Cainele Enot (Nyctereustes procyonoides)

Enotul, numit şi câine enot şi viezure (bursuc) cu barbă, este un animal nou în fauna României. La noi a pătruns din URSS, unde a fost introdus în prima jumătate a sec. XX. Prima semnalare în România este din 1951, în apropiere de Bucureşti. S-a extins, fiind întâlnit sporadic în întreaga ţară.Face parte din familia Canidae, alături de lup, vulpe, şacal etc. Lungimea corpului este de 60-90 cm, coada de 15-25 cm şi poate ajunge până la 10 kg. Este un animal omnivor, putându-se hrăni cu fructe şi plante de apă, deşi preferă o alimentaţie carnivoră, cuprinzând broaşte, insecte acvatice, şoareci, bizami, păsări şi ouăle acestora etc. Este un animal de amurg şi noapte, apariţiile diurne fiind întâmplătoare. Blana are o culoare între gălbui-roşcat şi cafeniu-închis, cu spicul perilor de culoare neagră. Pe spate, pe obraji şi picioare domină nuanţe mai închise, iar ventral cele deschise (brun-gălbui).

Enotul are un fel de "favoriţi", aflaţi la baza gâtului, care îl fac uşor de recunoscut.

Trăieşte în special în apropierea apelor, rar în zone cu umiditate mai scăzută. Nu este foarte legat de un anumit loc, deşi îşi petrece mult timp în vizuină. În unele cazuri luptă cu vulpea pentru a prelua vizuina acesteia.

Împerecherea are loc în februarie-martie. Masculul şi femela formează o familie pe perioada împerecherii şi creşterii puilor.

Gestaţia durează cca. 62 zile după care cei 6-8 pui lipsiţi de vedere sunt îngrijiţi în vizuină timp de 4-5 săptămâni.

După 3-4 luni căţelandrii devin independenţi şi părăsesc vizuina pentru ca, toamna, să se mute în zone potrivite pentru hrănire, străbătând la nevoie mari distanţe.

( Nyctereutes procyonoides )

Câinele enot, de asemenea, cunoscut sub numele japonez tanuki (Nyctereutes procyonoides) este o specie care seamănă cu Ratonul spălător dar care aparţine familiei canidelor, fiind unicul reprezentant al speciei de Nyctereutes care hibernează. Acest reprezentant al canidelor cu morfologia corpului scurtă şi îndesată este din punct de vedere al procurării hranei mai mult un oportunist decât un adevărat prădător. Stârvurile, ouăle, insecte, puii, melcii, micile rozătoare, broaştele şi chiar broaştele râioase la al căror venin se pare că rezista, constituie principala sa alimentaţie, completată totuşi cu unele vegetale sau ciuperci. În timpul toamnei, greutatea enotului creşte considerabil pentru ca acesta să-şi constituie rezervele de hibernare. Cu toate acestea, hibernare nu este sistematică deoarece depinde de temperatura ambiantă. În cazul în care aceasta nu coboară sub -5 ° C, enotul poate să rămână activ sau în stare de repaus doar pentru câteva zile. Cu obiceiuri mai degrabă nocturne, enoţii sunt animale destul de solitare la care nu se observă o structură socială prea dezvoltată, comună celorlalte canide, cu toate că anumite exemplare se bucură totuşi de prezenţa altor enoţi pe lângă ei. 

• Morfologie Enotul este o specie de câine cu corpul scurt şi îndesat, picioarelor scurte şi părul des si lung. La adulţi, lungimea de la cap la capătul corpului variază de la 50-70 centimetri, la care se adaugă o coada 15-25 cm. Înălţimea greabănului este de aproximativ 25-30 cm. Prin silueta sa, aspectul său facial şi perii săi lungi, enotul se aseamănă cu ratonul spălător numai că are o coadă mai scurtă şi de culoare uni spre deosebire de raton a cărui coadă este mai lungă şi în formă de inele. Deseori, în traducerile dicţionarele întocmite în pripă confuzia dintre cele două specii este foarte frecventă Greutatea enotului variază în funcţie de sex, vârstă şi anotimpuri şi poate oscila între 4 şi 6 kg vara, şi între 6 şi 10 kg în timpul iernii.


Sursa:wikipedia.ro