Umanism - Miscarea Social-Culturala(Curent Literar)

   Umanismul este miscarea social-culturala inspirata de conceptia ca omul, fiind o fiinta superioara, se poate perfectiona prin cultura si arta. in opozitie cu ideologia si cultura medievala, curentul umanist promoveaza increderea in propria capacitate de dezvoltare spirituala si intelectuala a fiecarui om si militeaza pentru evolutia multilaterala a personalitatii. Umanistii impulsioneaza atitudinea de respingere a oprimarii si a injosirii omului, incurajand manifestarea demnitatii si plenitudinii morale. Pornind de la premisa ca apogeul dezvoltarii armonioase a omului a fost atins in Antichitate, prin idealul "omului universal", umanistii au studiat cu entuziasm culturile si limbile greaca si latina. in cadrul acestei miscari s-au format numerosi carturari de mare eruditie filozofica, istorica, filologica, literara si in alte domenii, denumite si astazi umaniste.

• Umanismul in cultura europeana
Umanismul a fost initiat in epoca Renasterii (secolele XIV-XVI), ca reactie impotriva Feudalismului, iar centrul miscarii umaniste a fost Italia, de unde ideile sale generoase s-au raspandit in aproape toate tarile Europei. Renasterea Europeana i-a avut ca reprezentanti pe Dante, Petrarca, Boccaccio, Leonardo da Vinci, Michelangelo, Niccolo Machiavelli in Italia; pe Francois Rabelais, Pierre Ronsard si Michele Montaigne in Franta; pe Thomas Morus in Anglia; pe Martin Luther in Germania, pe Erasmus din Rotterdam in Olanda etc. Dezvoltarea culturii are loc in ritm rapid prin infiintarea de Universitati in toate marile orase europene, in cadrul carora s-au organizat biblioteci dotate, in principal, cu operele clasice ale Antichitatii, intre care Biblioteca Vaticanului (1455) cuprindea peste 1200 de volume. Aparitia tiparului, inventat de catre Gutenberg in 1440, a facut posibila tiparirea nu numai a operelor antice, dar mai ales ale cartilor scrise in limbile nationale. Astfel, in 1623 sunt tiparite, la Londra, 36 de piese ale lui Shakespeare, intr-un tiraj de o mie de exemplare. Principalele directii (idei) ale umanismului au fost: *reconsiderarea si valorificarea traditiilor culturale ale Antichitatii; *formarea si dezvoltarea omului ca spirit universal ("uomo universale");
*pretuirea eruditiei, a demnitatii si libertatii umane; *omul sa fie dominat de ratiune; *armonizarea fiintei umane cu natura inconjuratoare; *folosesc ca limba de cultura latina si slavona.
Umanismul romanescIn Tarile Romane, curentul umanist se dezvolta incepand cu secolul al XVII-lea, cand apar primii carturari cunoscatori ai culturii clasice si ai limbilor greaca si latina, ca: Udriste Nasturel, Varlaam, Simion Stefan, Dosoftei, Nicolae Milescu. Activitatea si scrierile marilor cronicari Grigore Ureche, Miron Costin, Ipn Neculce apoi Dimitrie Cantemir in Moldova, Stolnicul Constantin Cantacuzino in Tara Romaneasca, au determinat aparitia unui umanism specific romanesc, cum ar fi elogiul adus Tarilor Romane pentru lupta impotriva expansiunii otomane sau argumentarea originii romane a poporului si a latinitatii limbii romane. Ei au pus bazele istoriografiei nationale, contribuind la tiparirea primelor carti de cult religios in limba slavona. Umanismul romanesc are ca sursa cultura renascentista de tip occidental sau oriental si, mai ales, umanismul popular. Obiectivele principale au fost: reconstituirea istoriei, afirmarea latinitatii limbii si romanitatii poporului roman in spatiul carpato-danubian-pontic, lupta pentru independenta de sub ocupatia otomana, pretuirea naturii ca model al artei.
Tarile Romane s-au numarat printre primele centre ale tiparului in Europa Rasariteana, la Targoviste luand fiinta prima tipografie. Un rol esential l-au avut si domnitorii luminati, care au construit biserici sau monumente laice si care au infiintat scoli domnesti ori biblioteci voievodale: Neagoe Basarab, Constantin Brancoveanu, Constantin Cantacuzino, Dimitrie Cantemir etc.
Activitatea cronicarilor ajunge la stralucire in secolele al XVII-lea si al XVIII-lea, iar Letopisetele lor realizeaza cea dintai imagine scrisa a istoriei noastre. in conceptia cronicarilor, istoria este purtatoare de valori educative, iar operele lor constituie si un act de mare patriotism, principala preocupare fiind aceea a recuperarii trecutului "sa nu se uite lucrurile si cursul tarii" si sa nu se piarda "in negura emii". (Miron Costin).

   SURSA 02
 
   Dincolo de diferentele de viziune si stil dintre scriitori, exista in fiecare eopca unele trasaturi commune operelor mai multor creatori. Scriitori dintr-o anumita perioada care vizeaza acelasi principii estetice, prefera anumite genuri si specii literare si utilizeaza in opera lor modalitati artistice similare formeaza un current literar. p6f8fm
Un concept mai larg decat acela de current literar este curentul cultural , care se refera la oamenii de cultura dintr-o epoca, uniti de copuri social-politice si culturale commune. Scriitori care fac parte dintr-un current cultural nu au intotdeauna aceleasi principii estetice.
Printre cele mai importante curente culturale ale epocii modernet amintim umanismul si iluminismul , iar dintre curentele literare : clasicismul, romantismul, realism, naturalism, simbolismul, expresioismul, etc.
UMANISMUL - miscare social-culturala dezvoltata in Renastere, caracterizata prin dezvoltarea sincrona a stintei, a artelor si a civilizatiei inginerare.
- Propune emanciparea personalitatii omenesti de sub orice forma de …..
- Centrul miscarii umaniste a fost Italia
- Termenul de umanism prezinta doua sensuri : unul larg, de dragoste fata de oameni, si unul restrans , de interes fata de valorile antichitatii Greco-latine, in legatura cu Renasterea, termenul de “umanism” se foloseste cu unele sensuri.
- Pentru scriitori din Renastere, creatiile antice devin modele, surse de inspiratie
- Renasterea isi construieste un ideal de “om universal”, multilateral : armonios, dezvoltat fizic, pasionat iubitor de cunoasteri si de frumos, om de cultura si de actiune in acelasi timp.
- Umanismul romanesc s-a impus mai tarziu in sec XVII, o data cu primii carturari ce au impus istoriografiei nationale; in timp ce domnitorii au edificat monumentele religioase si laice
- Un rol essential l-au avut scolile si bibliotecile familiilor voievodale, cum au fost cele detinute de Constantin Brancoveanu, stolnucul Constantin Cantacuzino sau Dimitrie Cantemir.
- Tarile Romane s-au numarat printer cele dintai centre ale tiparului din Europa Rasariteana
- Umanismul romanesc s-a folosit de traditia culturala a antichitatii pentru argumentarea originii latine a poporului si a limbii noastre
- Cronicarii umanisti au sustinut idei fundamentale : continuitatea existentei acestui neam pe teritoriul tarii, untatea nationala, rolul civilizator al cartii tiparite, respecul pentru adevar si documente, forta educative a istoriei , emanciparea romanilor prin cultura si printr-o educatie permanenta.
REPREZENTANTI:
- Italia: Francesco Petrarea, Giovanni Boeeaccio,
- Franta : Francois Rables, Pierr De Ronsard
- Germania : Martin Luther
- Anglia : W. Shakspeare
- Spania : Lope de Vega , Calderon de la Bareta
- Tarile de Jos : Erasmus din Rotterdam
- Tarile Romane : Neagoe Basarabi, Varlaam, Dosoftei, Nicolae Milescu
Renasterea romaneasca va straluci o data cu aparitia cronicarilor, in secolul al XVII-lea : Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculcea, stolinucl Constantin Cantacuzino. Momentul de varf al umanismului romanesc a fost atins de Dimitrie Cantemir, spirit de stralucire al vremii sale, personalitatea cu adevarat renascentism.

   SURSA 03
 
   Termenul de Umanism (din latină: humanitas = omenie, umanitate) are două semnificaţii:
* Poziţie filozofică care pune omul şi valorile umane mai presus de orice, orientându-se în special asupra omului ca individ. Omul constituie astfel valoarea supremă, este un scop în sine şi nu un mijloc. Umanismul implică un devotament pentru căutarea adevărului şi moralităţii prin mijloace umane, în sprijinul intereselor umane. Axându-se pe capacitatea de autodeterminare, umanismul respinge validitatea justificărilor transcendentale cum ar fi dependenţa de credinţă, supranaturalul sau textele pretinse a fi revelaţii divine. Umaniştii susţin moralitatea universală bazată pe condiţia umană ca loc comun, sugerând că soluţiile problemelor sociale şi culturale umane nu pot fi provincialiste.
* Mişcare spirituală care stă la baza Renaşterii, apărută în Italia în secolul al XIV-lea şi care s-a extins în mod progresiv în Europa apuseană până în secolul al XVII-lea. Ea este marcată de reîntoarcerea la textele antichităţii greco-romane, care servesc ca modele ale modului de viaţă, de gîndire şi de creaţie artistică.
Istoric
Ca prim reprezentant al umanismului poate fi considerat Protagoras, sofist grec din secolul al V-lea î.Chr., pentru care "omul este măsura tuturor lucrurilor". Termenul de "humanitas" îl întâlnim deja în scrierile lui Cicero, în care omul ocupă un loc aparte printre alte vieţuitoare. În Evul Mediu, se vorbeşte despre "humaniores litterae", care reprezintă ansamblul cunoştinţelor profane predate în facultăţile de arte (artes liberales), spre deosebire de "diviniores litterae", care îşi au sursa în studiul Bibliei şi sunt predate în facultăţile de teologie. În secolul al XVI-lea, "umaniştii" studiau ceea ce ei numeau "umanităţile" (studia humanitatis), înţelegându-se prin aceasta scrierile clasice ale antichităţii. Pentru aceşti erudiţi ai Renaşterii, noţiunea de "humanitas" avea acelaşi sens ca în epoca ciceroniană şi însemna acea cultură care, desăvârşind calităţile naturale ale omului, îl fac demn de acest nume. Cuvântul "Umanism" în înţelesul actual apare mult mai târziu, şi anume în 1808 în scrierea lui Friedrich Immanuel Niethammer
Inceputurile Umanismului modern
În mod tradiţional, istoricii situează începuturile umanismului modern în Italia secolului al XIV-lea, fiind legat de numele lui Francesco Petrarca şi Giovanni Boccaccio. După invadarea Imperiului Bizantin de către turci, un mare număr de învăţaţi greci se refugiază în peninsula italică, aducând cu ei manuscrise în limba lor de origine. Literaţii italieni, ca Guarino din Verona, Francesco Filello sau Giovanni Aurispa, învaţă limba greacă veche şi traduc în italiană operele clasice greceşti. Poezia latină a epocii romane este redescoperită graţie lui Lorenzo Valla, iar Coluccio Salutati şi Gian Francesco Poggio traduc în limba italiană operele scriitorilor romani.
Pico della Mirandola face parte din rândurile filozofilor şi savanţilor umanişti, apreciaţi pentru erudiţia lor. Difuzarea textelor este favorizată de descoperirea tiparului şi perfecţionarea imprimeriilor, dar şi de dezvoltarea oraşelor şi universităţilor, locul de întâlnire al învăţaţilor. Un eveniment important îl constituie înfiinţarea "Academiei" din Florenţa sub impulsul lui Cosimo de Medici, condusă de Marsilio Ficino - traducător al Dialogurilor lui Platon -, unde se întâlnesc umanişti ca Pico della Mirandola, Pietro Bembo şi Angelo Poliziano. "Academia" florentină este dedicată în primul rând filozofiei platoniciene, opunându-se scrierilor lui Aristotel introduse în Europa de Averroes şi Avicenna şi acceptate de Biserica Catolică. Activitatea "Academiei" a exercitat o mare influenţă asupra dezvoltării literaturii, picturii şi arhitecturii din epoca Renaşterii. Aşa, de exemplu, Pirro Ligorio pictează tabloul "Alegoria Ştiinţelor".
Răspândirea Umanismului în Europa
Umanismul se propagă în primul rând în Germania şi Olanda. Ambele ţări cunoscând o mare expansiune a imprimeriilor, se organizează adevărate târguri de cărţi care favorizează schimburile culturale.
Aspecte
Religie
Umanismul respinge în mod clar apelul la credinţe supranaturale pentru soluţionarea problemelor umane, dar nu şi credinţele însele; unele curente umaniste sunt chiar compatibile cu unele religii. El este în general compatibil cu ateismul şi agnosticismul, dar acestea din urmă nu îi sunt necesare. Cuvintele "ignostic" (american) şi "indiferentist" (britanic) sunt uneori aplicate umanismului pe motiv că acesta este un proces etic, nu o dogmă asupra existenţei sau nu a zeilor; umaniştii pur şi simplu nu au nevoie să se preocupe de asemenea probleme. Agnosticismul sau ateismul singure nu implică în mod necesar umanismul; multe filosofii diferite şi uneori incompatibile se întâmplă să fie ateiste. Nu există nicio ideologie unică şi niciun set de comportamente unic la care să adere toţi ateii, şi nu toate dintre cele proprii ateilor sunt umaniste.
De vreme ce umanismul include curente intelectuale trecând printr-o mare varietate de gândiri filosofice şi religioase, mai multe ramuri ale umanismului îi permit să îndeplinească, suplimenteze sau suplinească rolul religiilor şi în special să fie adoptat ca filosofie de viaţă completă. Într-un număr de ţări, din motive legate de legile care acordă drepturi "religioase" specifice, filosofia de viaţă umanistă seculară a fost recunoscută ca "religie". În Statele Unite, Curtea Supremă a admis că umanismul este echivalent cu o religie în sensul limitat al autorizării umaniştilor să oficieze ceremonii de obicei conduse de reprezentanţi ai cultelor religioase. Departe de a "declara umanismul religie", această luare de poziţie pur şi simplu declară echivalenţa dreptului umaniştilor de a acţiona în moduri de obicei specifice religiilor, cum ar fi marcarea ceremonială a momentelor importante ale vieţii.
Umanismul renascentist şi accentul său asupra întoarcerii la origini au contribuit la reformarea protestantă, ajutând la producerea a ceea ce protestanţii consideră o traducere mai fidelă a textelor biblice.
Cunoaştere
Conform umaniştilor, este în sarcina oamenilor să găsească adevărul, prin opoziţie cu căutarea lui în revelaţie, misticism, tradiţie sau orice altceva care e incompatibil cu aplicarea logicii asupra dovezilor observabile. Cerând ca oamenii să evite acceptarea orbească a unor opinii nesusţinute, el sprijină scepticismul ştiinţific şi metoda ştiinţifică, respingând autoritarismul şi scepticismul extrem şi făcând din credinţă o justificare inacceptabilă a acţiunilor. De asemenea, umanismul afirmă că o cunoaştere a binelui şi răului se bazează pe cea mai bună înţelegere a propriilor interese şi a celor comune ale indivizilor în loc să izvorască dintr-un adevăr transcendental sau vreo sursă arbitrar localizată.
Speciism
Unii au interpretat umanismul ca pe o formă de speciism, care consideră oamenii mai importanţi decât alte specii. Filosoful Peter Singer, el însuşi umanist, afirma că "în ciuda multor excepţii individuale, umaniştii în general s-au dovedit incapabili să se elibereze de una dintre cele mai centrale [...] dogme creştine: prejudecata speciismului". El a chemat umaniştii să "ia poziţie împotriva [...] exploatării nemiloase a altor fiinţe simţitoare" şi s-a legat de unele afirmaţii din Manifestul Umanist III despre care credea că acordă "prioritate intereselor membrilor propriei noastre specii". Cu toate acestea, el a remarcat de asemenea că acelaşi Manifest afirmă că oamenii nu au "niciun drept dumnezeiesc sau inerent de a supune alte animale" şi a admis că "organizaţiile care au făcut cel mai mult pentru animale au fost independente de religie".
Optimism
Umanismul include o atitudine optimistă faţă de capacităţile oamenilor, dar nu implică opinia că natura umană este pur binevoitoare sau că absolut fiecare persoană e capabilă să se ridice la înălţimea idealurilor umaniste de raţionalitate şi moralitate. El implică nu mai mult decât recunoaşterea că te ridica la înălţimea potenţialului tău înseamnă multă muncă şi necesită ajutorul celorlalţi. Scopul suprem este prosperitatea umană; îmbunătăţirea vieţii tuturor oamenilor. Focalizarea este pe a face bine şi a trăi bine aici şi acum şi a lăsa lumea mai bună pentru cei care vin după noi, nu pe a trece prin viaţă suferind pentru a fi răsplătiţi după.
Influenţele Umanismului
Umanismul influenţează în mod hotărâtor viaţa secolului al XVI-lea. La început ştiinţele nu erau incluse şi se găseau la marginea acestei mişcări. Asfel Bernard Palissy sau Ambroise Paré nu acordă nicio atenţie autorilor antici, preferând să se bazeze pe experienţă şi practică. Se studiază totuşi scrierile lui Arhimede, iar Copernic afirmă că experienţa trecutului este necesară pentru noi descoperiri.
Umanismul influenţează şi viaţa politică. Umanştii amintesc suveranilor datoriile lor faţă de Dumnezeu, faţă de supuşi şi faţă de ei înşişi (Niccolo Machiavelli: "Il Principe", 1532). Ei apelează la popor să participe la viaţa publică.
Educaţia copiilor ar trebui să urmărească în primul rând instruirea copiilor cu noi cunoştinţe pentru a-i face mai umani.
În ceea ce priveşte literatura, umanismul pune pe primul plan teme ca natura, virtutea, gloria şi iubirea.

sursa:ipedia.ro