau luptători pedeştri. În a doua jumătate a secolului al XVII lea apar forme de florete cu lama mai scurtă şi mai lată, renunţându-se la gardele lungi sau toartele de parare, în favoarea celor rotunde care apăreau mărite, dublate la unele modele.

Ca  însemn simbolic al statutului straturilor sociale privilegiate, floreta a luat definitiv locul spadei.