Friedrich Wohler - Contributii aduse in Chimie

  Contributii in chimie Wöhler este considerat pionierul chimiei organice datorita sintetizarii ureei (sinteza Wöhler - Ureea se obtine prin sinteza directa din amoniac si bioxid de carbon, sub presiune si la temperatura ridicata, urmata de concentrare si granularea topiturii. Se utilizeaza ca ingrasamant de suprafata, individual sau in amestec cu alte ingrasaminte. Poate fi incorporata in sol atat primavara timpuriu, cat si ulterior In cursul perioadei de vegetatie. Are o eficienta ridicata la culturile cu intervalul de vegetatie mai lung. Este un ingrasamant preferat pentru plantele care folosesc direct azotul amidic din sol: citrice, piersici, ridichi, tutun ) in 1828. Pina in 1828 se credea ca substantele chimice se pot forma doar sub influenta "fortei vitale" in corpul animalelor si plantelor. Wöhler a demonstrat ca aceasta teorie este falsa prin prepararea artificiala a ureei folosind numai materiale inorganice. Sinteza ureei a fost esentiala pentru biochimie deoarece ea a dovedit ca un compus cunoscut ca fiind produs numai de organisme biologice poate fi produs in laborator, in anumite conditii, din materiale fara viata. Aceasta sinteza in vitro de materie organica a invalidat teoria general acceptata la acea vreme (vitalism) despre vis vitalis, o "forta a vietii" transcedentala necesara pentru producerea compusilor organici. Aratind ca cianatul de amoniu se poate transforma in uree printr-o transpozitie interna de atomi, fara cistig sau pierdere de masa, Wöhler a aratat unul dintre primele exemple de izomerie, abolind vechea idee prin care doua corpuri, A si B, avind proprietati fizice si chimice diferite, nu pot avea aceeasi compozitie. În anul in care a realizat sinteza ureei, Wöhler devine profesor la virsta de 28 de ani. Doi ani mai tirziu, in 1830, Wöhler a publicat, in colaborare cu Justus von Liebig, rezultatele cercetarilor privind caracterul polimeric al acizilor cianic si cianuric. Berzelius, in raportul sau catre Academia Regala de Ştiinte din Suedia, a calificat aceste lucrari drept cele mai importante din acel an in domeniiles fizicii, chimiei si mineralogiei. Aceste rezultate, imprevizibile, au adus dovezi suplimentare in favoarea conceptului de izomerie.Descoperirile lui Wöhler au avut o mare influenta asupra teoriei chimiei.

   SURSA 02
 
   În perioada 1820-1881, practic toate revistele de chimie au publicat în fiecare in articolele sale. Descoperiri şi lucrări de cercetare Wöhler a fost şi co-descoperitorul beriliului şi siliciuliui, precum şi a sintezei carburii de calciu, printre altele. În 1834, Wöhler şi Liebig au publicat un studiu despre uleiul de migdale amare. Prin aceste experienţe ei au demonstrat că un grup de atomi de carbon, hidrogen şi oxigen se poate comporta ca un element, poate înlocui un element şi poate fi înlocuit de un element în compuşi chimici. Astfel a fost introdusă noţiunea de radical, o doctrină care a avut o influenţă profundă asupra dezvoltării chimiei. De la descoperirea potasiului facută de Humphry Davy, se considera că alumina conţine un metal în combinaţie cu oxigenul. Davy, Oerstedt şi Berzelius au încercat să extragă acest metal, dar fără succes. Lucrările lui Wöhler pe acelaşi subiect au dus la descoperirea aluminiului metalic. Lui i se datorează şi izolarea elementelor ytriu, beriliu şi titan, observaţia că siliciul poate fi obţinut sub formă de cristale şi că unii meteoriţi conţin materie organică. El a analizat o mare cantitate de meteoriţi şi timp de mai mulţi ani a scris rezumatul literaturii despre meteoriţi în Jahresbericht der Chemie; a deţinut cea mai mare colecţie particulară de pietre şi metale meteorice. Wöhler şi Sainte Claire Deville au descoperit forma cristalină a borului, iar Wöhler împreună cu Buff compuşii siliciului cu hidrogenul şi un oxid cu valenţă scăzută al siliciului. În timpul şederii la Cassel, Wöhler a pus la punct un procedeu de obţinere a nichelului metalic pur, iar împreună cu alţi doi prieteni a deschis o fabrică pentru obţinerea acestui metal. 

   SURSA 03
 
   Friedrich Wöhler (n. 31 iulie 1800, Frankfurt am Main - d. 23 septembrie 1882, Göttingen) a fost un chimist german, cunoscut pentru sinteza ureei, dar şi pentru descoperirea unor elemente chimice.
   Date biografice
S-a născut la Eschersheim lîngă Frankfurt. În 1823 Wöhler a terminat studiile de medicină la Heidelberg în laboratorul lui Leopold Gmelin, lucrînd apoi cu Jöns Jakob Berzelius la Stockholm. A predat chimia între 1825 şi 1831 la Şcoala Politehnică din Berlin; pînă în 1836 a lucrat la Şcoala Politehnică din Cassel, devenind apoi professor de chimie la Universitatea din Göttingen, unde a rămas pînă la sfîrşitul vieţii.
   Opera
   Descoperiri şi lucrări de cercetare
   Wöhler a fost şi co-descoperitorul beriliului şi siliciuliui, precum şi a sintezei carburii de calciu, printre altele. În 1834, Wöhler şi Liebig au publicat un studiu despre uleiul de migdale amare. Prin aceste experienţe ei au demonstrat că un grup de atomi de carbon, hidrogen şi oxigen se poate comporta ca un element, poate înlocui un element şi poate fi înlocuit de un element în compuşi chimici. Astfel a fost introdusă noţiunea de radical, o doctrină care a avut o influenţă profundă asupra dezvoltării chimiei.
   Lucrări importante
* Lehrbuch der Chemie, Dresda, 1825, 4 volume
* Grundriss der Anorganischen Chemie, Berlin, 1830
* Grundriss der Organischen Chemie, Berlin, 1840
* Praktischen Uebringen der Chemischen Analyse, Berlin, 1854 

sursa:ipedia.ro