François-Marie Arouet (Voltaire) - Scriitor/Poet
Voltaire s-a nascut in 1694 la Paris, intr-o familie burgheza. In adolescenta a studiat la Colegiul iezuit Louis-le-Grand, din Paris. Dupa aceea a urmat dreptul o bucata de vreme, dar a renuntat destul de repede. La Paris s-a remarcat inca din tinerete ca un om spiritual, capabil sa compuna versuri satirica. Insa, in timpul veschiului regim din Franta, talentele sale puteau fi periculoase, asa cum s-a si intamplat de fapt. Voltaire a fost intemnitat la Bastilia din cauza versurilor sale politice. A stat aproape un an in inchisoare, timp in care a scris un poem epic, Henriade, care ulterior s-a bucurat de un mare succes. In 1718, la scurta vreme dupa ce a fost eliberat din inchisoare, a asistat la premiera operei sale “Oedip", care a avut loc la Paris si a inregistrat un succes rasunator. La 14 de ani, Voltaire era deja celebru, iar in urmatorii 60 de ani a devenit o mare personalitate a literaturii franceze.
Voltaire se pricepea sa manuiasca banii la fel de bine ca si cuvintele, reusind treptat sa faca avere. In 1726 a avut totusi unele probleme. Era deja considerat cel mai iscusit om in arta conversatiei din vremea sa (si poate din toate timpurile). Ii lipsea insa modestia pe care unii aristocrati francezi o pretindeau celor de origine burgheza. In consecinta, s-a declansat o disputa publica intre Voltaire si unul dintre acesti aristocrati, cavalerul de Rohan, disputa din care Voltaire a iesit invingator. Dar la scurt timp dupa aceasta aristocratul a tocmit niste derbedei care sa-l bata pe Voltaire si apoi l-a intemnitat la Bastilia, de unde a fost eliberat destul de repede, cu conditia sa paraseasca Franta. Fortat de imprejurari, a plecat in Anglia, unde va ramane in jur de doi ani si jumatate.
Perioada petrecuta de Voltaire in Anglia va marca un moment de cotitura in viata sa. A invatat engleza si s-a familiarizat cu operele unor personalitati celebre, cum ar fi John Locke, Francis Bacon, Isaac Newton si William Shakespeare. De asemenea, a cunoscut personal multi ganditori englezi ai vremii. Voltaie a fost impresionat de Shakespeare, de stiinta si empirismul englez; dar cel mai mult l-a fascinat sistemul politic din aceasta tara. Democratia engleza si libertatile si libertatile individuale contrastau izbitor cu conditiile politica din Franta vremii sale. Nici un lord englez nu putea emite o “lettre de cachet" ca sa-l arunce pe Voltaire in inchisoare, iar in caz ca era intemnitat pe nedrept, se dadea imediat un “habeas corpus" pentru eliberarea sa.
Cand s-a intors in Franta, Votaire a scris prima opera filozofica importanta, “Lettres philosophiques", cunoscuta sub numele de “Scrisori despre englezi". Aceea carte publicata in 1734 marcheaza cu adevarat inceputul Iluminismului francez. In “Scrisori despre englezi", Voltaire a prezentat o prezentare in general favorabila a sistemului englez si al ideilor lui John Lokce si alti ganditori englezi ai vremii. Publicarea cartii a starnit mania autoritatilor franceze, astfel Voltaire a fost nevoit sa paraseasca Parisul din nou.
Si-a petrecut urmatorii cincisprezece ani in estul Frantei, la Cirey, unde a fost amantul doamnei du Chatelet, inteligenta si emancipata sotie a unui marchiz. In 1750, la un an dupa moartea acesteia, Voltaire a plecat Germania, la invitatia personala a lui Frederic cel Mare al Prusiei. A stat trei ani la curtea lui Frederic, de la Potsdam. La inceput s-a inteles bine cu inteligentul Frederic, dar pana la urma cei doi s-au certat si Voltaire a parasit Germania in 1753.
Dupa ce a plecat din Germania, s-a stabilit la o mica mosie de laanga Geneva, unde era la adapost atat regele francez, cat si cel prusac. Insa din cauza ideilor lui liberale, pana si Elvetia a devenit nesigura pentru el. Prin urmare, in 1758 s-a mutat la Ferney, la granita franco-elvetiana, unde avea doaua posibilitati de scapare in cazul in care intra in conflict cu autoritatile. A ramas acolo douazeci de ani, timp in care si-a compus operele literare si filozofica, a corespondat cu intelectualii de frunte ai Europei si a primit vizite.
In toti acesti ani, productia literara a lui Voltaire n-a stagnat nici o clipa. A fost un scriitor deosebit de prolific. Scrierile sale insumeaza peste 30.000 de pagini, cuprinzand poeme in proza, versuri, scrisori personale, pamflete, romane, nuvele, piese, carti documentare din domeniul istoriei si filozofiei.
Voltaire a fost intotdeauna un adept al tolerantei religioase. Insa pe cand avea circa saizeci de ani, a asistat la o cumplita persecutie a protestantilor in Franta. Revotat, Voltaire a lansat o cruciada intelectuala impotriva fanatismului religios. A scris un mare numar de pamflete politice. Tot de atunci s-a deprins sa-si incheie scrisorile personale cu cuvintele “Ecrasez l’infame", ceea ce inseamna “striviti infamia".
Voltaire se pricepea sa manuiasca banii la fel de bine ca si cuvintele, reusind treptat sa faca avere. In 1726 a avut totusi unele probleme. Era deja considerat cel mai iscusit om in arta conversatiei din vremea sa (si poate din toate timpurile). Ii lipsea insa modestia pe care unii aristocrati francezi o pretindeau celor de origine burgheza. In consecinta, s-a declansat o disputa publica intre Voltaire si unul dintre acesti aristocrati, cavalerul de Rohan, disputa din care Voltaire a iesit invingator. Dar la scurt timp dupa aceasta aristocratul a tocmit niste derbedei care sa-l bata pe Voltaire si apoi l-a intemnitat la Bastilia, de unde a fost eliberat destul de repede, cu conditia sa paraseasca Franta. Fortat de imprejurari, a plecat in Anglia, unde va ramane in jur de doi ani si jumatate.
Perioada petrecuta de Voltaire in Anglia va marca un moment de cotitura in viata sa. A invatat engleza si s-a familiarizat cu operele unor personalitati celebre, cum ar fi John Locke, Francis Bacon, Isaac Newton si William Shakespeare. De asemenea, a cunoscut personal multi ganditori englezi ai vremii. Voltaie a fost impresionat de Shakespeare, de stiinta si empirismul englez; dar cel mai mult l-a fascinat sistemul politic din aceasta tara. Democratia engleza si libertatile si libertatile individuale contrastau izbitor cu conditiile politica din Franta vremii sale. Nici un lord englez nu putea emite o “lettre de cachet" ca sa-l arunce pe Voltaire in inchisoare, iar in caz ca era intemnitat pe nedrept, se dadea imediat un “habeas corpus" pentru eliberarea sa.
Cand s-a intors in Franta, Votaire a scris prima opera filozofica importanta, “Lettres philosophiques", cunoscuta sub numele de “Scrisori despre englezi". Aceea carte publicata in 1734 marcheaza cu adevarat inceputul Iluminismului francez. In “Scrisori despre englezi", Voltaire a prezentat o prezentare in general favorabila a sistemului englez si al ideilor lui John Lokce si alti ganditori englezi ai vremii. Publicarea cartii a starnit mania autoritatilor franceze, astfel Voltaire a fost nevoit sa paraseasca Parisul din nou.
Si-a petrecut urmatorii cincisprezece ani in estul Frantei, la Cirey, unde a fost amantul doamnei du Chatelet, inteligenta si emancipata sotie a unui marchiz. In 1750, la un an dupa moartea acesteia, Voltaire a plecat Germania, la invitatia personala a lui Frederic cel Mare al Prusiei. A stat trei ani la curtea lui Frederic, de la Potsdam. La inceput s-a inteles bine cu inteligentul Frederic, dar pana la urma cei doi s-au certat si Voltaire a parasit Germania in 1753.
Dupa ce a plecat din Germania, s-a stabilit la o mica mosie de laanga Geneva, unde era la adapost atat regele francez, cat si cel prusac. Insa din cauza ideilor lui liberale, pana si Elvetia a devenit nesigura pentru el. Prin urmare, in 1758 s-a mutat la Ferney, la granita franco-elvetiana, unde avea doaua posibilitati de scapare in cazul in care intra in conflict cu autoritatile. A ramas acolo douazeci de ani, timp in care si-a compus operele literare si filozofica, a corespondat cu intelectualii de frunte ai Europei si a primit vizite.
In toti acesti ani, productia literara a lui Voltaire n-a stagnat nici o clipa. A fost un scriitor deosebit de prolific. Scrierile sale insumeaza peste 30.000 de pagini, cuprinzand poeme in proza, versuri, scrisori personale, pamflete, romane, nuvele, piese, carti documentare din domeniul istoriei si filozofiei.
Voltaire a fost intotdeauna un adept al tolerantei religioase. Insa pe cand avea circa saizeci de ani, a asistat la o cumplita persecutie a protestantilor in Franta. Revotat, Voltaire a lansat o cruciada intelectuala impotriva fanatismului religios. A scris un mare numar de pamflete politice. Tot de atunci s-a deprins sa-si incheie scrisorile personale cu cuvintele “Ecrasez l’infame", ceea ce inseamna “striviti infamia".
SURSA 02
In 1778, la 83 de ani, Voltaire s-a intors la Paris, unde a asistat la premiera noii sale piese, “Irene”. Multimea l-a aclamat ca pe o mare personalitate a Iluminismului francez. A dost vizitat de sute de admiratori, inclusiv de Benjamin Franklin. Dar Voltaire mai avea putin de trait. A murit la Paris, pe 30 mai 1778. Din cauza anticlericalismului sau fatis, n-a avut parte de o imnormantare crestineasca, dar 13 ani mai tarziu, revolutionarii francezi vicoriosi l-au exhumat si l-au ingropat in Pathenonul din Paris.
Scrierile lui Voltaire sunt atat de numeroase, incat chiar si cele mai importante ar fi greu de enumerat intr-un articol atat de scurt. Dar chiar mai valoroase decat cartile sale sunt ideile de baza pe care le-a promovat pe parcursul carierei sale. Voltaire a crezut cu tarie in libertatea cuvantului si a presei. Iata o marca frecvent atribuita marelui iluminist francez: ”Nu sunt de acord cu ce spui, dar voi apara pana la moarte dreptultau de a spune acest lucru”. Desi Voltaire n-a folosit niciodata aceste cuvinte, ele reflecta in mod sigur atitudinea sa.
Un alt principiu calauzitor a lui Voltaire a fost credinta sa in libertatea religiei. Pe parcursul intrecii sale cariere s-a opus cu inversunare intolerantei si persecutiei religioase. Desi credea in Dunmezeu, Voltaire a criticat cu fermitate dogmele religioase si a sustinut ca religia organizata este o ipocrizie.
Evident, Votaire nu si-a inchipuit nici o clipa ca aristocratii francezi ar putea fi mai inteligenti sau mai buni ca el, considerand ca asa zisul “drept divin al regilor” era o prostie. Desi Voltaire insusi nu se putea compara cu un democrat modern (prefera un monarh puternic, dar luminat), conceptele sale reflecta o respingere categorica oricaror forme de domenie ereditara. De aceea, nu trebuie sa ne surprinda ca majoritatea admiratorilor au fost adeptii democratiei. Prin urmare, ideile sale politice si religioase s-au incadrat in conceptele Ilumunismului francez, fiind preluate de liderii revolutiei din 1789.
Voltaire nu a fost om de stiinta, dar a manifestat interes fata de acest domeniu si a sustinut cu fermitate empirismul lui Francis Bacon si John Locke. A fost de asemenea un istoric capabil si serios. “Eseul despre maravurile si spiritul natiunilor” reprezinta una dintre cele mai importante opere ale sale. Aceasta carte se deosebeste de istoriile anterioare sub urmatoarele aspecte: in primul rand, Voltaire a recunoscut ca Europa este doar o mica parte a lumii si, in consecinta, a consacrat un spatiu amplu al istoriei asiatice; in al doilea rand, a sustinut ca istoria culturala prezinta o importanta mult mai mare decat cea politica. Iata de ce in cartea sa a pus accentul principal pe conditiile economice si dezvoltarea artelor, fiind mai putin preocupat de regi si de razboialele lor.
Voltaire a preluat intr-o mare masura ideile unor oameni ca John Locke si Francis Bacon, le-a reformulat si le-a popularizat. Cu toate acestea, scrierile lui Voltaire, mai mult decatale celorlalti, au raspandit ideile democratiei, tolerantei religioase si libertatii intelectuale in Franta si in intreaga Europa. Desi au existat si alti scriitori in cadrul Ilumismului francez, trebuie sa recunoastem ca Voltaire a fost personalitatea proeminenta a miscarii. In primul rand stilul sau incisiv, cariera indelungata si opera voluminoasa I-au asigurat o audienta mult mai larga in comparatie cu oricare alt scriitor. In al doilea rand, ideile sale si-au pus peceta asupra intregii miscarii ilumiste. Iar in al treilea rand, Voltaire le-a devansat cu mult pe celelalte personalitati ale vremurilor sale. Marea opera a lui Montesquieu, “Spiritul legilor”, a aparut abia in 1751; iar Rousseau si-a scris primul eseu in 1750. In schimb, Voltaire si-a publicat “Scrisorile despre englezi” in 1734 si era deja celebru de 16 ani cand au aparut.
Scrierile lui Voltaire, cu exceptia nuvelei “Candide”, sunt putin citite azi. Insa s-au bucurat de mare popularitate in secolul XVIII-lea si, prin urmare, Voltaire a jucat un rol important in schimbarea mentalitatii, ceea ce a avut ca rezultat izbucnirea Revolutiei Franceze. De asemenea, influenta lui nu s-a limitat la Franta. Americani cum ar fi Thomas Jefferson, James Madison si Benjamin Franklin i-au cunoscut opera, si multe din ideile lui Voltaire au fost preluate de traditia politica americana.
In 1778, la 83 de ani, Voltaire s-a intors la Paris, unde a asistat la premiera noii sale piese, “Irene”. Multimea l-a aclamat ca pe o mare personalitate a Iluminismului francez. A dost vizitat de sute de admiratori, inclusiv de Benjamin Franklin. Dar Voltaire mai avea putin de trait. A murit la Paris, pe 30 mai 1778. Din cauza anticlericalismului sau fatis, n-a avut parte de o imnormantare crestineasca, dar 13 ani mai tarziu, revolutionarii francezi vicoriosi l-au exhumat si l-au ingropat in Pathenonul din Paris.
Scrierile lui Voltaire sunt atat de numeroase, incat chiar si cele mai importante ar fi greu de enumerat intr-un articol atat de scurt. Dar chiar mai valoroase decat cartile sale sunt ideile de baza pe care le-a promovat pe parcursul carierei sale. Voltaire a crezut cu tarie in libertatea cuvantului si a presei. Iata o marca frecvent atribuita marelui iluminist francez: ”Nu sunt de acord cu ce spui, dar voi apara pana la moarte dreptultau de a spune acest lucru”. Desi Voltaire n-a folosit niciodata aceste cuvinte, ele reflecta in mod sigur atitudinea sa.
Un alt principiu calauzitor a lui Voltaire a fost credinta sa in libertatea religiei. Pe parcursul intrecii sale cariere s-a opus cu inversunare intolerantei si persecutiei religioase. Desi credea in Dunmezeu, Voltaire a criticat cu fermitate dogmele religioase si a sustinut ca religia organizata este o ipocrizie.
Evident, Votaire nu si-a inchipuit nici o clipa ca aristocratii francezi ar putea fi mai inteligenti sau mai buni ca el, considerand ca asa zisul “drept divin al regilor” era o prostie. Desi Voltaire insusi nu se putea compara cu un democrat modern (prefera un monarh puternic, dar luminat), conceptele sale reflecta o respingere categorica oricaror forme de domenie ereditara. De aceea, nu trebuie sa ne surprinda ca majoritatea admiratorilor au fost adeptii democratiei. Prin urmare, ideile sale politice si religioase s-au incadrat in conceptele Ilumunismului francez, fiind preluate de liderii revolutiei din 1789.
Voltaire nu a fost om de stiinta, dar a manifestat interes fata de acest domeniu si a sustinut cu fermitate empirismul lui Francis Bacon si John Locke. A fost de asemenea un istoric capabil si serios. “Eseul despre maravurile si spiritul natiunilor” reprezinta una dintre cele mai importante opere ale sale. Aceasta carte se deosebeste de istoriile anterioare sub urmatoarele aspecte: in primul rand, Voltaire a recunoscut ca Europa este doar o mica parte a lumii si, in consecinta, a consacrat un spatiu amplu al istoriei asiatice; in al doilea rand, a sustinut ca istoria culturala prezinta o importanta mult mai mare decat cea politica. Iata de ce in cartea sa a pus accentul principal pe conditiile economice si dezvoltarea artelor, fiind mai putin preocupat de regi si de razboialele lor.
Voltaire a preluat intr-o mare masura ideile unor oameni ca John Locke si Francis Bacon, le-a reformulat si le-a popularizat. Cu toate acestea, scrierile lui Voltaire, mai mult decatale celorlalti, au raspandit ideile democratiei, tolerantei religioase si libertatii intelectuale in Franta si in intreaga Europa. Desi au existat si alti scriitori in cadrul Ilumismului francez, trebuie sa recunoastem ca Voltaire a fost personalitatea proeminenta a miscarii. In primul rand stilul sau incisiv, cariera indelungata si opera voluminoasa I-au asigurat o audienta mult mai larga in comparatie cu oricare alt scriitor. In al doilea rand, ideile sale si-au pus peceta asupra intregii miscarii ilumiste. Iar in al treilea rand, Voltaire le-a devansat cu mult pe celelalte personalitati ale vremurilor sale. Marea opera a lui Montesquieu, “Spiritul legilor”, a aparut abia in 1751; iar Rousseau si-a scris primul eseu in 1750. In schimb, Voltaire si-a publicat “Scrisorile despre englezi” in 1734 si era deja celebru de 16 ani cand au aparut.
Scrierile lui Voltaire, cu exceptia nuvelei “Candide”, sunt putin citite azi. Insa s-au bucurat de mare popularitate in secolul XVIII-lea si, prin urmare, Voltaire a jucat un rol important in schimbarea mentalitatii, ceea ce a avut ca rezultat izbucnirea Revolutiei Franceze. De asemenea, influenta lui nu s-a limitat la Franta. Americani cum ar fi Thomas Jefferson, James Madison si Benjamin Franklin i-au cunoscut opera, si multe din ideile lui Voltaire au fost preluate de traditia politica americana.
SURSA 03
Voltaire, pe numele său adevărat François-Marie Arouet, (n. 21 noiembrie 1694 la Paris - d. 30 mai 1778 la Paris), a fost un scriitor şi filozof al Iluminismului francez.
Fiind fiul unui notar avut, Voltaire a mers la colegiul iezuit Louis-le-Grand. Aici şi-a descoperit spiritul critic. Unchiul său l-a introdus în cercul deiştilor. La rugămintea tatălui său, în 1711 a început Dreptul, pe care nu avea să-l termine, interesat fiind mai mult de discuţiile intelectualilor, scriitorilor şi aristocraţilor, ce se desfăşurau în palatele sau în cafenelele din Paris. Din pricina viziunilor sale critice, pe care le reda în batjocură, a fost întemniţat în 1717 pentru unsprezece luni la Bastilia. Fiind ameninţat de o nouă arestare în Franţa, a petrecut un timp (din 1726 până în 1729) în Anglia. Acolo, el a fost influenţat de empirismul lui John Locke Empirismus şi de nou-apărutul deism. În ale sale Lettres philosophiques, a detaliat liberalismul englez (1731).
Ca deist şi francmason, Voltaire a practicat criticismul în fiecare formă a religiei instituţionale, dar şi în neînţelegerile politice. El s-a autonumit Theist, un om cu credinţa în Dumnezeu, dar care a renunţat la creştinism. Când a fost emis un nou mandat de arestare împotriva lui în 1734, el a fugit în Lorena. Din 1734 până în 1748, a trăit cu prietena sa Émilie du Châtelet la Castelul Cirey în Champagne. Aici şi-a scris memoriile, tratatele de ştiinţe naturiste, istorie şi politică, dar şi opere dramatice şi poetice. Prin mijlocirea Madamei de Pompadour la curţile regale, Voltaire a fost numit istoriograf şi acceptat în Academia Franceză. Frederic cel Mare, care aparţinea el însuşi spiritelor iluminate ale secolului XVIII, l-a luat cu el în 1750 la Potsdam, unde şi-a putut exprima credinţele sale anticlericale şi unde a putut lucra la o istorie universală, a putut colabora la Encyclopédie a lui Denis Diderot şi unde a putut scrie primele articole pentru Dictionnaire philosophique portatif. Totuşi, Voltaire a ajuns la contradicţii cu Friedrich al II-lea, aşa încât a fost necesar să părăsească Potsdamul în 1753. Voltaire a continuat să se îngrijească de corespondenţa cu Friedrich cel Mare . În 1755 s-a stabilit lângă Geneva, unde şi-a petrecut pe proprietatea sa din Ferney ultimul deceniu ca "înţeleptul din Ferney".
Voltaire a rămas celebru pentru ocara sa periculoasă. Când au fost îndepărtaţi jumătate din caii grajdurilor regale din motive economice, el a propus ironic, că ar fi fost mai bine să fi fost eliberaţi jumătate din măgarii de la curtea regală. Pe de altă parte a devenit cunoscut şi pentru toleranţa sa. Astfel şi-a exprimat odată punctul său contradictoriu faţă de un adversar: "Părerea dumneavoastră mi se pare respingătoare, dar m-aş lăsa omorât, pentru ca dumneavoastră să puteţi să v-o exprimaţi." Concepţia sa politică se întemeiază pe armonia dintre monarhii care deţin puterea politică şi filozofii care deţin înţelepciunea.De asemenea, Voiltaire reprezintă spiritul cel mai înalt al epocii sale, doctrina sa fiind unul din fundamentele Revoluţiei din 1789. Voltaire a fost împreună cu Jean-Jacques Rousseau un iniţiator al Revoluţiei franceze. Mari realizări îi sunt atribuite şi ca istoric iluminist. În Dictionnaire philosophique (1764) şi-a imaginat Senzualismul.
Opera
* Œdipe (1718)
* Lettres philosophiques (1731)
* Le siècle de Louis XIV (1751)
* Poème sur le désastre de Lisbonne (1756)
* Essai sur les moeurs (1756)
* Candide (1759)
* Histoire de l'Empire de Russie sous Pierre le Grand (1763)
* Traité sur la tolerance (1763)
* Dictionnaire philosophique (1764)
* Zaïre
* Traité sur la tolérance
sursA:ipedia.ro
0 comments: