Ghepardul - Cea mai rapida felina
Spre deosebire de alte pisici salbatice, ghepardul este atat de diferit incat este incadrat in propriul sau gen, si anume Acinonyx. Este un bun catarator, alergator si agil in sarituri. Ghepardul este cunoscut ca fiind cel mai rapid animal terestru. Viteza maxima inregistrata a unui ghepard a fost de 105km/h, insa viteza maxima de care este capabil nu a fost inca descoperita. Un alt aspect interesant al ghepartudului este acceleratia extraordinara cu care ajunge, in numai trei secunde, la o viteza de 110 km/h.
Ghepardul traieste in campiile Africii si este un animal carnivor. Hrana lui preferata sunt gazelele Thomson. Este un animal care a existat aproximativ 4 milioane de ani. In urma cu 20.000 de ani, aceste pisici salbatice traiau in Africa, Europa si America de Nord. La sfarsitul Marii Epoci de Gheata, schimbarea climei a omorat 75% din speciile de mamifere, printre care si o buna parte din gheparzi. O mica parte din ei au reusit sa migreze spre zone mai apropiate mediului lor de viata normal, iar in secolul V au inceput sa fie folositi pentru vanatorit si sport. Numarul gheparzilor a scazut de la 100.000 din secolul al XIX pana la 12.500, in prezent.
Ghepardul traieste in campiile Africii si este un animal carnivor. Hrana lui preferata sunt gazelele Thomson. Este un animal care a existat aproximativ 4 milioane de ani. In urma cu 20.000 de ani, aceste pisici salbatice traiau in Africa, Europa si America de Nord. La sfarsitul Marii Epoci de Gheata, schimbarea climei a omorat 75% din speciile de mamifere, printre care si o buna parte din gheparzi. O mica parte din ei au reusit sa migreze spre zone mai apropiate mediului lor de viata normal, iar in secolul V au inceput sa fie folositi pentru vanatorit si sport. Numarul gheparzilor a scazut de la 100.000 din secolul al XIX pana la 12.500, in prezent.
SURSA 02
Ghepardul(Acinonyx Jubatus) este un mamifer carnivor salbatic, cu capul mic si rotund, coada lunga, picioare înalte, cu blana de culoarea galbuie cu pete mici, întunecate. Este specific savanelor din Africa si din sudul Asiei.
De-a lungul ecuatorului, în Africa se întinde marea savana. În Tanzania, aceasta este cunoscuta sub denumirea de Masai Mara - "pamântul patat", în limba masai. Un strat de cenusa hranitoare, întins ca o patura de catre vulcanii stravechi, a facut din aceasta zona unul dintre cele mai înfloritoare ecosisiteme din lume.
Cirezile uriase de ierbivore ce pasc în savana sunt "contrabalansate" de patru mamifere carnivore mari: trei feline (leopardul, leul si ghepardul) si o specie de hienide(hiena).
Tufisurile dese si copacii înalti ai padurilor de la malul râurilor adapostesc cea mai mare felina patata a Africii: leopardul. Celelalte doua mari feline sunt adaptate vietii în savana. Sun felinele de savana ale Africii.
Esenta a gratiei si elegantei, ghepardul este cel mai rapid mamifer terestru . Este atât de specializat, încât îsi bazeaza supravietuirea pe sprintul de 300 m.
Viata si moarte in savana
Se stie ca dintre toate felinele, ghepardul este cel mai atent cu puii sai. Femelele îsi cresc singure puii. Ele pot naste prima data la vârsta de 2 ani, apoi din 24 in 24 de luni. Media la nastere este de 4 pui, cazurile de 8 fiind rare. O perioada dupa nastere, mama muta culcusul din doua în doua zile, pentru ca micutii sa nu lase un miros care ar putea sa atraga animalele de prada. "Vizuina" este, de fapt, un loc îngust cu iarba culcata la pamânt, lânga terenul de vânatoare al mamei. Aceasta este mereu în cautarea prazii, din care se înfrupta numai dupa ce puii s-au saturat.
Pâna când vor fi în stare sa alerge mai repede, puii sunt însa extrem de vulnerabili. Aceasta se întâmpla pentru ca, de dragul vitezei, ghepardul a trebuit sa renunte la apararea puilor. Femelele nu au forta necesara sa-si pazeasca puii de lei sau hiene, si, de aceea, 50 % dintre ei sunt ucisi în primele luni de viata.
Vulturii sunt una dintre cele mai mari amenintari pentru pui, nu pentru ca îi ataca, ci pentru ca pot atrage lei si hiene la un prânz câstigat cu usurinta. Leii ucid mai multi pui de ghepard decât orice alt pradator. Abia un pui din 20 ajunge la maturitate. Motivul acestui comportament agresiv poate fi acela ca leii vor sa elimine concurenta.
O felina migratoare
În timpul sezonului secetos, puii pot muri si de foame. O data cu migratia ierbivorelor, iepurii si vulpile cu urechi de liliac sunt singura prada mai consistenta ce poate fi gasita în zona. Este momentul cand mama si puii ei pornesc într-o calatorie anuala. Femelele si puii lor sunt singurele mamifere migratoare din lume. Ca sa prospere, acestor nomazi iuti de picior le trebuie terenuri întinse de vânatoare. Pot calatori zeci de kilometri spre câmpiile din centrul savanei.
Puii stau cu mama lor pâna împlinesc 15-18 lunisi s epot sescurca singuri. Mama i-a învatat pâna la momentul respectiv numeroase tehnici de vânatoare. În aceasta perioada, ca toti adolescentii, puii de ghepard încep sa simta gustul libertatii. Plecata la vânatoare într-o dimineata, mama nu se mai întoarce. Despartirea este brusca si definitiva. Puii au ajuns la vârsta la care trebuie sa se descurce singuri.
Libertate si pericol
Intre timp, puii ajunsi la varsta la care trebuie sa supravietuiasca prin propriile puteri au ramas singuri în imensitatea savanei. De obicei, gheparzii tineri se despart de mamele lor în anotimpul umed, când hrana este mai usor de gasit.
Daca au supravietuit mai multi frati, ei stau si vâneaza împreuna pâna când ating vârsta de 2 ani. Apoi se despart. Tinerele femele ghepard ramân de obicei pe acelasi teritoriu cu mamele lor, în timp ce masculii se deplaseaza pe distante foarte mari. Comportamentul acesta instinctiv poate fi modul în care natura evita endogamia (împerecherea între indivizi din aceeasi familie). Despartirea are loc si datorita faptului ca femelele si masculii ghepard se confrunta cu probleme diferite la aceasta vârsta. În timp ce pentru femele cea mai importanta este capacitatea de reproducere, la masculi teritoriul si iscusinta de vânator conteaza.
Ghepardul(Acinonyx Jubatus) este un mamifer carnivor salbatic, cu capul mic si rotund, coada lunga, picioare înalte, cu blana de culoarea galbuie cu pete mici, întunecate. Este specific savanelor din Africa si din sudul Asiei.
De-a lungul ecuatorului, în Africa se întinde marea savana. În Tanzania, aceasta este cunoscuta sub denumirea de Masai Mara - "pamântul patat", în limba masai. Un strat de cenusa hranitoare, întins ca o patura de catre vulcanii stravechi, a facut din aceasta zona unul dintre cele mai înfloritoare ecosisiteme din lume.
Cirezile uriase de ierbivore ce pasc în savana sunt "contrabalansate" de patru mamifere carnivore mari: trei feline (leopardul, leul si ghepardul) si o specie de hienide(hiena).
Tufisurile dese si copacii înalti ai padurilor de la malul râurilor adapostesc cea mai mare felina patata a Africii: leopardul. Celelalte doua mari feline sunt adaptate vietii în savana. Sun felinele de savana ale Africii.
Esenta a gratiei si elegantei, ghepardul este cel mai rapid mamifer terestru . Este atât de specializat, încât îsi bazeaza supravietuirea pe sprintul de 300 m.
Viata si moarte in savana
Se stie ca dintre toate felinele, ghepardul este cel mai atent cu puii sai. Femelele îsi cresc singure puii. Ele pot naste prima data la vârsta de 2 ani, apoi din 24 in 24 de luni. Media la nastere este de 4 pui, cazurile de 8 fiind rare. O perioada dupa nastere, mama muta culcusul din doua în doua zile, pentru ca micutii sa nu lase un miros care ar putea sa atraga animalele de prada. "Vizuina" este, de fapt, un loc îngust cu iarba culcata la pamânt, lânga terenul de vânatoare al mamei. Aceasta este mereu în cautarea prazii, din care se înfrupta numai dupa ce puii s-au saturat.
Pâna când vor fi în stare sa alerge mai repede, puii sunt însa extrem de vulnerabili. Aceasta se întâmpla pentru ca, de dragul vitezei, ghepardul a trebuit sa renunte la apararea puilor. Femelele nu au forta necesara sa-si pazeasca puii de lei sau hiene, si, de aceea, 50 % dintre ei sunt ucisi în primele luni de viata.
Vulturii sunt una dintre cele mai mari amenintari pentru pui, nu pentru ca îi ataca, ci pentru ca pot atrage lei si hiene la un prânz câstigat cu usurinta. Leii ucid mai multi pui de ghepard decât orice alt pradator. Abia un pui din 20 ajunge la maturitate. Motivul acestui comportament agresiv poate fi acela ca leii vor sa elimine concurenta.
O felina migratoare
În timpul sezonului secetos, puii pot muri si de foame. O data cu migratia ierbivorelor, iepurii si vulpile cu urechi de liliac sunt singura prada mai consistenta ce poate fi gasita în zona. Este momentul cand mama si puii ei pornesc într-o calatorie anuala. Femelele si puii lor sunt singurele mamifere migratoare din lume. Ca sa prospere, acestor nomazi iuti de picior le trebuie terenuri întinse de vânatoare. Pot calatori zeci de kilometri spre câmpiile din centrul savanei.
Puii stau cu mama lor pâna împlinesc 15-18 lunisi s epot sescurca singuri. Mama i-a învatat pâna la momentul respectiv numeroase tehnici de vânatoare. În aceasta perioada, ca toti adolescentii, puii de ghepard încep sa simta gustul libertatii. Plecata la vânatoare într-o dimineata, mama nu se mai întoarce. Despartirea este brusca si definitiva. Puii au ajuns la vârsta la care trebuie sa se descurce singuri.
Libertate si pericol
Intre timp, puii ajunsi la varsta la care trebuie sa supravietuiasca prin propriile puteri au ramas singuri în imensitatea savanei. De obicei, gheparzii tineri se despart de mamele lor în anotimpul umed, când hrana este mai usor de gasit.
Daca au supravietuit mai multi frati, ei stau si vâneaza împreuna pâna când ating vârsta de 2 ani. Apoi se despart. Tinerele femele ghepard ramân de obicei pe acelasi teritoriu cu mamele lor, în timp ce masculii se deplaseaza pe distante foarte mari. Comportamentul acesta instinctiv poate fi modul în care natura evita endogamia (împerecherea între indivizi din aceeasi familie). Despartirea are loc si datorita faptului ca femelele si masculii ghepard se confrunta cu probleme diferite la aceasta vârsta. În timp ce pentru femele cea mai importanta este capacitatea de reproducere, la masculi teritoriul si iscusinta de vânator conteaza.
SURSA 03
Ghepardul, al cărui nume în limba engleză, cheetah, este originar din sanscrită, Chitraka, denumire binomială, Acinonyx jubatus, este un membru atipic al familiei pisicilor sălbatice mari, Felidae. Ghepardul este a un căţărător modest, vânând prada prin viteza alergării sale şi nu prin agilitatea săriturii. Ca atare, este plasat în propriul său gen, Acinonyx. Ghepardul este, de departe, cel mai rapid animal terestru, şi chiar dacă viteza sa maximă exactă este necunoscută, poate atinge adesea mai mult de 105 km/h (sau 65 mph). Cel mai rapid record de viteză înregistrat de un ghepard a fost de 105 km/h (65.25 mph), obţinut pe distanţe scurte (de circa 460 m sau 500 de yarzi). Ghepardul este, de asemenea, posesorul unei acceleraţii explozive, fiind capabil de a atinge în trei secunde, pornind de pe loc, viteza de circa 110 km/h (sau ≈70 mph), fiind mai rapid decât majoritatea maşinilor de curse. La acest record contribuie şi faptul că, spre deosebire de restul felidelor, ghepardul are ghearele neretractile.
Descripţie
Pieptul unui ghepard este adânc, iar talia îngustă. Blana scurtă a animalului este galben-închisă cu pete negre, de diametrul 2-3 cm., permiţându-i să se camufleze în timp ce vânează. Nu sunt pete pe blana albă de pe abdomen şi torace, dar există pe coadă. Capul ghepardului este mic, cu urechi ascuţite şi două dungi negre, ce încep la colţurile ochilor, de-o parte şi de alta a nasului, şi se termină la gură. Acestea ajută la vânătoare prin faptul că ţin razele solare departe de ochi, şi astfel poate să vadă de la distanţe mari. Ghepardul adult cântăreşte între 40 şi 65 kg. Lungimea totală corpului este de 115-135 cm, în timp ce coada variază până la 84 cm. Masculii tind să fie mai mari ca femelele, dar nu este o variaţie mare şi este dificil a separa masculii de femele doar prin aparenţă.
Istorie
Gheparzii au existat pe Pământ timp de 3,5 - 4 milioane de ani, cu mult timp înaintea celelorlalte pisici mari. Acum 20.000 de ani, gheparzii erau comuni prin Africa şi Asia, Europa şi Nord America. Prin datele luate de la fosile, se ştie că acesta a originat in SUA, din Texas, Nevada şi Wyoming(statele din prezent). Aproximativ acum 10.000 de ani in urmă, la sfârşitul Epocii Pleistocene, numită si Marea Epocă de Gheaţă, mediul lumii a suferit schimbări drastice în climat, iar peste câteva mii de ani, 75% din speciile de mamifere din Nord America şi Europa au murit, printre care şi gheparzii. Este probabil ca ei să fi migrat spre medii mai potrivite, căci gheaţa acoperise mare parte din emisfera nordica, iar nivelul maritim a scazut. Ghepardul a supravietuit Epocii Pleistocene, dar numarul său a fost grav redus. În secolul al V-lea, ei au fost folosiţi de către nobilii italieni la vanatoare, pentru sport. Gheparzii adulţi erau prinşi în sălbăticie şi închişi în cuşcă pentru câteva luni. Numărul de gheparzi, astfel, a descrescut de la 100.000, la sfârşitul secolului al XIX-lea, până la aproximativ 12.500, astăzi.
Vânătoare
Ghepardul este carnivor. În câmpiile din estul Africii, gazelele Thomson constituie prada sa preferată.
Ghepardul, al cărui nume în limba engleză, cheetah, este originar din sanscrită, Chitraka, denumire binomială, Acinonyx jubatus, este un membru atipic al familiei pisicilor sălbatice mari, Felidae. Ghepardul este a un căţărător modest, vânând prada prin viteza alergării sale şi nu prin agilitatea săriturii. Ca atare, este plasat în propriul său gen, Acinonyx. Ghepardul este, de departe, cel mai rapid animal terestru, şi chiar dacă viteza sa maximă exactă este necunoscută, poate atinge adesea mai mult de 105 km/h (sau 65 mph). Cel mai rapid record de viteză înregistrat de un ghepard a fost de 105 km/h (65.25 mph), obţinut pe distanţe scurte (de circa 460 m sau 500 de yarzi). Ghepardul este, de asemenea, posesorul unei acceleraţii explozive, fiind capabil de a atinge în trei secunde, pornind de pe loc, viteza de circa 110 km/h (sau ≈70 mph), fiind mai rapid decât majoritatea maşinilor de curse. La acest record contribuie şi faptul că, spre deosebire de restul felidelor, ghepardul are ghearele neretractile.
Descripţie
Pieptul unui ghepard este adânc, iar talia îngustă. Blana scurtă a animalului este galben-închisă cu pete negre, de diametrul 2-3 cm., permiţându-i să se camufleze în timp ce vânează. Nu sunt pete pe blana albă de pe abdomen şi torace, dar există pe coadă. Capul ghepardului este mic, cu urechi ascuţite şi două dungi negre, ce încep la colţurile ochilor, de-o parte şi de alta a nasului, şi se termină la gură. Acestea ajută la vânătoare prin faptul că ţin razele solare departe de ochi, şi astfel poate să vadă de la distanţe mari. Ghepardul adult cântăreşte între 40 şi 65 kg. Lungimea totală corpului este de 115-135 cm, în timp ce coada variază până la 84 cm. Masculii tind să fie mai mari ca femelele, dar nu este o variaţie mare şi este dificil a separa masculii de femele doar prin aparenţă.
Istorie
Gheparzii au existat pe Pământ timp de 3,5 - 4 milioane de ani, cu mult timp înaintea celelorlalte pisici mari. Acum 20.000 de ani, gheparzii erau comuni prin Africa şi Asia, Europa şi Nord America. Prin datele luate de la fosile, se ştie că acesta a originat in SUA, din Texas, Nevada şi Wyoming(statele din prezent). Aproximativ acum 10.000 de ani in urmă, la sfârşitul Epocii Pleistocene, numită si Marea Epocă de Gheaţă, mediul lumii a suferit schimbări drastice în climat, iar peste câteva mii de ani, 75% din speciile de mamifere din Nord America şi Europa au murit, printre care şi gheparzii. Este probabil ca ei să fi migrat spre medii mai potrivite, căci gheaţa acoperise mare parte din emisfera nordica, iar nivelul maritim a scazut. Ghepardul a supravietuit Epocii Pleistocene, dar numarul său a fost grav redus. În secolul al V-lea, ei au fost folosiţi de către nobilii italieni la vanatoare, pentru sport. Gheparzii adulţi erau prinşi în sălbăticie şi închişi în cuşcă pentru câteva luni. Numărul de gheparzi, astfel, a descrescut de la 100.000, la sfârşitul secolului al XIX-lea, până la aproximativ 12.500, astăzi.
Vânătoare
Ghepardul este carnivor. În câmpiile din estul Africii, gazelele Thomson constituie prada sa preferată.
sursa:ipedia.ro
![Elemente Chimice - Celuloza[C6 H10 O5]](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh6zNVlVb3Kdx2q2OhXAolRTcgiqSjqLz4ottn951xmGN-lslAfB3H0hUI4ZcugakJUZy018oJTPl8KaIhQ-d_YBtHNnARBBLqxeXzZ63m4WtXZjG2jfbqSsfNUp6-mKGIQv7S-HVIJrTU/s72-c/celuloza-chimie-ramura-structura-molecula-poza-imagine-wallpaper-desktop-element-forma.jpg)
![Elemente Chimice - Amidonul[C6H10O5]](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjbfV9SifjYIpin1ZFrlk0Pi23H9TBHYQyrjqUYeynzpKR2aBYSw1xU1sR0qlYIimSyFtP9bBcUWCQ9dGybG3HhKI964x2H5CaiCuQhd6z7Akcm1HRefXcT1DJ2RR8lOxwMzowUs9XJWHc/s72-c/amidon-chimie-compus-element-chimic-imagine-rar-design-molecula-atom-structura.jpg)
0 comments: