Ereditatea si pionierii geneticii

   Părinţii transmit informaţiile genetice urmaşilor. în reproducerea sexuată, acest material conţine trăsături ale ambilor părinţi.

   Pionierii geneticii
   Charles Darwin, fondatorul teoriei evoluţioniste, a fost primul care a recunoscut că toate vieţuitoarele s-au dezvoltat din forme de viaţă anterioare. Acestea au fost supuse unui proces continuu de adaptare la mediile în care trăiau, prin modificări la nivelul genelor.
   Ca ştiinţa, genetica modernă a apărut în 1860, când călugărul austriac Gregor Mendel a perpetuat diferite specii de plante şi a identificat legile eredităţii. Geneticienii James Watson (S.U.A.) şi Francis Crick (Anglia) au descifrat structura ADN-ului în 1953.

   Majoritatea vieţuitoarelor produc progenituri pe parcursul vieţii. Aceşti urmaşi prezintă trăsături moştenite de la părinţii lor, precum şi unele individuate. înţelegerea ştiinţifică a mecanismelor legate de moştenire s-a dezvoltat abia în sec. XX. Marile descoperiri ale geneticii moderne sunt folosite şi în practică, de exemplu, în creşterea animalelorşi cultivarea plantelor.

   Cum funcţionează ereditatea?
   In cadrul reproducerii sexuate, celulele sexuale (gameţii) se combină.
   La animale şi oameni, aceste celule sunt ovulele şi spermatozoizii. Spre deosebire de alte celule, gameţii conţin doar câte un set de material genetic. După ce se combină, noua celulă conţine un set dublu de informaţii genetice.
   Informaţiile genetice se transferă sub forma unor lanţuri lungi de ADN, care conţin genele individuale. ADN-ul şi proteinele alcătuiesc cromozomii, a cărorstructură internă sofisticată a fost identificată abia în anii 1950. Moleculele de ADN iau forma unei spirale duble sau volute, cu două panglici lungi, prinse strâns între ele prin legături de hidrogen. Aceste molecule conţin setul complet de instrucţiuni genetice ale unui organism.

   Care genă se exprimă?
   Genele sunt segmentele individuale de ADN din cromozomi. Acestea influenţează toatetrăsăturile, inclusiv aspectul fizic şi caracterul. Reproducerea necesită o copie a unei gene de la tată şi alta de la mamă, care se unesc pentru a transfera informaţiile genetice descendenţilor.
   Astfel, progenitura are acum două versiuni din fiecare genă, câte una de la fiecare părinte. Acestea pot fi identice (ambele pot conţine instrucţiuni pentru culoarea albastră a ochilor) şi diferite; de exemplu, una poate purta instrucţiunile pentru ochi căprui şi cealaltă pentru ochi albaştri. De obicei, una dintre gene predomină şi de aceea se numeşte gena dominantă. Cu toate acestea, trăsătura reprimată sau recesivă nu se pierde; ea poate apărea în generative următoare, în cazul în care nu este reprimată din nou. Unele trăsături se mai pot moşteni într-o formă intermediară.
   Astfel, în urma încrucişării unei plante cu flori roşii cu alta cu flori albe, poate rezulta o plantă cu flori roz.