Feature news

Showing posts with label Stiri. Show all posts

Conjectura abc a fost rezolvata?

Liniştita lume a matematicienilor a fost tulburată de un cercetător care susţine că a reuşit să rezolve una dintre cele mai importante probleme ale teoriei numerelor. Matematicianul Shinichi Mochizuki, de la Universitatea Kyoto din Japonia a eliberat un raport de 500 de pagini în care susţine că a demonstrat “conjenctura abc”.

Conjenctura abc a fost propusă independent de David Masser şi Joseph Oesterle în 1985 este una dintre cele mai importante teorii. "Dacă ea va fi validată va rezolva dintr-o lovitură numeroase probleme diofantine, printre care se numără şi Ultima Teoremă a lui Fermat. În cazul în care se dovedeşte că Mochizuki are dreptate, atunci aceasta va fi cea mai mare realizarea matematică din secolul XXI", a declarat matematicianul Dorian Goldfeld de la Universitatea Columbia.

Conjenctura conţine numeroase probleme diofantine printre care şi Ultima Teoremă a lui Fermat (x la puterea n plus y la puterea n este diferit de z la puterea n unde x,y,z sunt numere întregi iar n este mai mare de 2), enunţată de savantul francez în secolul al XVII-lea şi care, timp de sute de ani, a rămas o enigmă pentru matematicienii din întreaga lume.

De-a lungul timpului, mulţi matematicieni au încercat să demonstreze conjenctura. În 2007, matematicianul francez Lucien Szpiro, a cărui muncă din 1978 a condus la crearea ulterioară a conjencturii abc, a susţinut că ar fi găsit o rezolvare. Cu toate acestea, în scurt timp s-a demonstrat că explicaţia lui nu poate fi validă.

Pentru acest proiect, Mochizuki a dezvoltat tehnici pe care doar puţini matematicieni le înţeleg şi care implică noi "obiecte" matematice (entităţi abstracte similare cu exemple mai familiare precum obiecte geometrice, permutaţii şi matrice). "Până acum, el este singurul care înţelege în totalitate acest proiect", a declarat Goldfeld.

Conform profesorului Brian Conrad lucrarea lui Mochizuki oferă noi perspective care nu vor fi acceptate cu uşurinţă de comunitate. Cercetarea matematicianului nipon este publicată sub formă a patru lucrări lungi care fac referire la alte studii mai vechi, ceea ce înseamă că verificarea teoriei va dura destul de mult. Cu toate acestea, se pare că abilitatea sa de a demonstra teoreme este recunoscută de mulţi matematicieni ca urmare a lucrărilor sale anterioare.

"Pe lângă faptul că este posibil să se fi găsit o soluţie la conjenctura abc, cu adevărat spectaculos este faptul că aceste tehnici, utilizate de Mochizuki în demonstraţie, ar putea fi instrumente foarte puternice pentru rezolvarea unor viitoare probleme din teoria numerelor", a concluzionat Conrad.

sursa: descopera.ro
Learn more »

Cand va avea un minut 61 de secude

Ultimul minut din luna iunie 2012 a avut 61 de secunde, permitand astfel timpului universal indicat de ceasurile atomice sa compenseze avansul fata de cel realizat de rotatia Pamantului.
In "timpul universal coordonat" (UTC), numit si eronat GMT, trecerea intre 30 iunie si 1 iulie se va face nu ca de obicei, la 23.59 de minute si 59 de secunde, ci la 23.59 de minute si 60 de secunde.

Inainte de 1972, "timpul era dat de astronomie. Pentru a sti ora, se lua in considerare pozitia unui astru, Soarele sau alte corpuri celeste" fata de Pamant, spune Noel Dimarcq, directorul laboratorului Syrte (Sisteme de referinta timp-spatiu) de la Observatorul din Paris.

"Astazi, timpul este construit, stabilit si masurat cu ajutorul ceasurilor atomice care sunt infinit mai stabile decat timpul astronomic", declara el pentru AFP.

Parcul mondial care cuprinde cateva sute de ceasuri utilizate la stabilirea Timpului atomic international (TAI) masoara modificarile interne ce intervin in atomii de cesiu si permit "impartirea unei secunde in aproape 10 miliarde de mici gradatii".


Daca TAI este "o scara a timpului continua", timpul dat de "ceasul Pamantului" este mai putin uniform. Rotatia planetei este supusa multor intamplari, cum ar fi mareele, legate de efectele Lunii, variatiile vanturilor etc. Astfel, o rotatie a Pamantului in jurul lui insusi este in august mai scurta cu una la doua milisecunde decat o rotatie efectuata in februarie.

Pentru majoritatea oamenilor, acest lucru nu va insemna mare lucru. Insa sistemele de inalta precizie, cum ar fi satelitii sau unele retele informatice, trebuie sa tina seama de acest "salt de secunda" daca nu vor sa provoace un decalaj potential catastrofal. 

Este de altfel motivul pentru care nu se programeaza nicio lansare de racheta in astfel de zi, un decalaj chiar si atat de mic putand da peste cap calculele. 





Learn more »

Scoşi la lumină după 2000 de ani: Arheologii au dezgropat 120 de soldaţi de teracotă


În urma săpăturilor, o echipă de arheologi a descoperit o colecţie veche de 2.000 de ani ce conţine 120 de soldaţi de teracotă şi sute de artefacte. Descoperirea s-a făcut în provincia Shaanxi, China.

Cercetările specialiştilor au început în 2009. Este a treia încercare a arheologilor, după ce alte două săpături au avut loc în 1974 şi 1985, scrie Daily Mail.

Artefactele din vestul Chinei, îngropate odată cu împăratul Dinastiei Qin, cuprind obiecte nemaivăzute până acum, inclusiv tobe de război şi un scut pictat. În total, 310 de astfel de piese au fost descoperite de arheologi.

Săpăturile s-au făcut pe o suprafaţă de 200 de metri pătraţi, iar cercetătorii estimează că lucrările se vor încheia peste trei ani.

Learn more »

NU E SF: Din Europa la New York, in numai O ORA! Vezi cum e posibil

Jurnalistii de la BBC scriu despre posibilitatea de a face acest traseu in numai o ora, la bordul unui tren.

BBC scrie ca oamenii de stiinta din China si SUA cauta solutii sa reduca acest timp la numai o ora si nici macar nu ar trebui sa va urcati intr-un avion.

Deplasarea pe distante lungi in viitor va fi facuta cu metroul, iar BBC scrie ca in urmatorii 10 ani ar putea fi gata primul desen pentru metroul care va pleca din Europa si va avea ca destinatie America.

Tehnologia care va permite metroului sa se deplaseze cu viteza fantastica de 4000 km/h este cea a tubului vidat, care reduce frecarea si permite deplasare la viteze de neimaginat, mai scrie sursa citata.

Distante estimate:

- New York - Los Angeles - 45 de minute (3.932 de kilometri)

- Washington - Beijing - 2 ore (11.157 kilometri)

Profesorul de inginerie mecanica Ernst Frankel, de la Institutul Tehnologic din Massachusetts, a confirmat teoria pentru BBC:

"Avantajul acestui tub este acela ca poti prinde viteze uriaşe. Tehnologia noastra feroviara are 100 de ani vechime, iar avioanele au devenit tot mai aglomerate, iar timpul pierdut în aeroport şi până la destinaţie este şi el considerabil".
Learn more »

Salt boarding – un nou sport extrem, rapid şi periculos (VIDEO)

Ce se întâmplă atunci când pasionaţii de snowboarding nu găsesc zăpadă? Inventează un nou sport extrem: „salt boarding”. Ideea a fost pusă în practică de câţiva americani din Utah în Bonnevile Salt Flats, mlaştinile de sare ce se găsesc în statul american.

Davin Graham, un fan al salt boarding-ului, a realizat un film în care ilustrează această pasiune. "Am realizat această filmare în Utah, pe Salt Flats. Clipul este filmat în întregime de-a lungul mlaştinilor de sare, nu am folosit niciun fel de truc, nu am filmat pe zăpadă - tot ce vedeţi în acest film este filmat în Bonnevile", afirmă acesta.

Bonneville Salt Flats, mlaştina de sare din Utah, este o zonă celebră în Statele Unite, fiind locul în care au fost stabilite numeroase recorduri de viteză la sol. Totodată, un număr mare de producţii cinematografice au fost realizate în această zonă, printre care The Tree of Life, Independence Day, sau Pirates of the Caribbean: At World's End.

În clipul realizat de Devin Graham, se poate observa cum salt boarder-ii ating viteze de peste 80 de km/h fără a purta echipament de protecţie, în ciuda faptului că sarea este un mediu mult mai periculos în cazul unei căzături decât zăpada.

Iată imaginile care surprind acest sport extrem plin de adrenalină:



sursa:descopera.ro
Learn more »

Piramida lui Keops e gata să-şi dezvăluie secretele

Porţile secrete din inima Marii Piramide ar putea fi deschise pentru prima dată în 2012, susţine o companie producătoare de roboţi din Marea Britanie.

Cei de la Scoutek UK consideră că au găsit rezolvarea unueia dintre dilemele pe care arheologii încearcă să le dezlege încă din 1872. Compania a reuşit să pătrundă, deja, în spatele uşilor şi a captat primele imagini cu ajutorul unui micro-robot serpentiform.

Ministerul Culturii a oprit, la un moment dat, cercetările în urma revoltelor ce au avut loc în Egipt, dar acum autorităţile sunt dispuse să permită arheologilor să continue studiul în piramidă.

Conducătorul expediţiei, Shaun Whitehead, a declarat: Sunt convins că putem relua cercetările în 2012".

În tot acest timp, specialiştii de la Scoutek UK au lucrat la îmbunătăţirea robotului serpentiform.

Singura cale de acces în piramidă sunt tunelurile înguste de 20 de centimetri care nu pot fi parcurse decât de acest robot dotat cu cameră video. Specialiştii cred că tunelurile au fost create pentru a permite sufletului faraonului să poată circula.

"Scopul principal este acela de a monitoriza atent tunelurile pentru a aduna cât mai multe informaţii care să îi ajute pe arheologi. De asemenea plănuim să pătrundem dincolo de preţii care blochează drumul prin tuneluri", a spus Whitehead.

Expediţia poartă numele de Djedi, după numele magicianului pe care l-a consultat Khufu atunci când a construit piramida.

Nu este pentru prima dată când un robot pătrunde în piramidă pentru a aduna informaţii. În 1993, cercetătorii au descoperit, cu ajutorul unui robot, o uşă mică fixată cu nişte cuie metalice. În 2002, un alt robot a reuşit să capteze imagini din interiorul unei camere după ce a "săpat" sub una dintre pietre.

Piramida este singura construcţie de pe lista celor şapte minuni ale lumii care încă mai există. Până în prezent, în ea au fost descoperite trei camere principale: cea a regelui, a reginei şi marea galerie.

Camera regelui comunică cu exteriorul prin două tuneluri, iar alte două tuneluri din camera reginei, care pătrund adânc spre baza piramidei, sunt blocate de blocuri de piatră. Din acest motiv, experţii cred că piramida ar putea avea o a patra cameră secretă.

Poarta, de care acum experţii încearcă să treacă pentru a ajunge în această presupusă cameră, este lustruită, lucru care indică faptul că acesta nu este doar un obstacol care să stopeze pătrunderea prafului în încăpere, ci o structură importantă din piramidă.

sursa: descopera.ro

Learn more »

Pentagonul testeaza o armă de 5 ori mai rapidă decât sunetul!

Armata americană se află în curs de testare a unei noi arme hipersonice cu rază lungă de acţiune, ale cărei lansări au depăşit deja de cinci ori viteza sunetului.

O rachetă experimentală lasată dintr-o bază militară din Hawaii a ajuns la ţinta preconizată situată într-un atol din Pacific situat la 3.700 kilometri, într-un interval de timp mai mic de 30 minute.

Advanced Hypersonic Weapon este un nou program militar axat pe producerea de dispozitive ultra rapide pentru rachetele cu rază lungă de acţiune.

Conform oficialilor Pentagonului, adevăratul scop al programului este acela de a crea rachete capabile să lovească orice ţintă de pe glob în mai puţin de o oră şi cu o precizie de maxim 10 metri distanţă faţă de punctul ochit.

În vocabularul militar de specialitate, termenul de hipersonic vizează orice dispozitiv care depăşeşte clasa Mach 5, adică viteza de 6.000 km/oră.

Cu toate acestea, Pentagonul nu a dat publicităţii detalii referitoare la viteza maximă atinsă de noile rachete.

sursa: descopera.ro

Când se vor opri din a construi arme? Oare când acești bani vor fi redirecționați către cercetare medicală, pentru a descoperi noi leacuri, când, oare când...
Learn more »

Balene in desert! Care este explicatia uneia dintre cele mai mari descoperiri!

Unul dintre cele mai mari mistere pentu oamenii de stiinta este modul in care 75 de balene au ajuns in desert.

Unii dintre cercetatori cred ca balenele au fost dezorientate si au esuat, in timp ce altii considera ca acestea au ramas captive intr-o laguna, insa nu se cunoaste inca motivul pentru care balenele au ajuns in desert, la aproape un kilometru departare de mare , scrie dailymail.co.uk.

Scheletele a 75 de balene despre care se crede ca au peste doua milioane de ani au fost descoperite in desertul Atacama din Chile. Oasele au fost gasite in timpul unui proiect de largire a strazii, iar pâna in prezent spatiul in care au fost gasite este de lungimea a doua terenuri de fotbal.


Expertii spun ca alte grupuri de balene preistorice au fost gasite in Peru si Egipt, insa descoperirea din Chile este speciala datorita numarului mare de balene si a starii foarte bune de conservare a oaselor.

Dintre cele 75 de balene descoperite pâna in prezent, peste 20 au scheletele perfect intacte. Cercetatorii sunt de parere ca in desert s-ar putea afla alte sute de mamifere.

Nicholas Pyenson, de la Muzeul de Istorie Naturala Smithsonian, a declarat ca balenele au murit aproximativ in acelasi timp.

"Sunt multe feluri in care ar fi putut muri si inca testam diferitele ipoteze. Acest loc a fost o laguna, iar balenele au murit cu doua pâna la sapte milioane de ani in urma", a declarat cercetatorul.

Majoritatea fosilelor masoara aproximativ 8 metri.

Printre descoperirile cercetatorilor se mai numara o specie de delfini disparuta, care a mai fost descoperita initial doar in Peru, un lenes subacvatic, dar si o pasare marina cu aripi de cinci metri.
Learn more »

Descoperire-şoc în Florida: un piton care a înghiţit o căprioară! (FOTO)

Oficialii responsabili cu fauna sălbatică din statul american Florida au descoperit recent un piton gigant, care a înghiţit o căprioară adultă de aproape 25 de kilograme.

Pitonul, ce măsura aproximativ 4 metri şi jumătate în lungime, este unul din cei mai mari şerpi găsiţi vreodată în Florida.

Conform oficialilor, acesta a înghiţit căprioara după ce a omorât-o înfăşurându-se în jurul său şi zdrobind-o. În urma acestui eveniment, corpul pitonului s-a extins, ajungând să aibă o circumferinţă de aproximativ 1 metru.

Reprezentanţii Comisiei pentru Conservarea Animalelor Sălbatice din Florida au ales să ucidă şarpele, considerând acest lucru un pas important pentru îngrijirea faunei. Ei au declarat că pitonii din această zonă reprezintă de fapt animale de companie eliberate ulterior în sălbăticie de câtre proprietari, aceste reptile reprezentând un pericol pentru fauna locală. Originari din Asia de Sud-Est, pitonii birmanezi constituie un animal de companie foarte popular în SUA.

Acesta nu este primul caz în care un piton înghite o pradă de dimensiuni considerabile, în istorie consemnându-se cazuri în care aceşti şerpi au înghiţit aligatori şi chiar oameni.

sursa: descopera.ro

Foto:

Learn more »

Femeile prea slabe pot avea probleme de fertilitate mai mari decât cele supraponderale

Când e vorba să aibă un copil, femeile subponderale pot fi în mare dezavantaj: deficitul ponderal este adesea asociat cu o scădere a şanselor de rămâne gravide, chiar şi prin fertilizare in vitro. Problema devine şi mai gravă în contextul actual, care promovează silueta foarte subţire drept cea mai la modă, făcându-le pe multe femei să se lupte pentru a atinge şi menţine o greutate care, de fapt, este sub cea normală.

Era cunoscut faptul că femeile slabe au un nivel mai scăzut de hormoni estrogeni, iar scăderea fertilităţii era pusă pe seama acestui deficit hormonal.


Însă un studiu realizat de dr. Richard Sherbahn, specialist în probleme de fertilitate, de la Advanced Fertility Center din Chicago, SUA, arată că deficitul hormonal nu este singurul factor implicat.

Femeile care recurg la fertilizarea in vitro primesc un tratament hormonal cu estrogeni, menit să pregătească corpul pentru sarcină şi să stimuleze ovulaţia.

Dr. Richard Sherbahn a analizat datele adunate în cursul a aproape 2.500 de proceduri de fertilizare in vitro, împărţind femeile implicate în trei categorii: supraponderale, subponderale şi cu greutate normală.

În urma procedurii, cca. 50% dintre femeile normoponderale au avut copii, comparativ cu 45% dintre cele suprapondrale (dintre care unele aveau o obezitate avasată) şi cu numai 34% dintre cele subponderale (cu indice de masă corporală de 14-18).

Toate femeile au produs, în urma tratamentului cu hormoni, aproximativ acelaşi număr de ovule, deci diferenţele în rata de succes a fertilizării se datorează unui factor apărut mai târziu.

Este posibil ca, la femeile subponderale, embrionul să nu se implanteze cu uşurinţă în uter deoarece ar exista mari şanse ca fătul să sufere din cauza subnutriţiei.

sursa: descopera.ro
Learn more »

Viitorul industriei auto: maşinile electrice încărcate wireless + (VIDEO)

Viitorul industriei auto: maşinile electrice încărcate wireless (VIDEO)
Acum mai bine de un secol se inveta primul automobil care funcţiona pe baza unor motoare termice. Tehnologia a evoluat, motoarele şi maşinile au evolut, iar astăzi am ajuns să discutăm despre automobilul electric. Multe dintre acestea au ieşit sub formă de prototipuri, dar câţiva producători auto au decis să scoată pe piaţă modele de serie. Unul dintre inconvenientele maşinilor electrice îl constituie reîncărcarea bateriilor, proces care durează mult şi care solicită conectarea la o priză. Acest lucru ar putea fi depăşit în curând, graţie unei metode wireless de reîncărcare a bateriilor maşinilor electrice.
Această tehnologie este deja aici, fiind implementată în automobilul Citroen C1 de o companie britanică. Astfel, spre deosebire de maşinile electrice obişnuite, aceasta nu necesită conectarea la o priză.
"Încărcarea bateriilor se face fără fir. Parchezi, scoţi cheia din contact şi reîncărcarea începe automat", a declarat Anthony Thomson, director executiv HaloIPT, compania britanică ce a instalat această tehnologie.
Procesul foloseşte inducţia electromagnetică pentru a transfera energia electrică dintr-un suport fixat în asfalt către unul poziţionat sub maşină. Acest sistem ar putea fi instalat în parcările supermarketurilor sau în garaje, iar atunci când şoferul parchează, cei doi suporţi se aliniază şi doar cu o apăsare de buton, reîncărcarea bateriilor începe.
Fenomenul de inducţie electromagnetică a fost descoperit de fizicianul britanic Michael Faraday în 1831. El a dscoperit faptul că două foiţe poziţionate foarte aproape una de cealaltă şi un curent electric ce trece doar prin una dintre aceastea dau naştere unui câmp magnetic. În cazul reîncărcării unei maşini, cele doi foiţe sunt încastrate într-un suport. Sistemul a fost dezvoltat de Universitatea din AUckland, Noua Zeelandă şi comercializat de HaloIPT.
Oficialii HaloIPT au declarat că energia electrică poate fi transmisă şi în condiţii nefavorabile ale vremii. Suporţii rămân perfect operaţionali şi siguri în orice condiţii, transmiţând energia chiar şi printr-un strat de zăpadă. De asemenea, cei de la HaloIPT cred că lucrurile se vor îmbunătăţi în viitor şi vor apărea o mulţime de staţii de reîncărcare în majoritatea oraşelor mari.





Autobuzele din Italia
O "flotă" de autobuze echipate cu suporţi traversează două oraşe italiene, Genova şi Torino, încă din 2002. Suporţi corespunzători au fost încorporaţi în pavajul anumitor staţii ale autobuzelor pentru a încărca vehiculele.
"Autobuzele sunt dotate cu semne care indică faptul că sunt electrice, iar oamenii spun că le place să circule cu ele, având în vedere că aceste autobuze sunt mai silenţioase decât cele ce funcţionează pe motorină" a mărturisit Mathias Wechlin de la Conductix-Wampfler, o companie germană care promovează această tehnologie.
Wechlin a adăugat că pe timpul încărcării oamenii stau în interiorul autobuzelor, lucru care, spune el, este absolut sigur din moment ce intensitatea câmpului magnetic produs este în limitele recomandate de Comisia Internaţională privind protecţia împotriva radiaţiilor neionizante (ICNIRP).
Cu toate că problema de siguranţă poate părea într-adevăr îngrijorătoare, profesorul Paul Mitcheson de la Colegiul Imperial din Londra, care a studiat efectele electromagnetismului asupra oamenilor, spune că nu ar trebui să fie nicio problemă.
"Întregul concept de încărcare wireless, în mod eficient, a vehiculelor se bazează pe câmpul din apropiere şi racordarea neradioactivă de cuplare între punctul de încărcare şi receptorul de pe vehicul. Nu este posibil să proiectăm un sistem care nu emite deloc radiaţii. Dar un sistem bine conceput poate avea niveluri neglijabile de radiaţii, cu mult sub limitele de siguranţă prevăzute de către IEEE (Institutul de Inginerie Electrică şi Electronică)," a adăugat Wechlin.
Sistemul wireless creşte semnificativ timpul de funcţionare al autobuzui, datorită faptului că nu mai are nevoie să se retragă la depou la fiecare câteva ore pentru reîncărcare şi schimbarea bateriei. Astfel, autobuzele sunt încărcate la sfârşitul traseului, procedura durând între 5 şi 10 minte. În acest fel ele pot circula de la ora 7 până la 20 fără întrerupere.
Inducţia electromagnetică nu este singura metodă de reîncărcare fără fir. Compania WiTricity, creată de Marin Soljacic, profesor la MIT, a brevetat o nouă metodă de transfer a energiei electrice fără fir în cantităţi şi la distanţe mult mai mari comparativ cu inducţia. Tehnica poartă denumirea de rezonanţă magnetică de înaltă performanţă şi implică alinierea câmpurilor magnetice a doi suporţi cu o frecvenţă apropiată.
"Când cuplezi un suport în perete, electrictatea care trece prin acesta este convertită într-un câmp magnetic ce rezonează la o anumită frecvenţă. El crează un al doilea câmp magnetic care oscilează în jurul celei de-al doilea suport care este plasat sub maşină şi care va fi convertit în electricitate ce va reîncărca bateria", a declarat Eric Giler, director executiv WiTricity.
Succesul acestui sistem a fost salutat de constructorul japonez Toyota, care în martie 2011 a semnat un contract cu cei de la WiTricity.
Indiferent de sistemul folosit, producătorii de maşini speră ca introducerea încărcării fără fir a maşinilor electrice va conduce la adoptarea lor pe scară mai largă, reducând dependenţa de petrol.
Learn more »

Un nou studiu arată cum pot fi depistaţi mincinoşii

Un nou studiu arată cum pot fi depistaţi mincinoşii
Mincinoşii îşi pot controla mişcările faciale, dar nu le pot suprima în totalitate, spune un nou studiu efectuat de Mark Frank, un cercetător care a petrecut două decenii studiind feţele oamenilor atunci când mint.
Acesta a efectuat un studiu pe 60 de voluntari, pentru a observa dacă feţele acestora oferă indicii care să ajute la identificarea minciunilor.
Rezultatele cercetării au fost obţinute prin analizarea filmelor realizate în timpul interogării voluntarilor şi prin decodarea fiecărui cadru în parte. Persoanele au fost împărţite în două categorii: unii erau rugaţi să spună adevarul, iar alţii trebuiau să mintă. Cu toţii, însă, aveau în comun un singur lucru: încercau să îşi suprime anumite expresii faciale.
Mark Frank şi Carolyn Hurley (coautorul studiului) au aflat în urma studiului că aceste acţiuni faciale pot fi reduse, dar nu eliminate. În plus se pare că atunci când subiecţii au fost rugaţi să încerce să nu mişte anumite părţi ale feţei, ei au încercat să controleze toate mişcările faciale, indiferent dacă minţeau sau nu.
În ciuda acestor descoperiri, 60% din participanţii la stuidiu au afirmat că ei consideră că au reuşit să îşi suprime toate mişcările faciale.
"Contramăsurile comportamentale sunt strategiile angajate de mincinoşi pentru a controla în mod deliberat mişcările feţei sau ale corpului. Până acum, cercetările nu au arătat dacă mincinoşii îşi pot înfrâna mişcările pentru a nu fi prinşi înşelând. Ca strategie secundară, observarea şi interpretarea comportamentului nonverbal are o mare importanţă, mai ales în cazul în care intervievatul încearcă să suprime anumite acţiuni ale sale," a declarat Frank.
Studiul s-a bazat pe 33 de femei şi 27 de bărbaţi, toţi studenţi care au făcut parte dintr-un scenariu în care ei fie erau puşi să spună că au luat dintr-un plic două bilete la film (adică să mintă), fie că nu le-au luat (adică să spună adevarul). Apoi, aceştia au fost intervievaţi de un interogator experimentat, dar care nu cunotea condiţiile experimentale. Participanţii au fost anunţati că vor fi răsplătiţi dacă vor fi convingători, sau în caz contrar vor fi pedepsiţi. Toţi voluntarii au fost puşi să spună că ei nu au luat biletele.
Înainte de a fi intervievaţi, unora li s-a cerut să îşi suprime expresiile faciale superioare (ridicare sprâncenelor), iar altora, expresiile faciale inferioare (zâmbetul).
"Deşi aceste mişcări faciale nu sunt neparat semne ale înşelării, suprimarea unor expresii se întâlneşte cel mai des în cazul mincinoşilor. Ceea ce nu ştiam era cât de bine pot oamenii să facă acest lucru atunci când mint şi atunci când spun adevarul. Bazându-ne pe literature de specialitate cu privire la exprimarea facială a emoţiilor, neuroanatomia feţei, şi cercetarea privind suprimarea emoţională, am prezis corect că în interogatoriile în care înşelăciunea este o posibilitate, indivizii pot fi capabili să reducă semnificativ ritmul şi intensitatea zâmbetelor. Cu toate acestea, atunci când oamenii spun o minciună, nu reuşesc să facă acest lucru atât de bine", a spus Frank.
În plus acest studiu a demonstrat că oamenii pot să îşi controleze zâmbetul mult mai uşor decât mişcarea sprâncenelor. Tocmai de aceea ei spun că putem reduce mişcările faciale atunci când minţim, dar nu le putem suprima complet.
"Fie că avem de-a face cu mincinoşi experimentaţi şi motivaţi, care şi-au antrenat expresiile nonverbale în scenarii cu miză mare, fie că este vorba de persoane neinstruite care învaţă de la un program de televiziune despre o anumită mişcare facială care se presupune că este un indicator al minciunii, concluziile acestui studiu au relevat informaţii importante pentru organizaţiile ce lucrează în domeniul siguranţei", susţine el.
Learn more »

De ce a murit Iisus? Un om de ştiinţă oferă un nou răspuns

De ce a murit Iisus? Un om de ştiinţă oferă un nou răspuns



















  La două milenii distanţă de la moartea lui Iisus din Nazaret, oamenii de ştiinţă continuă să caute un diagnostic exact al mecanismelor fiziologice ce au dus la moartea sa. Acum, un doctor american susţine că a rezolvat acest mister, oferind o nouă ipoteză referitoare la moartea pe cruce a lui Iisus.
Joseph Bergeron, un medic din Terre Haute, Indiana, a început să fie intrigat de acest subiect atunci când a fost nevoit să ţină un discurs în faţa unui grup de tineri creştini, studenţi la medicină. Căutând un subiect pe care aceştia să-l considere interesant, Bergeron a descoperit că, de-a lungul timpului, mai mulţi specialişti în medicină au încercat să explice motivele exacte ale morţii lui Iisus.
Există cel puţin 6 ipoteze în ceea ce priveşte moartea lui Iisus, relatează Bergeron în lucrarea sa, publicată în Journal of Forensic and Legal Medicine. Una dintre ele susţine că bătăile suferite de acesta şi stresul asociat crucificării ar fi putut provoca apariţia unui cheag într-unul din vasele de sânge din plămân, ducând la moartea prin embolism pulmonar. Printre alte variante enunţate de cercetători se numără cea conform căreia Iisus nu a mai putut respira din cauza poziţiei, murind sufocat, sau că a intrat într-o stare de şoc letală - aceste două idei fiind susţinute de studiile efectuate recent asupra cauzelor morţii persoanelor ce au fost torturate. Deşi în Biblie, în Evanghelia lui Ioan, se relatează că soldaţii romani au descoperit că Iisus era mort atunci când a fost dat jos de pe cruce, anumiţi cercetători sugerează că de fapt acesta era viu, fiind omorât atunci când a fost împuns în coastă cu suliţa. În Biblie este scris că, după ce a fost dat jos de pe cruce, "unul din ostaşi cu suliţa a împuns coasta Lui şi îndată a ieşit sânge şi apă", iar cei ce susţin că Iisus era în continuare viu în acel moment se bazează pe presupunerea că dintr-un cadavru, sângele nu poate curge.
Niciuna dintre aceste teorii nu par suficiente pentru a explica moartea relativ rapidă lui Iisus, la doar 6 ore după ce a fost crucificat, susţine Bergeron. De aceea, el susţine o nouă ipoteză pentru a explica ceea ce s-a petrecut atunci când Iisus a murit. Doctorul consideră că un rol cheie a fost jucat de "coagulopatia indusă de traumă", nume dat de el unei combinaţii letale de factori.
În ultimii 10 ani, medicii din camerele de gardă au descoperit această combinaţie de factori ce apar la 25% dintre pacienţii ce au suferit traume, factori ce facilitează decesul rapid. "Triada letală" este formată din scăderea rapidă a temperaturii corpului (hipotermie), pierderea capacităţii de coagulare a sângelui (lucru ce provoacă sângerări necontrolate) şi o aciditate anormală a sângelui, care provoacă dereglări serioase asupra unui număr mare de reacţii biochimice. "Nici cele mai bune spitale din lume nu reuşesc să controleze această cascadă letală de evenimente", spune Bergeron.
Bergeron a încercat să explice cum ar fi fost ucis Iisus de această "triadă letală". Astfel, hipotermia ar fi putut fi provocată de temperaturile scăzute înregistrate la începutul lunii aprilie, atunci când ar fi fost crucificat Iisus (conform documentelor religioase). Apoi, coagulopatia ar oferi o explicaţie atât pentru moartea rapidă a lui Iisus, cât şi pentru faptul că din corpul său a putut curge sânge după moarte, deoarece aceasta provoacă acumularea de lichide în corp.
Totuşi, ipoteza lui Bergeron este contestată de un alt cercetător ce a studiat moartea lui Iisus. Piers Mitchell, un antropolog de la Universitatea Cambridge, s-a declarat dezamăgit că articolului lui Bergeron a fost acceptat spre publicare, "deoarece ipoteza privind coagulopatia nu este una nouă". Acesta a mai spus că nu există suficiente date pentru a verifica ipotezele privind moartea lui Iisus, deoarece "crucificările efectuate de romani nu lăsau dovezi fizice pe care să le putem descoperi, deoarece, de cele mai multe ori, cadavrele erau lăsate alături de gunoaie, pentru a fi mâncate de câini sălbatici şi de către hiene".
Learn more »

Incredibil: o sferă de sticlă va fi plasată în două locuri în acelaşi timp! (VIDEO)

Incredibil: o sferă de sticlă va fi plasată în două locuri în acelaşi timp!
Mecanica cuantică a născut dintotdeauna o mulţime de polemici, dar odată cu progresul ştiinţific aceasta pare demonstrabilă. Ultima încercare vine din partea unor oameni de ştiinţă europeni care vor să plaseze o sferă din sticlă în două locuri în acelaşi timp.
Un experiment ambiţios care urmăreşte poziţionarea unei sfere de sticlă în două locuri deodată ar putea constitui cel mai important test al teoriei cuantice de până acum. Experimentul va plasa o sferă care conţine milioane de atomi - lucru care o face mai mare decât multe virusuri - într-o stare de superpoziţie în locuri diferite, spun cercetatorii din Europa.
Fizicienii s-au întrebat dacă obiectele mari pot urma legile cuantice, încă de când Erwin Schrödinger a sugerat că o pisică poate exista într-o stare de superpoziţie, fiind atât vie, cât şi moartă.
Pentru a demonstra acest lucru, oamenii de ştiinţă vor pune o sferă cu un diametru de 40 nanometri sub acţiunea unui laser, în timp ce obiectul este ţinut într-o cavitate de dimensiuni mici. Acţiune va forţa sfera să se mişte dintr-o parte în alta a cavităţii. Dar, având în vedere că lumina în natură este cuantică, tot aşa va fi şi poziţia sferei, forţând obiectul într-o stare de superpoziţie cuantică.
Experimentul va trebui să fie efectuat în vid şi la temperaturi extrem de scăzute, astfel încât sfera să nu fie deranjată de zgomotul termic sau de moleculele de aer, susţine Oriol Romero-Isart de la Institutul Max Planck de optică cuantică din Germania, conducătorul cercetării.
Anul trecut, Aaron O'Connell şi colegii săi de la Universitatea din California, Santa Barbara, au demonstrat că ar trebui să fie posibilă crearea unei superpoziţii a unei bucăţi de metal lungă de 60 de micrometri. Cu toate acestea, separarea fizică asociată cu două stări ale benzii a fost doar de 1 femtometru, o distanţă aproximativ egală cu lăţimea unui nucleu de atom.
Aaron O'Connell a oferit mai multe detalii despre experimentul său într-o prezentare ţinută la conferinţa TED:




Noul experiment, pe de altă parte, va pune sfera de sticlă în două locuri diferite în acelaşi timp, fără să există vreo parte care să se suprapună. "În propunerea nostră, centrul masei este pus într-o suprapunere de locaţii spaţiale, separate de o distanţă mai mare decât obiectul în sine", a declarat Romero-Isart.
Deşi experimentele anterioare de măsurare a undei unui atom au atins o bună separare, punând fulerena şi alte molecule ce conţin câteva sute de atomi în stări distincte de suprapunere, noul studiu va îndeplini acest lucru cu obiecte microscopice.
Acest lucru va fi deosebit de valoros în furnizarea de teste pentru mecanica cuantică, spun cercetatorii. Observarea comportamentului unor astfel de obiecte foarte mari care respectă legile cuantice ofera speranţa găsirii unor moduri prin care să demonstreze practic teoria cuantică.
Learn more »

Maimuţele umanizate: o posibilitate reală

Maimuţele umanizate: o posibilitate reală



















  Ştiinţa s-a dezvoltat rapid în ultimele decenii, iar experimentele realizate de oameni pe animale au dus la numeroase scandaluri publice. Cercetătorii şi oamenii de ştiinţă nu vor să se oprească aici, însă ororile pe care le pot crea dau naştere unor conflicte etice grave. Ultimul raport în acest domeniu are ca subiect principal transplantul celulelor umane la animale. Scopul cercetătorilor este unul medical, însă noul raport indică faptul că oamenii de ştiinţă ar putea crea maimuţe care să vorbească şi să gândească asemeni nouă.
Dezbaterile în ceea ce priveşte crearea unor astfel de fiinţe ar trebui să dea de gândit tuturor, deoarece ar putea rezulta nişte adevăraţi monştri. Aceste cercetări ar trebui supervizate îndeaproape de persoane avizate, indică noul raport. Se concluzionează că oamenii de ştiinţă ar trebui împiedicaţi să tranfere un număr mare de celule umane maimuţelor până când nu sunt cercetate potenţialele rezultate.
În Marea Britanie nu există riscuri derivate din experimentele în derulare, însă este posibil ca barierele etice să fie depăşite în câţiva ani. Profesorul Thomas Baldwin, membru al Academiei de Ştiinţe Medicale şi coautor al raportului, spune că posibilitatea creării unei maimuţe umanizate ar trebui luată în considerare.
"Transplantând multe celule nervoase umane în creierul unui primat, l-am putea transforma într-o fiinţă cu abilităţi specifice omului, precum vorbirea, manipularea, relaţionarea cu noi. Pornind de la posibilităţile actuale, nu este exclus ca ficţiunea să devină realitate", a declarat profesorul Thomas Baldwin.
Semnalele de alarmă vin şi datorită noului film Rise of the Planet of the Apes, al cărui subiect tratează tema căutării unui leac pentru Alzheimer care are ca efect crearea unor primate cu o inteligenţă asemănătoare omului.
Profesorul Martin Bobrow, directorul Academiei de Ştiinţe Medicale, declară că "ar trebui să fie permis un număr limitat de experimente sub rezerva analizei efectuate de un organism expert recomandat de noi, iar alte experimente nu ar trebui să fie intreprinse, cel puţin până nu aflăm exact care ar putea fi urmările."
Learn more »

A fost demonstrat fără echivoc: călătoria în timp este imposibilă!

    














  O echipă de fizicieni din Hong Kong a susţinut recent un experiment care a demonstrat că un singur foton respectă teoria lui Einstein, conform căreia nimic nu poate călători cu o viteză mai mare decât cea a luminii, confirmând astfel că o călătorie în timp este imposibilă.
O echipă de cercetători de la Universitatea de Ştiinţă şi Tehnologie din Hong Kong, condusă de Du Shengwang, a demonstrat că o particulă elementară de radiaţie luminoasă (un foton) "respectă regulile de circulaţie ale universului".
"Eistein a susţinut că viteza luminii constituie regula de bază a circulaţiei în univers, sau, mai simplu, că nimic nu poate călători cu o viteză mai mare decât lumina", explică cercetătorii pe site-ul universităţii. "Studiul profesorului Du demonstrează că un singur foton, cuanta fundamentală a luminii, respectă la rândul său legile universului, la fel ca undele electromagnetice", au adăugat aceştia.
Acum 10 ani a fost luată în considerarea posibilitatea de a călători în timp, după ce oamenii de ştiinţă au descoperit o propagare superluminală (cu o viteză mai mare decât cea a luminii) a anumitor impulsuri optice în anumite medii. Mai târziu, însă, s-a descoperit că era vorba de un efect vizual, însă oamenii de ştiinţă au continuat să creadă că este posibil ca un foton să circule mai rapid decât viteza lumini.
Cercetătorul din Hong Kong a crezut că Einstein avea dreptate şi, pentru a încheia dezbaterea, a măsurat viteza maximă pe care o poate atinge un singur foton, lucru ce nu mai fusese făcut până acum.

"Studiul, ce a arătat că şi fotonii respectă limita de viteză c, confirmă cauzalitatea lui Einstein: adică, un efect nu se poate petrece înaintea cauzei sale. Arătând că fotonii nu pot circula cu o viteză mai mare decât viteza luminii, rezultatele obţinute de noi pun punct acestei dezbateri asupra vitezei reale a informaţiei purtate de un singur foton", a afirmat Du pe site-ul universităţii din Hong Kong.
Learn more »

Femeile înalte sunt mai predispuse la toate tipurile de cancer!

Femeile înalte sunt mai predispuse la toate tipurile de cancer!



















  Un studiu efectuat pe femei cu înălţimi situate între 152 de cm şi 175 de cm arată că riscul de a dezvolta cancer creşte cu 16% pentru fiecare 10 centimetri în plus!

Persoanele mai înalte au şanse mai mari să dezvolte cele mai întâlnite şi mai ucigătoare forme ale cancerului, a concluzionat cel mai mare studiu efectuat până acum asupra acestei teme.
Deşi până acum se ştia că înălţimea este unul din factorii care contribuie la riscul dezvoltării cancerului, acest nou studiu, publicat în jurnalul medical Lancet Oncology, arată că femeile înalte sunt mai predispuse la cel puţin 10 tipuri de cancer decât femeile scunde, lucru neştiut până acum.
În femeile de o înălţime medie se înregistrează anual 850 de cazuri de cancer la 100.000 de femei. În rândul femeilor ce măsoară aproximativ 152 de centimetri în înălţime, rata anuală este de 750 de cazuri de cancer la 100.000 de femei. În schimb, în rândul femeilor ce măsoară aproximativ 175 de centimetri în înălţime, incidenţa anuală a cancerului este de 1.000 de cazuri la 100.000 de femei.

Cercetătorii conduşi de Dr. Jane Green, de la Universitate Oxford, au descoperit că pentru fiecare 12 centimetri în plus, riscul de cancer la sân creşte cu 17%, cel de cancer ovarian cu acelaşi procent, iar cel de cancer uterin cu 19%. Specialiştii nu au descoperit de ce există această legătură între înălţime şi riscul de a dezvolta un cancer, enunţând două ipoteze. Prima sugerează că ar putea exista o legătură între hormonii de creştere şi riscul sporit de cancer, iar a doua afirmă că persoanele mai înalte au şanse mai mari de a suferi de cancer pentru că au mai multe celule în corp decât persoanele scunde.
"Cea mai probabilă explicaţie este aceea că schimbările hormonale care duc la creşterea în înălţime a femeilor sunt legate şi de schimbările anormale ce au loc în ţesutul sânului şi care duc la cancer", susţine profesorul Karol Sikora, directorul medical al lanţului medical CancerPartnersUK.
"Persoanele înalte nu ar trebui să fie alarmate de aceste rezultate", susţine Sara Hiom, de la Cancer Research UK. "Cei mai mulţi oameni nu sunt cu mult mai înalţi decât media, iar înălţimea are un efect mic asupra riscului de cancer", a adăugat aceasta.
Learn more »

Reactoarele nucleare nu amplifică riscul de cancer, susţine un studiu elveţian

Reactoarele nucleare nu amplifică riscul de cancer, susţine un studiu elveţian



















  Un studiu realizat la nivel naţional în Elveţia în care au fost implicaţi peste 1,3 milioane de copii arată că cei născuţi în apropierea centralelor nucleare nu prezintă un risc mai mare de a dezvolta cancer.
Oficiul Federal de Sănătate Publică (FOPH) şi Societatea Elveţiană împotriva Cancerului au cerut Institutului de Medicină Socială şi Preventivă (ISPM) şi Universităţii din Berna să realizeze un studiu pentru analiza relaţiei dintre cancerul la copii şi centralele nucleare.
Oficialii ISPM au demarat un studiu care s-a desfăşurat între septembrie 2008 şi decembrie 2010. Rezultatul obţinut a fost publicat recent în cadrul Jurnalului Internaţional de Epidemologie.
Bazându-se pe recensământurile din 1990 şi 2000, cercetătorii au calculat rata de incidenţă a cancerului pentru 1,3 milioane de copii elveţieni născuţi între 1985-2009.
Apoi ISPM a comparat rata de apariţie a leucemiei şi a cancerului la copii născuţi la o distanţă mai mică de 5 km, apoi la cei născuţi la o distanţă de 5-10 km şi 10-15 km faţă de centrale nucleare.
Rezultatele au arătat că riscul de îmbolnăvire cu cancer în zonele cele mai apropiate de centralele nucleare (până în 5 km), este similar cu cel din zonele de control aflate la peste 15 km depărtare de centrale, unde s-au înregistrat 8 cazuri, comparativ cu 6,8 cazuri aşteptate. De asemenea, între 5 şi 10 km au fost găsite 12 cazuri, comparativ cu 20,3 cazuri aşteptate, iar în zonele situate la 10-15 km depărtare de centralele nucleare au fost înregistrate 31 de cazuri faţă de 28,3, rata de incidenţă aşteptată.
"Acest studiu efectuat la nivel naţional a găsit puţine dovezi care să releve o asociere între riscul de îmbolnăvire de cancer sau leucemie şi copii care trăiesc în apropierea centralelor nucleare şi care suferă de aceste boli", au concluzionat autorii studiului.
În prezent, în Elveţia sunt cinci centrale nucleare. Aproximativ 1% din populaţia elveţiană trăieşte la mai puţin de cinci kilometri de aceste centrale, iar 1 din 10 elveţieni locuieşte la maxim 15 kilometri de reactoarele nucleare.
Emisiile radioactive din vecinătatea centralelor nucleare elveţiene sunt monitorizate regulat, iar datele sunt publicate.
"Studiul realizat asupra supravieţuitorilor atacului cu bombă atomică de la Hiroshima şi Nagasaki au aratat că persoanele cu o vârstă fragedă sunt mult mai sensibile la radiaţii decât adulţii. Din acest motiv ne-am concentrat foarte mult pe locul naşterii. Acest lucru, dar şi faptul că am putut include şi toţi copiii din Elveţia într-un studiu longitudinal este o trăsătură specifică studiilor realizate de CANUPIS", a declarat Claudia Kuehni, directorul Oficiului Împotriva Cancerului la Copii.
Studiile precedente realizate pe cancerul la copii şi centralele nucleare au avut rezultate contradictorii. De exemplu, un studiu din Germania, publicat în decembrie 2007, a arătat faptul că riscul apariţiei leucemiei la copiii mici care locuiesc la mai puţin de cinci kilometri de centralele nucleare este dublu comparativ cu cei care traiesc mai departe de reactoare. Între timp, un studiu similar a fost realizat în Marea Britanie, însă rezultatul a fost unul contradictoriu. Astfel, cercetătorii britanici au descoperit că riscul de a dezvolta leucemie nu este mai mare în rândul copiilor ce locuiesc în apropierea centralelor nucleare.
Learn more »

Capacitatea de vindecare a delfinilor îi uimeşte pe oamenii de ştiinţă

Capacitatea de vindecare a delfinilor îi uimeşte pe oamenii de ştiinţă
Delfinii, mamiferele acvatice atât de iubite de toţi, ascund o serie mistere încă nedescoperite de om. Cercetătorii sunt intrigaţi de incredibila capacitate de vindecare pe care o au aceştia.
Un cercetător de la Centrul Medical al Univeristăţii Georgetown (GUMC) care cu puţin timp în urmă a decoperit componente antimicrobiene în pielea broaştelor şi în cea a rechinului câine de mare şi-a îndreptat atenţia către abilităţile impresionante ale delfinilor de a-şi vindeca rănile.
Doctorul Michael Zasloff este de părere că abilitatea delfinilor de a se vindeca rapid în urma unor muşcături provocate de rechini ar putea oferi perspective noi în ceea ce priveşte tratarea rănilor umane. Delfinii se refac în timp record, nu par să simtă durere în zona muşcată de rechini, iar regiunea respectivă este rezistentă la infecţii şi este protejată de hemoragie.
De asemenea, doctorul Michael Zasloff a publicat un articol în Journal of Investigative Dermatology în care prezintă noi observaţii despre ceea ce el numeşte "remarcabila şi misterioasa" capacitate a delfinilor de a se vindeca. Pentru a publica acest articol, doctorul din cadrul GUMC a discutat cu o mulţime de îngrijitori de delfini, cu biologi marini şi a studiat literatura de specialitate din întreaga lume despre vindecarea delfinilor.
"O mulţime de informaţii despre procesul de vindecare al delfinilor este slab documentat. Cum reuşesc delfinii să nu sângereze până la moarte după ce sunt muşcaţi de rechini? Cum de aceştia nu suferă enorm din cauza durerii? Ce previne apariţia unei infecţii, dar mai ales cum se poate ca o astfel de rană să se refacă? Leziunile comparabile la om ar duce la moartea acestuia", susţine doctorul.
Zasloff explică procesul de vindecare al delfinului prin sintetizarea unor rapoarte legate de aspectele cunoscute ale biologiei delfinilor. Cercetătorul a presupus că acelaşi mecanism de redirecţionare a sângelui care se declanşează atunci când delfinul plonjează în apă poate fi "cauza" şi în cazul rănilor apărute. "Mai puţin sânge la suprafaţa corpului înseamnă mai puţin sânge pierdut", a declarat acesta.
În ceea ce priveşte ignorarea durerii, cercetătorul susţine că aceasta este o adaptare ce favorizează supravieţuirea, însă mecanismul este încă un mister.
În ceea ce priveşte prevenirea infecţiilor, Zasloff crede că răspunsul se află în grăsimea delfinilor. Grăsimea a fost studiată mulţi ani la rând pentru că în cadrul ei sunt încorporate o serie de substanţe toxice de origine umană cum ar fi metale grele, iar acest lucru îi ajută pe cercetători să studieze poluarea mediului înconjurător. De asemenea, este ştiut faptul că aceasta are în compoziţia sa o serie de halogeni organici naturali care au proprietăţi antimicrobiene. "Este foarte probabil ca delfinii să îşi depoziteze propriile rezerve de substanţe antimicrobiene şi să le transporte în regiunea corpului în care este nevoie de ele atunci când sunt răniţi. Această acţiune poate controla şi preveni o infecţie cu mibcrobi şi totodată previne descompunerea din jurul zonei afectate", a declarat doctorul Zasloff.
În cele din urmă, Zasloff a explorat capacitatea ranei delfinului de a se vindeca într-un mod care restabileşte conturul corpului. El spune că această capacitate de vindecare a delfinului seamănă mai degrabă cu o regenerare decât cu vindecarea umană.
"Vindecarea unei răni deschise necesită capacitatea de animalului rănit de a-şi reface ţesuturile cu ajutorul celulelor adipocite, al colagenului şi al fibrelor elastice. Vindecarea delfinului este similară cu modul în care fetuşii mamiferelor sunt capabili să se vindece în uter," spune Zasloff.
"Pare logic că ţesutul dermic al delfinilor a dezvoltat mecanisme pentru a-i proteja de microbii mereu prezenţi în apă. Cercetarea doctorului Zasloff sugerează o ipoteză unică şi intrigantă, care poate începe să explice modul în care delfinii şi alte cetacee au supravieţuit, rănite fiind, în sălbaticie, fără ajutorul de antibioticelor şi fără îngrijire", a declarat Brent Whitaker, director executiv adjunct al programele biologice de la Acvariul Naţional din Baltimor.
În articolul său, Zasloff prezintă cazurile a doi delfini muşcaţi de rechini, Nari şi Echo, de la Tangalooma Wild Dolphin Resort din Moreton, Australia. Rapoartele au fost însoţite de fotografii care arată cum şi cât de repede s-au vindecat rănile acestor delfini.
"Sper ca lucrarea mea să stimuleze alte studii care i-ar putea ajuta pe oameni. Consider că urmărind vindecarea acestor animale vom găsi agenţi antimicrobieni şi compuşi analgezici noi, nedescoperiţi până acum" a încheiat Zasloff.
Learn more »

Mersul biped a apărut cu două milioane de ani mai devreme decât se credea

Mersul biped a apărut cu două milioane de ani mai devreme decât se credea
Cercetătorii de la Universitatea din Liverpool consideră că urmele străvechi de paşi din Laetoli (Tanzania) demonstrează faptul că mersul biped a apărut mult mai devreme decât se credea.
Cele mai multe studii anterioare au concluzionat că abilitatea de a se ridica împingând cu degetul mare în pământ şi mersul biped în poziţie perfect verticală au apărut pentru prima oară acum 1,9 milioane de ani la genul Homo. Acum, însă, o echipă de cercetători de la universităţile din Liverpool, Manchester şi Bournemouth demonstrează că mersul biped al unui strămoş care a trăit acum 3,7 milioane de ani seamănă mai mult cu mersul omului modern decât cu cel al urangutanilor, cimpanzeilor şi gorilelor.
Situl arheologic de la Laetoli conţine cele mai vechi urme de paşi umani, din care 11 urme individuale se păstrează în stare foarte bună. Studiile anterioare s-au bazat pe situri cu o singură urmă, care de cele mai multe ori era afectată de factori de mediu precum eroziunea care diminuau autenticitatea amprentei. Tocmai de aceea au existat multe discuţii cu privire la caracteristicile exacte ale mersului biped al strămoşilor noştri.
Echipa de cercetători a utilizat o tehnică nouă, bazată pe metode ale imagisticii cerebrale funcţionale, pentru a obţine o medie a caracteristicilor tridimensionale ale celor 11 urme de la Laetoli. Aceste rezultate au fost comparate cu cele obţinute din studiile realizate asupra mersului oamenilor şi al antropoidelor din ziua de azi.
Simulările computerizate le-au permis cercetătorilor să compare variante de urme de paşi care ar putea proveni de la reprezentanţi ai speciei Australopithecus afarensis, care a trăit acum 3-4 milioane de ani.
Profesorul Robin Crompton de la Universitatea din Liverpool a declarat că "se credea că Australopithecus afarensis mergea chircit şi mai apăsat spre exteriorul tălpii, împingând mai tare în partea mediană a tălpii, aşa cum fac maimuţele antropoide din ziua de azi. Cu toate acestea, noi am descoperit Australopithecus afarensis mergea biped în poziţie verticală şi mai apăsat pe partea din faţă a tălpii, în special pe degetul mare, la fel ca oamenii de azi. Această decoperire este foarte importantă, deoarece dezvoltarea funcţiei locomotorii a oamenilor le-a permis strămoşilor noştri să se extindă în afara continentului african. Silueta noastră cu picioare lungi şi corp scund ne permite să mergem şi să alergăm pe distanţe lungi, chiar şi atunci când cărăm greutăţi. Australopithecus afarensis avea constituţia total opusă: picioarele scurte şi corpul lung, ceea ce înseamnă că el putea merge eficient doar pe distanţe scurte. Acum trebuie să mai aflăm doar când anume au reuşit strămoşii noştri să se deplaseze pe distanţele lugi care ne-au permis să populăm lumea".
Learn more »
Free Page Rank Tool