Spadă

Spada este o „armă individuală de luptă corp la corp, pentru lovit şi împuns, antică, medievală şi modernă, cu lama dreaptă, prevăzută cu două tăişuri.” Un vârf ascuţit indică dubla destinaţie de folosire, de lovire şi înţepare, iar o rotunjire în partea din faţă a lamei indică o simplă armă de lovire. Puternica subţiere a lamei înspre partea din faţă indică o armă de înţepare. Canalele prezente pe mijlocul  lamei reduc greutatea armei, ceea ce o face extrem de elastică. În partea superioară lama era fixată într-un cârlig sau sudată de mâner. Mânerul cu buton la capăt  împiedica alunecarea din mână a armei în timpul luptei şi conferea ţinută, creând totodată o contragreutate lamei. O lamă grea şi cu lungime mare  necesita un mâner  lung şi un pat greu. Din discul plat pentru delimitare, care  conferea ţinută mânerului în partea inferioară, la îmbinarea cu lama,  s-a dezvoltat garda pentru parare. Acesta proteja mâna de pe mânerul spadei faţă de armele inamice, care alunecau de-a lungul lamei. Dădea posibilitate mai bună decât până atunci de a para loviturile de spadă ale adversarului şi degreva prin aceasta scutul.

Spada se ţinea de obicei într-o teacă formată din două foi de lemn îmbrăcate în piele. Spada cu teacă era purtată de obicei pe partea stângă cu centură sau ham.

Cu timpul, lama spadelor a cunoscut diverse lungimi şi forme (drepte, zimţate, ondulate), acestea trebuind să fie adaptate la posibilităţile tehnice ale epocii şi  la modul de utilizare în luptă a armei  în raport cu: alte categorii de armament, strategia şi tehnica militară, echipamentul defensiv specific epocii.

Spadele din feudalismul timpuriu erau fabricate în centre de producţie şi ajungeau prin activităţi de comerţ în cele mai îndepărtate regiuni ale Europei.  Ulterior, spadele de ceremonie deveneau datorită meşterilor adevărate opere de artă, piese de valoare cu încrustaţii deosebite, din metale preţioase, cu mâner şi gardă din  materiale din cele mai deosebite, ca fildeşul.

Dintre toate armele lumii occidentale,  spada a susţinut de-a lungul timpului cea mai bogată simbolistică, ceremonială, religioasă şi judiciară. Spadele celebre : Excalibur a regelui Arthur, Durndart a lui Roland sau Ridil a lui Mimir, toţi eroi legendari, spadele regale ale marilor conducători occidentali, toate purtau mesajul puterii şi al supranaturalului.

Din simbolistica în special judiciară a spadelor amintim : sabia lui Damocles este semnul puterii asupra celor slabi; în tradiţia antică, Justiţia are în mâna dreaptă spada; arhanghelul Mihail este reprezentat cu spadă şi balanţă în mâini; Isus în iconografie apare cu două spade ce îi ies din gură – Biserica Sf.Margareta din Mediaş, secolul XV; în Apocalipsa, cel de-al doilea călăreţ poartă o spadă mare; spada a reprezentat  un obiect de execuţie nobilă în judecata capitală, ştreangul fiind considerat nedemn; o spadă se înfigea  în pământ la întemeierea unui oraş (exemplu : Sibiu); dansul spadelor era un ritual întâlnit la fierari şi făuritori de cuţite, ca şi la căluşari.

Rapiera

Este o spadă cu lama dreaptă foarte zveltă, fină cu unul sau două tăişuri şi garda complexă care acoperă pumnul. Utilizarea ei era preponderentă în dueluri.