Feature news

Showing posts with label America de Sud. Show all posts

Orasul care a stat ascuns 1800 de ani. Cea mai importanta descoperire a Americii antice

   A trebuit ca lumea moderna sa astepte cam doua milenii pentru a putea afla unul dintre cele mai mari secrete ale Americii antice. Arheologii au descoperit lumea de sub pamant a orasului Teotihuacan din Mexic, datorita unui radar.

In 2003, era descoperita intamplator, datorita ploilor, o gaura in pamant, pe care arheologii au inceput s-o exploreze abia sase ani mai tarziu. Dupa sapaturi, acestia au constatat ca este un tunel secret, vechi de 1.800 de ani.


TeotihuacanCercetatorii nu au reusit sa inainteze decat 7 metri de-a lungul tunelului, insa tehnologia radarului a reusit sa "vada" ca lungimea tunelului respectiv era, de fapt, de 120 de metri, toata constructia fiind acoperita cu simboluri. S-a crezut ca acest pasaj duce catre trei camere, care vor ajuta la explicarea multor secrete ale acestei civilizatii.
 "La capatul tunelului sunt cateva camere care ar putea contine ramasitele conducatorilor civilizatiei mesoamericane. Daca se confirma, va fi una dintre cele mai mari descoperiri ale secolului 21. Stim ca Piramida Teotihuacan a fost construita ca o replica a imaginii pe care o aveau asupra cosmosului, asupra universului. Asa ca noi credem ca acest tunel este o replica a lumii de dedesubt." - a declarat, pentru Daily Mail, Sergio Gomez Chavez, arheolog la Institutul National de Antropologie si Istorie din Mexic.
Orasul Teotihuacan, care contine niste piramide uriase ale soarelui si lunii, este alcatuit din labirinte ale palatelor, temple, case, ateliere de lucru, piete si strazi.
Specialistii sunt de parere ca aceasta sezare a fost ridicata in anul 100 I.Hr. si a rezistat pana in secolul 8. Arheologii il considera drept unul dintre cele mai influente orase ale erei pre-hispanice din America de Nord, cu o populatie de aproximativ 200.000 de oameni, in zilele de glorie. Numai 5 % din Teotihuacan a fost descoperit, in ciuda celor peste 100 de ani de explorari, scriu cei de la Daily Mail.

Robot folosit in cercetarile de la Teotihuacan In noiembrie anul trecut, cercetarorii au reusit sa afle mai mult despre orasul subteran cu ajutorul unui robot de dimensiuni mici, care avea atasata o camera de luat vederi. In felul acesta au reusit sa patrunda in tunel.
Aproximativ 30 de experti sunt implicati in cercetarile de acest sit arheologic, iar una din metodele principale cu care lucreaza acestia o reprezinta imaginile termale.





sursa: stirileprotv.ro
Learn more »

Continente - America de Sud

  Din punct de vedere al suprafetei,America de Sud se situeaza pe un onorabil loc 4,cu o suprafata de 17.820.900 kilometri patrati sau mai bine spus,12% din suprafata Terrei.
Se intinde de-o parte si de alta a Ecuatorului si a tropicului Capricornului si este legata prin ismul Panama de America Centrala si America de Nord.
Continentul se extinde in lungime pe 7.400km,incepand din Nord, de la Mare Caraibelor si pana in Sud, la capul Horn.Latimea maxima de 5.160km, este atinsa intre Ponta do Seixas, pe coasta braziliana a Atlanticului, si Punta Parinas, pe coasta peruana a Pacificului.


   Relieful
   Relieful este variat, cu munti, podisuri, dealuri si campii.Este dispus sub forma unor fasii aproximativ paralele, cu munti in Vest, podisuri in Est si campii in Centru.
Principala ramura muntoasa a Americii de Sud o constitue Muntii Anzi.Altitudinea maxima se afla in varful Aconcagua(6960m).Din Muntii Anzi izvorasc numeroase rauri:Marafion,Rio Salado,Rio Colorado,Rio Negro,Pilcomayo,Mamore.
   In zona muntilor Anzi, putem gasi si cativa vulcani cum ar fi:Chimborazo(6310m),Cotopaxi(5897m).
   Campiile din America de Sud:Campia Amazonului,Campia La Plata, mai extinsa fiind cea a Amazonului.
   Campia Amazonului este cea mai mare campie din America de Sud, si se extinde in:Peru,Columbia,Venezuela,Guyana,Suriname,Guyana Franceza si Brazilia.Este strabatuta de Amazon si multi dintre afluentii sai:Rio Negro,Rio Blanco,Japura,Madeira,Putumayo.
Campia La Plata este situata pe locul 2 in topul celor mai intinse campii ale Americii de Sud, si se intinde pe suprafata Argentinei,Paraguay-ului,Uruguay-ului si a Braziliei.Este strabatuta de urmatoarele rauri:Paraguay,Rio Negro,Rio Colorado ,Rio Salado.
   In America de Sud, podisurile se gasesc in partea Central-Estica si mai importante sunt doua:Podisul Braziliei si Podisul Guyanelor.
   Podisul Braziliei este cel mai mare podis din America de Sud, ce se intinde in Brazilia, pe aproximativ 90% din suprafata acestei tari.Podisul Braziliei este strabatut de:Parana,Guapore,Xingu,Sao Fran Cisco.
   Podisul Guyanelor este al doilea podis ca intindere din America de Sud.Este extins in:Venezuela,Guyana,Guyana Franceza si in Suriname.Podisul Guyanelor este strabatut decatre:Rio Branco,Essequibo,Orinoco.


   Clima
   In Nordul continentului se gaseste un climat intertropical cu caldura vara si ploi iarna,un climat montan, dar si un climat ecuatorial.
   Pe masura ce ne indepartam de nordul continentului, intalnim mai multe tipuri de clima.
   In centrul Americii de Sud se gaseste un climat intertropical,ecuatorial,montan dar si un climat al deserturilor tropicale.
   In sudul continentului se gasesc climaturi subtropicale,temperat-oceanice,montane.


   Hidrografia
   Hidrografia Americii de Sud este foarte bogata,in nord,in centru si mai putin in sudul tarii.Cel mai mare fluviu ca intindere dar si ca debit este fara nicio indoiala Amazonul,urmat de Parana,Tocanins,Madeira,Ucayali,Orinoco,Pilcomayo,Uruguay.
   Principalul loc de varsare a fluviilor si raurilor este Oceanul Atlantic, dar si Marea Antilelor.


   Tarile componente
   Clasamentul privind suprafata tarilor componente Americii de Sud este urmatorul:pe primul loc se afla Brazilia urmata de Argentina,Peru,Columbia, Bolivia, Venezuela, Chile, Paraguay, Ecuador, Guayana, Uruguay, Suriname si codasa clasamentului Guyana Franceza.
Clasamentul continentului privind numarul de locuitori este:pe primul loc este Brazilia urmata de Columbia, Argentina, Peru, Venezuela, Chile, Ecuador, Bolivia, Paraguay, Uruguay, Guayana, Suriname si ultima clasata Guyana Franceza.


   SURSA 02
 
   America de Sud, a patra intre cele sapte continente, in ceea ce priveste suprafata, ocupa 17.820.900 km patrati sau mai bine spus 12% din intreaga intindere a pamantului. Se intinde de-o parte si de alta a ecuatorului si a tropicului Capricornului si este legata prin istmul Panama de America Centrala si America de Nord. Continentul se extinde (in lungime) pe 7400 km incepand din nord, de la Marea Caraibelor si pana in sud, la capul Horn. Latimea maxima de 5.160 km, este atinsa intre Ponta do Seixas, pe coasta braziliana a Atlanticului, si Punta Parińas, pe coasta peruana a Pacificului. 

   POPULATIA
   In anul 2000 s-a estimat ca numarul locuitorilor ajunge la 348 milioane, echivalentul unui procent de 6% din intreaga populatie a lumii. Desi populatia Americii de Sud are o mostenire etnica variata, principalele ei elemente sunt constituite de nativii americani si de descendentii spaniolilor, portughezilor si a negrilor africani. Varietatea rasiala produsa de amestecul atator grupuri Este larga.   Cei mai numerosi sunt asa zisii metisii, o combinatie intre iberici si nativii americani. Mai putin numerosi sunt cei proveniti din amestecul ibericilor si negrilor, iar cei mai putini sunt nativii americani amestecati cu negrii. Cei mai multi nativi americani se afla in zonele inalte din republicile andene. Populatia de origine spaniola este mai numeroasa in Argentina si Uruguay. In Brazilia, portughezii sunt elementul iberic predominant iar negrii si mulatrii sunt mai numerosi aici decat in orice alta tara din America de Sud. In Guiane si pe coasta Columbiei si Ecuatorului numarul negrilor este de-asemenea mare.
   Valul continuu dar relativ moderat al ibericilor care au venit in America de Sud in perioada coloniala si in secolul ce a urmat proclamarii independentei, a crescut spre sfarsitul secolului 19 si pana in 1930 prin venirea a milioane de italieni, in principal in Argentina, Brazilia si Uruguay. Germani, polonezi si alte nationalitati europene au venit de-asemenea, dar intr-un numar incomparabil mai mic. Desi majoritatea imigrantilor europeni erau implicati in munca agricola in Argentina si Brazilia,mai multi germanii si italienii au format colonii agricole. Colonistii germani, de exemplu,s-au stabilit partea sud centrala a statului Chile. Alti imigranti s-au orientat catre oras, unde au contribuit substantial la forta de munca.
   Cateva grupuri non-europene, cum ar fi sirienii si libanezii, au venit in numar mare. Valul cel mai mare de imigranti asiatici a venit in secolul 19 din India, Indonezia si China. Multi dintre ei au ajuns in Guiana Engleza si Guiana Olandeza ca muncitori dupa abolirea sclaviei. In special dupa 1900, un numar mare de japonezi s-au stabilit in sud-estul Braziliei, iar mai putini in Paraguay, Bolivia si in nordul si nord-estul Braziliei..
   Populatia din America de Sud s-a dublat intre 1960 si 2000. Aproape jumatate din populatia de pe continent locuieste in Brazilia. 45% din restul populatiei se afla localizata in Columbia, Argentina, Peru, Venezuela, Chile si Ecuator. Cresterea populatiei este datorata in mare parte cresterii naturale , rata natalitatii fiind de 221 per 1000 oameni, iar rata mortalitatii de 8 per 1000 oameni in anul 2000.in multe regiuni rata mortalitatii a suferit un declin substantial de-a lungul multor decade, pe cand rata natalitatii doar de curand a inregistrat o tendinta de scadere.


   LIMBI OFICIALE
   Spaniola este limba oficiala in 9 din 13 entitati politice de pe continent. Portugheza este limba oficiala in Brazilia, engleza in Guyana, olandeza in Suriname si frnaceza in Guiana franceza. Printre limbile nativilor americani, Quechua, Aymara si Guarani sunt cele mai frecvent folosite.


   RELIGII
   America de Sud este un continent putin neobisnuit datorita omogenitatii sale religioase. Aproximativ 90% din populatie este de origine romano-catolica. Majoritatea protestantilor se afla in Brazilia si Chile; cei ramsi sunt imprastiati mai ales in centrele urbane, la fel ca si evreii.
   Credinta romano-catolica a fost adusa pe continent de spanioli si portughezi in timpul cuceririi spaniole. Protestantismul este o reflectie a imigratiei europene de mai tarziu si a activitatii misionare inceputa in secolul 19.


   ECONOMIA SI INDUSTRIA
   Majoritatea productie din recolte este destinata pentru consumul intern si pentru piete. totusi veniturile din exportul agricol sunt foarte importante in multe din tarile sud americane. Marketingul intern si exportul produselor agricole justifica o parte substantiala din activitatea comerciala si de productie.
   Formele cele mai intensive ale agriculturii comerciale sunt concentrate in jurul oraselor. Produsele agricole perisabile,ca legume, fructe si produse lactate sunt cele mai intensive. Producti de recolte radacinoase, fasole si porumb este mult mai dispersata. Industria animaliera este dispersata; cresterea bovinelor pentru export este de-o mare importanta pentru Argentina, Uruguay, Paraguay si Columbia. Agricultura orientata spre export se practica cu precadere in zonele tropicale si temperate unde pamantul arabil si accesul la porturi sunt optime. Printre recoltele tropicale cafeaua este cea mai importanta, aceasta fiind produsa in special in SE Braziliei si in vestul si centrul Ecuatorului. Zaharul este produs pentru export pe coasta statului Suriname, a Perului si a Guyanei. Bumbacul e produs pentru export de multe decenii, pe coasta Perului. Acesta din urma alaturi de trestia de zahar sunt cultivate atat pentru interior cat si pentru exterior in NE si SE Braziliei. Graul, porumbul, carnea de vita, de oaie si lana sunt produse importante pentru comertul international.
   Desi continentul este in procent de 50% impadurit si inconjurat de mari cu o viata marina foarte bogata, industria forestiera si cea piscicola sunt de mici proportii si sunt orientate spre pietele interne. Cea mai mare parte a lemnului provine din bazinul amazonian unde mari intinderi de padure sunt defrisate pentru a fi transformate in pasuni si terenuri arabile. Din sudul Braziliei si sudul si centrul statului Chile se exporta cheresteaua de rasinoase. Zone semnificative de paduri destinate comertului au fost cultivate in Chile si Brazilia.
   In ceea ce priveste comertul cu peste apele din jurul Pacificului sunt cele mai importante. Tonul este pescuit din apele din jurul coastei ecuatoriale si peruviene. Apele braziliene si chiliene sunt foarte renumite pentru crustacee.
   Mineritul pentru export se practica pe scara larga. Petrolul, bauxita, cuprul si fierul sunt principalele marfuri in ceea ce priveste valoarea si volumul, dar exportul de minerale este foarte diversificat. America de sUd este un important producator mondial de plumb, zinc si mangan.. desi toate tarile sud-americane sunt producatoare de minerale, gazul si petrolul justifica mai mult de jumatate din totalul productiei externe.
   Productia de minerale este de mare importanta pentru economia nationala a unor tari sud-americane. Exporturile Venezuelei sunt dominate de petrol si derivatele lui, pe cand dependenta de exportul de minerale este mai mica in Suriname, Bolivia si Chile. Peru, si in ultimii ani Ecuatorul s-au bazat foarte mult pe vanzarea mineralelor. Asemenea exporturi asigura venit pentru guvern, dar mineritul contribuie prea putin la produsul domestic brut si la angajare. Totusi produsele minerale sunt importante la diversificarea industriala a continentului, care se afla in continua crestere.
Totusi prelucrarea produselor agricole ramane cea mai importanta si cea mai raspandita industrie , chiar si-n Argentina si Brazilia, tarile cele mai puternic industrializate. Rafinarea mineralelor estre de-asemenea importanta dar tinde a fi localizata in apropierea zacamintelor de minerale. Alte industrii care se ocupa cu rafinarea petrolului, producerea fierului, otelului si cimentului, producerea bunurilor de consum ca textilele, bauturile, vehiculele etc., sunt concentrate in apropierea marilor orase.
Dezvoltarea industriala pe continent continua sa infrunte cateva probleme: mica dimensiune a pietelor nationale, tehnologia necorespunzatoare si slabe retele de distributie si transport.
   Petrolul si gazele naturale sunt principalele surse de energie in America de Sud. Surse mai primitive cum ar fi lemnul si manganul sunt folosite pe larg in industrie, in producerea fierului si otelului sau in procesul de rafinare a zaharului. Carbunele, ale carui rezerve sunt relativ mici, a fost important de la inceputul dezvoltarii transporturilor de cale ferata in Chile, Argentina, Brazilia si Columbia, dar acum a fost inlocuit. Alcoolul provenit din trestia de zahar este un important combustibil pentru masini in Brazilia.


   TRANSPORTURILE
   Desi exista o larga varietate de mijloace de transport, retelele de cale ferata si sosele sunt cele mai frecvent utilizate. Traficul autovehiculelor este cel ce domina intreg continentul. Caile ferate si transporturile maritime sunt mai importante in Argentina, Brazilia si Chile, dar chiar si aici autobuzele, camioanele si automobilele sunt principale atunci cand vorbim de transportul de pasageri si marfuri. Dupa cel de-al doilea Razboi Mondial transporturile aeriene s-au dezvoltat foarte mult si exista o importanta retea in America de Sud.


   COMERTUL
   Comertul sud-american este intercontinental, Statele Unite, Europa de Vest si Japonia fiind principalii parteneri. Petrolul si derivatele lui sunt obiectul comertului strain. Brazilia si Venezuela domina comertul pentru export al continentului.
   Produsele cum ar fi graul, vitele, vinul si bananele fac obiectul comertului intercontinental, iar bunurile prelucrate cresc in importanta. Totusi, comertul extern al continentului cu produse din agricultura si din minerit ramane mai important decat comertul intern cu acestea. America de Sud contribuie in mod semnificativ la comertul mondial cu petrol, cafea, cupru, bauxita si peste. Comertul cu aceste bunuri si nu numai,este esential pentru dezvoltarea economica a continentului. 


sursa:ipedia.ro
Learn more »

Argentina


Argentina este o republică federală din America de Sud. Se învecinează la nord cu Bolivia şi Paraguay; la est cu Brazilia, Uruguay şi Oceanul Atlantic; la sud cu Oceanul Atlantic şi Chile; la vest cu Chile. Ţara ocupă cea mai mare parte în sudul Americii de Sud şi are forma unui triunghi cu baza la nord şi vârful la Punta Dungeness, extremitatea sudică a continentului. Lungimea teritoriului, de la nord la sud, este de aproximativ 3330 km iar lăţimea maximă este de aproximativ 1384 km. Argentina include şi Ţara de Foc, care cuprinde jumătatea estică a Insulei Mari a Ţării de Foc şi numeroase insule vecine (ca de exemplu Isla de los Estados. Suprafaţa ţării este de 2 780 400 km²; este ca mărime a doua ţară sud-americană (după Brazilia) şi a opta ţară din lume. Împreună cu Insulele Malvine şi celelalte insule din sudul Atlanticului are o suprafaţă totală de 2 808 602 400 km². Coastele argentiniene au o lungime de 4990 km. Capitala este la Buenos Aires, cel mai mare oraş 
argentinian.





Istoria

Argentina a fost populată înainte de sosirea exploratorilor spanioli. Existau triburi nomade care se ocupau în special cu agricultura.
În februarie 1516, navigatorul spaniol Juan Diaz de Solis, căutând un traseu spre Indiile de est a acostat în estuarul Rio de la Plata şi a revendicat noile teritorii în numele Spaniei. În 1526, un navigator italian, Sebastian Cabot, a oprit în estuar în căutare de provizii şi apoi a urcat în sus pe râul Parana până aproape de actualul oraş Rosario. Aici au construit un fort şi apoi au continuat drumul pe râu până în Paraguayul actual. Cabot a rămas patru ani şi a descoperit importante cantităţi de argint. Sistemul hidrografic a fost denumit Rio de la Plata (râul argintului).
Colonizarea regiunii a fost începută în 1535 de soldatul spaniol Pedro de Mendoza. În februarie 1536, Mendoza, care fusese numit guvernator militar al întregului ţinut de la sudul lui Rio de la Plata, a pus piatra de temelie a oraşului Buenos Aires. El a încercat să cucerescă noi teritorii dar nu a reuşit din cauza lipsei alimentelor şi a împotrivirii triburilor băştinaşe. Cinci mai târziu a fost nevoit să părăsească Buenos Aires.


În 1537, Domingo Martinez de Irala, unul dintre locotenenţii lui Mendoza, a fondat Asuncion (capitala actuală a Paraguayului) care a fost prima aşezare permanentă din regiunea La Plata. De la această bază, spaniolii au cucerit treptat teritoriile dintre râurile Parana şi Paraguay. Santiago del Estero, prima aşezare permanentă din Argentina, a fost construită în 1553 de spaniolii veniţi din Peru. Santa Fe a fost fondată în 1573 iar în 1580 se reia construcţia oraşului Buenos Aires.
În 1620, întreaga regiune La Plata a fost subordonată viceregelui din Peru pentru administrare. Din cauza politicii comerciale restrictive colonizarea regiunii La Plata a fost încetinită în următorii o sută de ani. În 1776 teritoriile ocupate în prezent de Argentina, Bolivia, Paraguay şi Uruguay s-au separat de Peru şi s-a constituit Viceregatul Rio de la Plata. În iunie 1806, Buenos Aires a fost atacat de flota britanică sub comanda amiralului Riggs Popham. Viceregele nu s-a impotrivit acestui atac neautorizat de guvernul englez şi oraşul a fost ocupat de britanici. Ei au fost însă alungaţi de cetăţenii oraşului în luna august. În 1807 englezii au atacat din nou Buenos Aires-ul dar au fost respinşi de locuitori. Acest lucru a avut o importanţă deosebită .


În martie 1816 reprezentanţii diferitelor provincii s-au reunit la Tucuman. Pe 9 iulie ei au proclamat independenţa faţă de Spania şi au declarat formarea Provinciilor Unite din America de Sud. Unii dintre delegaţi susţineau ideea creării unei monarhii constituţionale alţii a unui sistem federal guvernamental. Neînţelegerile dintre cele două facţiuni au culminat cu războiul civil din 1819. Pacea s-a instalat în 1820 dar problema a rămas nerezolvată.


În primul deceniu al secolului XX, Argentina a devenit una dintre marile puteri din America de Sud, făcând progrese economice şi sociale remarcabile. În primul război mondial a rămas neutră dar a avut un rol important ăn aprovizionarea cu alimente a aliaţilor.În 1829 generalul Juan Manuel de Rosas a fost ales guvernator al provinciei Buenos Aires. Susţinător al federalismului, generalul şi-a extins autoritatea şi în celelalte Provincii Unite care se vor denumi apoi Confederaţia argentiniană. Regimul dictatorial al lui Rosas a fost răsturnat în 1852 de un grup revoluţionar condus de genralul Justo Urquiza. În 1853 a fost adoptată constituţia federală şi Urquiza a devenit primul preşedinte al Republicii Argentina. Provincia Buenos Aires a refuzat să adopte noua constituţie şi şi-a proclamat independenţa în 1854. S-a declanşat un război între cele două state în 1859, dar Republica Argentina a învins şi în octombrie 1859 Buenos Aires a aderat la federaţie. În mai 1862, Buenos Aires-ul a fost desemnat capitala republicii. Între 1865 şi 1902 Argentina a participat la numeroase războaie cu vecinii săi (Paraguay,Chile, Brazilia) pentru stabilirea graniţelor.
Criza economică din 1929 a avut repercusiuni serioase în Argentina. După 1936 mişcările cu caracter fascist capătă amploare.
În ianuarie 1942, la Conferinţa Pan-Americană pentru apărare de la Rio de Janeiro, Argentina şi Chile au fost singurele ţări care au refuzat să rupă relaţii cu puterile Axei. Relaţiile cu Japonia şi Germania au fost rupte de abia în ianuarie 1944. În perspectiva războiului iminent cu Germania, o huntă militară autointitulată „Colonei” îl destituie pe preşedintele Pedro Ramirez în 24 februarie 1944. Conducătorul huntei era colonelul Juan Domingo Peron. În ciuda manifestărilor de simpatie cu aliaţii, guvernul continuă să ofere adăpost agenţilor germani. În iulie 1944 SUA acuză Argentina că ajută puterile axei. De abia pe 27 martie 1945, ţara declară război Germaniei şiJaponiei.
Argentina devine, în lunile următoare, membră a Naţiunilor Unite cu ajutorul SUA. După 1946 în Argentina au avut loc numeroase frământări sociale din cauza dictaturilor militare care s-au succedat la conducerea ţării şi care au încercat să oprime mişcările democratice din ţară.

Geografie





Relief
Argentina cuprinde o diversitate de forme de relief: munţi, podişuri şi câmpii. Graniţa de vest traversează Anzii, cel mai mare lanţ muntos din America de Sud. Anzii patagonieni care formează graniţa naturală dintre Argentina şi Chile, au înălţimi până la 3600 m. În partea de nord, la graniţa cu Bolivia, Anzii Cordilieri au numeroase vârfuri cu înălţimi de până la 6400 m. Cel mai înalt vârf este Aconcagua (6960 m). În centrul Argentinei se găseşte lanţul muntos Sierra de Córdoba cu cel mai înalt vârf Champaqui (2880m).
La est de lanţul Anzilor se găsesc suprafeţe aproape plane ale căror înălţimi variază treptat de la 600 m până la nivelul mării. În nord se întinde câmpia denumită Gran Chaco. Pampasul, câmpia lipsită de copaci, este cea mai productivă zonă agricolă a ţării, întinzându-se pe aproximativ 1600 km în sudul lui Gran Chaco. În Patagonia, în sudul Pampasului, terenul este arid, de tip stepă.


Hidrografie
Râurile din Argentina se clasifică în trei bazine : râurile care se varsă în Oceanul Atlantic, cele care se varsă în Oceanul Pacific şi apele de interior. Patagonia are pe suprafaţa ei numeroase râuri. Cel mai mare râu al Argentinei este Parana, care o traversează din nord spre porţiunea centrală a ţării. Alte râuri sunt: Uruguayul, care formează pe o porţiune graniţa cu statul Uruguay, Paraguayul, cel mai mare afluent al Paranei, Rio Colorado, Rio Salado şi Rio Negro. Rio de la Plata este estuarul format la confluenţa dintre râurile Parana şi Uruguayul. Pe râul Iguazú, afluent al Paranei, se află cascadă Iguazú o atracţie turisitică. În Anzii Patagonieni se găsesc numeroase lacuri de munte, cel mai renumit fiind lacul alpin Nahuel Huapi, în apropierea căruia s-a construit staţiunea turistică San Carlos de Bariloche.
În Munţii Anziexistă şi foarte multe lacuri glaciare.


Climă
În emisfera sudică, anotimpurile sunt inversate, dar clima variază în funcţie de latitudine şi altitudine.
Clima este de tip temperat în cea mai mare parte a ţării, exceptând o zonă mică în partea de nord unde este de tip tropical şi în Gran Chaco unde este de tip subtropical. În zonele muntoase temperaturile sunt mai scăzute.
Precipitaţiile variaza in functie de regiune,in nord ploile sunt abundente în timp ce în sud climatul este arid.
Astfel, în zona pampusului şi Buenos Aires clima este moderată spre caldă şi umedă tot timpul anului. Provinciile Mesopotamiei sunt călduroase vara, moderate iarna şi umede tot anul. Cea mai mare parte din nord-vestul Argentinei are veri calde şi umede şi ierni blânde şi uscate, excepţie făcând altitudinile ridicate, unde nopţile sunt mereu reci şi deseori chiar geroase. Patagonia Argentiniană are verile blânde în jumătatea nordică şi răcoroase în cea sudică, fiind friguroasă iarna.


Floră
Flora Argentinei este foarte diversificată: de la mlaştini subtropicale, păduri-galerii şi păduri de roşcove sau de palmieri până la arbuşti de deşert, păduri dense de conifere cu frunze căzătoare, stepe întinse şi chiar puţină tundră.
Ţinuturile înverzite: pampasul estic al Argentinei constă în păşuni întinse, pe când în zonele mai aride din sud şi de vest există o îmbinare (numită monte) de arbuşti pitici şi ierburi. În Pampas se pot întâlni în special ierburi sau arbori rezistenţi la secetă ca eucaliptul, sicamorul şi acacia. În partea subtropicală a provinciei Chaco, ierburile de savană se îmbină cu pădurile de arbuşti pitici şi spinoşi.
Pădurile-galerii şi zonele umede: râurile nordice (în special Paraná) au sute de kilometri de maluri puternic împădurite. Speciile importante de plante sunt guayobo colorado, o plantă înrudită cu mirtul, şi ceibo, a cărui floare este unul dintre simbolurile naţionale ale Argentinei.
Din 1992, Argentina a desemnat conform Convenţiei Ramsar 17 zone umede (mai mult de 40.000 de km2) ca fiind de importanţă internaţională. Cea mai spectaculoasă zonă umedă este Esteros del Iberá, unde insulele plutitoare de plante amfibii adăpostesc o multitudine de păsări, mamifere şi reptile.
Pădurile subtropicale — Aflată aproape în totalitate sub Tropicul Capricornului, Argentina nu are păduri tropicale propiu-zise, dar selva subtropicală se găseşte în provincia Misiones. Mai mult de 90 de specii diferite de copaci, printre care şi ceibo şi lapacho (face flori de un roz-aprins), cresc în Parque Nacional Iguazú.
O mare parte din Gran Chaco este acoperit cu păduri de arbuşti (exp: quebracho - copacul ce rupe topoare), iar versanţii estici ai Anzilor sunt acoperiţi de păduri de roşcove.
Puna: în ţinuturile înalte din nord-vest, arbuştii de tola şi tufişurile de ichu formează o pătură subţire deasupra solului stâncos, unele pietre fiind acoperite de muşchi (plantă) şi licheni. În canioanele de la baza muntelui se întâlneşte cactusul cardón.
Pădurile de foioase şi conifere: în regiunea lacurilor patagoneze (de-a lungul graniţei chiliene), pădurile veşnic verzi sau cu frunze căzătoare sunt create majoritar din anumite specii de Nothofagus (fag sudic). Coniferele sunt întâlnite ceva mai rar.
Stepa patagoneză — ca şi puna, stepa patagoneză constă în petice de iarbă intercalate cu arbuşti spinoşi, cum ar fi calafate, care da fructe comestibile. Văile râurilor sunt, în schimb, acoperite de păşuni abundente.





















Learn more »
Free Page Rank Tool