Feature news

Showing posts with label Animale REPTILE. Show all posts

Soparla - Informatii generale

  Cele mai variate si raspandite specii de reptile care traiesc in prezent sunt soparlele. Se cunosc circa 3000 de specii, ce sunt grupate in 23 de familii.
   Pot trai in orice mediu, majoritatea preferand zona intertropicala. Datorita iutelii si a capacitatii de a se catara (pot urca pana la 4000 m altitudine), soparlele pot evita multi pradatori.
   Dimensiunea soparlelor variaza in functie de specie si de sex. Astfel, exista specii care au o lungime mai mica de 2 cm, la polul opus aflandu-se dragonul de Komodo a carui lungime poate ajunge la 3 m. In general, coada soparlelor este mai lunga decat corpul, care este acoperit cu solzi marunti.
   Solzii dorsali sunt dispusi pe 8-12 randuri, au forma ovala sau hexagonala si sunt bine diferentiati de solzii dorso-laterali. Coada este acoperita de solzi ingusti si drepti.
   Soparlele au patru picioare scurte, aduse pe langa corp, cu cate cinci degete fiecare, dar exista si specii fara picioare.
   In general, soparlele prezinta 10-17 pori femurali de fiecare parte si intre 6-8 siruri longitudinale. Pliul gatului este mai mult sau mai putin vizibil, iar limba se termina cu 2 lobi scurti, rotunjiti.
   Fata de serpi, soparlele prezinta deschizaturi pentru urechi, pleoape mobile si maxilare mult mai putin flexibile, strans articulate cu craniul.
   In cazul capturarii, multe specii sunt gata sa muste, dar exista specii ce nu au dinti veninosi.
Inainte de imperechere, masculul de soparla isi poate schimba culoarea sau isi ridica faldurile ce sunt dispuse in jurul gatului.
   Reproducerea are loc prin depunerea, prin iunie, a 5-14 oua de culoare alb-galbui, usor cilindrice, lungi de 12-14 mm. Clocirea dureaza in jur de 2 luni, chiar 90 de zile in cazul in care temperatura este devaforabila. Ouale cresc in volum in timpul clocitului, devenind cenusii, iar prin august-septembrie ies puii.
   Femelele sunt apte pentru reproducere dupa 3 ani, pe cand masculii dupa 2 ani.
   Soparlele inelate sunt reptile strans inrudite cu serpii si se hranesc cu mici nevertebrate. Craniul lor este lat, coada scurta, iar plamanul scurt dezvoltat. Ele traiesc in Africa, Orientul Mijlociu, America de Sud si se hranesc cu rame, muste, omizi.
   Cea mai mare specie de soparla este dragonul de Komodo. Cu toate ca are o greutate de pana la 125 kg si o lungime de circa 3 metri, se poate deplasa incredibil de rapid. Animalele prinse nu au nici o sansa de viata, deoarece dragonul de Komodo are maxilare puternice si gheare care ii permit sa ucida rapid. 

   SURSA 02
 
   Are o piele cărnoasă, îngroşată ce formează solzi mici si o protejează de uscăciune. Ochii sunt protejaţi de o membrană subţire, transparentă. Auzul este bine dezvoltat, la fel şi mirosul. Pe maxilare şopârla are numeroşi dinţi conici, concrescuţi cu maxilarul. Limba este musculoasă, mobilă, bifurcată la vârf şi poate fi uşor proiectată afară. Membrele sunt scurte, aşezate pe laturile corpului, îndreptate lateral, dar nu servesc la mers, ci la agăţare de asperităţile solului si căţărare. Deplasarea se face prin ondulaţiile corpului, sopârla sprijinindu-se pe membrele posterioare şi pe coadă. Şopârla se târăşte, deci este un animal târâtor. Şopârla se hrăneşte cu insecte,păienjeni si râme. Este totuşi un animal insectivor. Organele digestive sunt bine dezoltate. Are tub digestiv si glande anexe. Respiraţia este pulmonară. Căile respiratorii sunt bine diferenţiate. Plămânii sunt ca nişte saci cu pereţi cutaţi. Temperatura corpului este variabilă. Iarna se ascund în gropi şi stau în amorţire până primăvara. Reptilele îşi au originea în vechii amfibieni.Ea este în general carnivoră;respectiv insectivoră.I se mai spune popular guşter.Mediul de viaţă este terestru;respectiv acvatic(secundar),în special se află în zone de la câmpii până în zona de munte(în locuri însorite).Culoarea ei este adaptată mediului.Se înmulţeşte prin ouă cu coaja calcaroasă;prin fecundaţie interna. 

   SURSA 03
 
   1.Mediul de viata al animalului
   Soparla cu coarne se gaseste intr-o varietate de deserturi si semideserturi din vestul Americii si unele parti ale Canadei, dar este raspandita is in Mexic. Seara se ingroapa in solul moale si uscat. Avand sange rege, ea se bazeaza pe caldura soarelui pentru a-si mari temperatura corpului pana aproape de cea a corpului uman (o soparla rece are miscari stangace si poate cu usurinta sa cada prada unui pradator). Cand primele raze ale soarelui de dimineata ating solul, soparla isi expune capul iar restul corpului ramane ascuns. Pe masura ce capul se incalzeste, caldura este dispersata in tot restului corpului. Expunandu-si doar capul, soparla cu coarne ramane aproape invizibila in timp ce corpul ei se incalzeste ;cand este complet incalzita, ea tasneste afara de sub nisip.
   2.Modul de hranire
   Soparlele cu coarne sunt insectivore si le plac in mod deosebit furnicile. Cel putin 50% din regimul lor il constituie furnicile ; soparla sta in fata iesirii unui musuroi de furnici si le culege una cate una cum intra si ies. O soparla cu coarne poate manca 100 de furnici pe zi, prinzandu-le cu varful limbii sale scurte si lipicioase. De asemenea ea mananca si gandaci, muste, paianjeni, cosasi si omizi.
In ciuda aranjamentului sau impresionant de tepi, soparla cu coarne are multi dusmani (pasari, uliii, vulturii de prerie, uliii pasarari, cuci alergatori). Acesti pradatori pot muri din cauza tepilor soparlei, s-au gasit si pasari moarte din cauza tepilor. Pentru serpi riscul este mai mare pentru ca serpii inghit soparla intreaga si se pot intepa cu tepii. 
sursa:ipedia.ro  
Learn more »

Sarpele - Reptila cu o arma letala[Informatii generale]

  Şarpele este o reptilă fără picioare. Câteva specii de şerpi sunt veninoase şi toţi şerpii sunt carnivori.
   Caracteristici generale
* Sunt apode şi târâtoare.
* Carnivore.
   Anatomia
* Au schelet;
* Se deplasează cu ajutorul muşchilor. Deplasarea lor generală este cea in zig-zag. Cu ajutorul muşchilor şi vertebrelor, ei aproape plutesc deasupra nisipului deşertului.
   Reproducerea
   Înmulţirea serpilor constă în depunerea ouălelor în găuri în nisip, pentru protejarea şi încălzirea lor.
   Dieta
   Se hrăneşte cu broaşte, şoareci, şopârle, insecte şi cu alti serpi. Înghite şi animale mai voluminoase decât corpul sau datorită ligamentului elastic, care leagă cele două jumătăţi ale mandibulei şi a osului pătrat. În repaus acesta are poziţie orizontală. Când şarpele se hrăneşte, osul are poziţie verticală, mărind cavitatea bucală. Dinţii curbaţi spre interior reţin prada. Alunecarea hranei prin faringe şi esofag se datorează elasticităţii acestor organe, secreţei de salivă şi lipsei sternului.
   Văzul
   Ochii au ploapele unite, privirea fixă şi nu clipesc. Văzul este dezvoltat.
   Auzul
   Urechile nu au pavilioane.
   Mirosul şi gustul
   Mirosul este foarte bine dezvoltat. Limba este lungă, bifurcată şi serveşte la pipăit.
   Simbolistică
   Şarpele este simbolul creştin al răului, al lui Lucifer, îngerul căzut. Conform Vechiului Testament, Diavolul, luând chipul şarpelui în grădina Raiului, a ispitit-o pe Eva să guste din pomul Cunoştinţei Binelui şi Răului(Facerea 3,1-7), acest lucru conducând la căderea protopărinţilor Adam şi Eva din Rai(Facerea 3, 23-24).
   Conform Evangheliei după Ioan, capitolul 3 cu versetul 14, lucrarea de mântuire a lui Hristos este simbolizată de şarpele ridicat de Moise în pustie. În Vechiul Testament, cartea Numeri capitolul 21 cu versetele de la 6 la 9 se povesteşte cum Moise a ridicat în pustie un şarpe de bronz care scăpa de la moarte pe cei care priveau către acest şarpe. Biblia spune că Moise a făcut asta conform poruncii primite de la Dumnezeu.



   SURSA 02
 
   Naparca sau vipera careia i se mai spune si vipera neagra nu este singura specie de la noi dar este cea mai raspandita.E sarpele caruia i se datoreaza teama poporului si pentru ceilalti serpi mai putin periculosi.Tot de la acest sarpe vine si vorba"cine a fost muscat de sarpe se teme si de soparla".
   Serpii fac parte din familia reptilelor.Acest sarpe este cea mai desavarsita infatisare a mortii,a rautatii crude,neiertatoare ,a coltului inveninat infipt pe furis.In mitologia grecilor Capul Meduzei era cea mai reala simbolizare a raului.
   Capul este intr-adevar semnul cruzimii,ochii stralucitori ca pietrele de opal,au pupile ca un fir de ata la lumina zilei ca la mata.Ochiul ne inspira o frica patrunzatoare ,cu privirea rece datorita oaselor sprancenelor mai iesite.Capul mic cu botul trunchiat,rotunjit are fruntea turtita.Aceasta vipera nu-ti inspira niciodata putina dragalasenie,nici cand sta la soare pe o piatra sau prin iarba uscata.Isi scoate limba lunga si larg taiata.Acesta este singurul ei organ iute prin care parca isi da seama de ce se aproprie.Ea se taraste sau se catara in copaci foarte greu , in schimb inoata dar fara placere.Vipera sta ceasuri intregi la soare amortita iar seara isi prinde prada.Daca sta la soare linistita nu trebuie sa credem ca e mai prietenoasa.Este in buna intelegere cu celelalte vipere ,este prietenoasa lasand o soparla sau un carabus sa stea pe spatele ei,dar atunci cand este necajita se manie foc.Isi incolaceste corpul, scoate iute limba,cateva suierari ascutite si deodata ca un resort sare spre obiectul care o necajeste.Uneori cand e foarte manioasa sare atat de tare incat ajunge cu jumatate de trup mai sus.Vipera musca doar la picior.Arma ei secreta este ascutita, sunt cei doi colti gauriti in lung prin care se scurge veninul ucigator.Chiar daca aceasta va musca de 20-30 de ori ea tot va mai avea rezerva.Otrava este fabricata de ghinduri aflate la tample.Cand vipera casca gura acesta se scurge.Lichidul otravos este format din trei parti:cea care ataca sistemul nervos,cea care produce hemorogii si cea care distruge globulele de sange.Leacul cel mai bun pare a fi alcoolul.Locuitorii din Alpii Bavarez sunt muscati deseori de vipere.Astfel incat dupa o muscatura beau alcool,neavand nici un efect asupra lor.Mai nou s-a inventat un medicament cu injectie,clorura de calciu care se vinde pe piata.
   Imbracamintea viperei este variata:nu putem gasii doua vipere identice, acestea sunt colorate ruginiu,cenusiu,albastru ori galben.In Sinaia sau gasit chiar negre.
   Vipera nu-si inghite direct hrana fiind foarte sigur de efectul veninului,mai intai inteapa prada si asteapta efectul.Abia apoi se apropie si-si inghite hrana.Spre toamna viperele se gasesc gramada amortite sau primavara la imperechere 10-15 de unde se recunosc doar capetele si limbile ascutite.Vipera spre sfarsitul verii da cate 5-15 oua cu coaja foarte subtire.Cum ies din coaja puii pleaca pentru a-si prinde hrana.Nici lor nici parintilor nu le pasa unul de celalalt.Cand puii cresc mai mari naparlesc. Prin grindurile din Delta mai traieste si vipera de stepa.Denumirea ei latina este Vipera Ursiunii Renardii.Aceasta traieste in stepele Ucrainene.In Ardeal s-a gasit o alta naparca mai distincta.
Vipera cu corn se poate vedea in m-tii Gorjului,Dobrogei,pe la Deva ori prin m-tii Bihorului.Aceasta are o otrava mai puternica ca celelalte vipere.Aceasta otrava omoara vertebratele in cateva secunde,norocul este ca sunt mai lenese in miscari si nu musca decat cand sunt calcate.Putem recunoaste prezenta ei prin mirosul de usturoi.
   Serpii veninosi sunt intalniti pe toate continentele mai putin in Antartica.Regasindu-se in zonele ecuatoriale si subtropicale cu vegetatie abundenta cat si in zonele temperate si in deserturi.Serpii veninosi sunt de talie mica comparativ cu serpii neveninosi care sunt de dimensiuni foarte mari(7-10 m).Pitonul cel mai mare sarpe neveninos de pe pamant ajungand la 10 m , urmat de Anaconda si Sarpele Boa care pot ajunge la 7-8 m.Acesti serpi neveninosi isi prind prada infasurandu-se in jurul ei si sufocand-o dupa care o inghite.
   Serpii veninosi avand posibilitatea de a produce prin glandele lor veninuri foarte puternice sunt de dimensiuni mai mici nefiindu-le necesar un sistem musculos atat de puternic ca a celor neveninosi.Pentru procurarea prazii le este suficienta o singura muscatura pentru a introduce in sangele victimei o cantitate infima de venin pentru a paraliza prada.Dintre serpii cei mai cunoscuti se disting:
- sarpele cu clopotel , raspandit in America, Africa,Australia si poate atinge 2 m avand caracteristic la sfarsitul cozii o prelungire osoasa pe care o misca foarte rapid in momentul in care este deranjat sau pentru a-si trada prezenta.Aceasta prelungire are un sunet specific.
- cobra regala , este unu dintre cei mai mari serpi veninosi fiind dotat cu un venin extrem de puternic.
- sarpele negru traieste in Australia avand o lungime de 2.5 m.
   Pe langa acesti cativa serpi enumerati pe Pamant traiesc foarte multe specii de serpi de la cativa zeci de cm la cativa metrii fiind caracterizate prin veninul foarte puternic.Cele mai multe specii de serpi veninosi se gasesc in Australia.In general serpii veninosi nu ataca omul ,doar daca sunt calcati sau necajiti.
   In ecosistemele in care traiesc au un rol bine definit,in special hranindu-se cu rozatoarele limitand numarul acestora peste masura.
   In concluzie putem considera ca ei contrar spuselor ca sunt numai periculosi sunt si folositori naturii. 


   SURSA 03
 
   Exista in jur de 3000 de specii de serpi, ce pot fi recunoscuti dupa corpul neobisnuit de lung si de ingust, lipsit de membre. Avand o alcatuire interna foarte diferita de a altor reptile, serpii prezinta o coloana vertebrala foarte lunga, cu multe perechi de vertebre.
   Majoritatea speciilor neveninoase (sarpele de casa, sarpele inelat, sarpele jartiera), isi folosesc coltii indreptati catre inapoi pentru a apuca si fixa prada.
   Serpii veninosi sunt raspanditi in intreaga lume, mai ales in regiunile tropicale si isi folosesc coltii special adaptati pentru a injecta veninul in prada.   Cei mai periculosi serpi veninosi apartin familiilor de vipere si cobre.
   Anumite specii de serpii veninosi au pielea viu colorata, pentru a-si avertiza potentialii agresori ca sunt periculosi, iar anumite specii inofensive, imita culorile rudelor lor periculoase, pentru a-i pacalii pe eventualii agresori si a-i convinge sa ii evite.
   Desi nu este un sarpe veninos, pitonul verde de arbori este renumit pentru agresivitatea sa, putand provoca rani foarte dureroase; este echipat cu colti lungi, indreptati inapoi, care strapung penele pasarilor care alcatuiesc principala sa hrana. Caracteristica acestei specii este trupul gros cu o lungime de circa 1,5m.
   Este o specie care se poate inmulti in captivitate, preferand sa se hraneasca, sa bea apa si chiar sa se inmulteasca intre ramurile arborilor, in loc sa coboare pe sol.
Pitonii verzi se gasesc in padurile tropicale din Papua Noua Guinee, cateva insule indoneziene si in extremitatea nord-estica a Australiei.
   Cobra regala, cel mai mare sarpe veninos din lume, traieste in paduri tropicale, mlastini si zone cu vegetatie densa din Asia de Sud si Sud-Est, din India pana in China si Malaezia, Indonezia si Filipine
Printr-o simpla muscatura, poate injecta o doza uriasa de venin care poate ucide un elefant sau 20 de oameni.
   Cand se simte amenintata de om, cobra regala se indeparteaza, iar cand se simte incoltita isi ridica de la pamant pana la o treime din corp (adica pana la 2 metri) si isi umfla gluga
Fiind o specie ovipara, cobra regala este unicul sarpe care construieste cuiburi adevarate pentru ouale sale (20-40 oua), folosind frunze. Femela isi pazeste cuibul, devenind foarte agresiva fata de orice intrus, pana cand ouale se dezvolta complet.
   Sarpele cu clopotei este o specie de sarpe veninos care traieste in America de Nord, avand o lungime de pana la 2 metri, a carui coada este prevazuta cu solzi cornosi ce produc un zgomot caracteristic.
   Sarpele de casa este un sarpe neveninos, lung de circa 1,60m, cu doua pete de culoare galbena pe ceafa, ce traieste mai ales in regiunile inundabile pe langa casa. Traieste in locuri uscate si calde, insorite, mai rar prin locuri umede. Se hraneste cu carabusi, soparle, soareci de camp, pasarele. Femela depune prin August cate 2-15 pui, reproducandu-se dupa 4 ani.
   Cand sarpele se taraste prin iarba cautand o prada, el verifica permanent aerul incarcat cu limba sa bifurcata si unduitoare transferand particule la un receptor special din cerul gurii numit organul lui Jacobson. Acesta analizeaza compozitia chimica a particulelor, permitandu-i sarpelui sa ia urma prazii.


sursa:ipedia.ro
Learn more »

Crocodilul - Cea mai mare reptila

  Crocodilii sunt reptilele cu organizarea cea mai evoluata. Ca rezultat al adaptarii la viata acvatica, ei au corpul turtit dorso-ventral, iar coada comprimata lateral ceva mai lunga decat trunchiul.
   Crocodilii si aligatorii traiesc in grupuri mari in zonele intertropicale, populand rauri, fluvii, lacuri si mlastini, avand dimensiuni ce variaza de la 1,7 metri pana la peste 7 metri. Pot fi reconoscuti usor dupa forma lor de soparla, tegumentul solzos acoperit cu placi cornoase, un maxilar puternic si inspaimantator, inzestrat cu dinti uriasi.
   Crocodilii au un corp mai subtire si botul mai lung, iar botul aligatorilor si al caimanilor este mai scurt si mai lat. Crocodilii mai pot fi recunoscuti dupa al patrulea dinte de pe maxilarul inferior, care este vizibil si daca botul este inchis; la aligatori acest dinte nu este vizibil deoarece intra intr-o cavitate a maxilarului superior. Membrele anterioare se termina cu 5 degete, iar cele posterioare cu 4 degete unite printr-o membrana interdigitala. Orificiile nazale sunt plasate deasupra partii terminale a botului. Cavitatea nazala este complet separata de cea bucala prin bolta palatina formata din oasele palatine si printr-o membrana musculara situata la marginea interna a boltii palatine, numita valul palatin. Marginea interioara a acestui val ajunge pana la baza limbii, incat animalul poate respira prin nari, avand gura deschisa in apa. Membranele transparente au rolul de a le proteja ochii sub apa.
Coloana vertebrala este alcatuita din vertebre procelice. Plamanii saculiformi au pereti foarte mult cutati, de tip alveolar, permitand ramanerea in apa un timp mai indelungat. Inima este tetracamerala.
Crocodilii si aligatorii au organe intertegumentare, care ii ajuta sa detecteze presiunea valurilor din apa, indicand astfel cat de departe se afla prada. Ei urmaresc prada incet pe sub apa si se orienteaza folosindu-se mai mult de vaz si de auz, decat de miros.
   Pe uscat umbla usor prin intermediul picioarelor care ies lateral din corp.
   In apa pot inota rapid, puterea de inaintare dezvoltand-o prin utilizarea cozii lungi si tari. Pot ramane nemiscati in apa ore intregi, corpul fiind acoperit in intregime de apa in afara orificiului nazal.
Desi crocodilii prefera sa traiasca in grupuri mai mari, isi apara teritoriile proprii, in grupuri existand cate un mascul dominant.
   Crocodilii si aligatorii sunt animale ovipare, la care imperecherea are loc in apa, ajungand la maturitate sexuala la atingerea unei anumite lungimi, adica la varsta de 5 - 15 ani, in functie de specie Dupa circa o luna de la imperechere, femelele depun pe uscat, 20-30 de oua cu coaja tare, intr-o groapa sapata in pamant sau in nisip, pe care le acopera cu frunze. Periodic femela umezeste cuibul si ramane langa oua pana apar puii spre a le pazi de dusmani. Anual o femela depune de 2-3 ori pana la 100 de oua, iar perioada de incubatie dureaza de la o luna si jumatate pana la doua luni.
Puii care urmeaza sa iasa, sparg coaja de ou cu dintii speciali din capatul botului. Cand puii produc sunete grohaitoare care indica apropierea timpului de iesire, femela dezveleste stratul ce acopera ouale, si chiar sparge coaja oului in caz ca puiul nu se descurca.
   La inceput puii de crocodil se hranesc cu insecte, mormoloci, melci, pestisori, raci si scoici. Deoarece cresc rapid si pot captura numai animale de prada mici, acestia mananca foarte des.
Crocodilul adult se hraneste cu pesti, broaste, insecte, broaste testoase si chiar animale terestre de mari dimensiuni (inclusiv oameni), prada fiind inecata, apoi sfasiata si bucatile inghitite intregi, nemestecate. Din cauza marimii si vitezei cu care se deplaseaza in apa, crocodilii si aligatorii, sunt pradatori periculosi, indiferent de zona unde traiesc. Cand un crocodil sau aligator inhata un animal ce isi potoleste setea pe mal, de obicei il prinde si incearca sa-l traga in apa spre a-l ineca.
   De multe ori este nevoit sa depuna prada intr-o groapa din matca, pana ce i se inmoaie pielea si carnea incepe sa se descompuna, deoarece numai atunci o poate sfarama prin muscaturi mari.


   SURSA 02
 
   Crocodilul este o reptilă mare cu corpul acoperit de plăci osoase şi cu cap alungit, trăieşte în apele din ţările tropicale.
În prezent,exista 23 de specii de crocodili:
* Crocodilul de apă dulce
* Crocodilul de apă sarată
* Crocodilul de Nil si altele.
   Capul
   Nările şi orificiile urechilor, se închid in apă. Văzul îl ajută la depistarea hranei. Gura este largă, iar pe maxilare se află dinţi conici, inegali, fixaţi in scobituri ale maxilarelor numite alveole.
   Dieta
   Crocodilul se hrăneşte cu animale acvatice şi terestre. Atacă şi oamenii din preajma lor, si îi inghite cu totul. Are gura foarte mare si mananca foarte multe animale. Trăieşte în apă iar cand apa seacă pleacă în cautarea ei. Capul poate avea 62cm.
   Înmulţirea
   Femelele depun ouă, protejate de o membrană, in nisip sau gropi săpate în pământul afânat.
   Corpul
   Corpul este turtit dorso-ventral, acoperit cu plăci cărnoase, dublate de plăci osoase, nesudate între ele în regiunea dorsală. Coada este şi comprimată lateral. Are 5 degete libere la membrele anterioare şi 4 degete unite prin membrană la membrele posterioare. Ele servesc la deplasarea în apă şi pe uscat. Iese pe uscat pentru a se odihni. 


   SURSA 03
 
   Crocodilii pot fi considerati drept cele mai mari reptile, adevarate continuatoare ale marilor dinosauriene din perioada Triasica. Crocodilii au o larga raspandire atat in apele curgatoare, cat si in cele statatoare )lacuri si mlastini) din regiunea tropicala a Pamantului. Desi sunt adaptati la viata acvatica, isi petrec foarte mult timp pe uscat, la soare, fiind dornici de multa energie calorica. In present, exista trei familii de crocodile (Crocodilide, Aligatoride si Gavialide), precum si un numar de 17 specii diferentiale dupa lungimea si culoarea corpului, ca si dupa conturul si marimea botului.
Crocodilidele sunt alcatuite din mai multe specii. Cele mai mari si mai cunoscute sunt cele din fluviile Africii centrale si vestice (Senegal, Niger), asa cum este Crocodilul cu platosa, precum si crocodilul de Nil, care traieste in apele din partea estica a acestui continent, fiind considerat cea mai temuta reptila, care ataca, de regula, in cursul noptii, toate categoriile de animale care stau in preajma unitatilor acvatice. De asemenea, foarte cunoscut este si Crocodilul cu creste, cu o lungime de 7 m, care traieste in toate apele curgatoare din sud-estul Asiei (Mekong, Irrawady, Salween, Sikiang s. a.), si din cele din nordul Australiei. Este foarte mancacios, hranindu-se cu mamifere si chiar si cu hoituri.
   Aligatoridele includ speciile de aligatori si caimani. Aligatorii - raspanditi atat in apele fluviului Chang-Jiang sau Yang-Tse din China - au botul lat si sunt cunoscuti sub numele de Aligatorul de China, dar si in apele fluviului Mississipi, mai ales in delta acestuia, unde traieste aligatorul-stiuca sau Aligatorul american, care are si un bot ascutit, ca de stiuca. Este feroce si ataca si omul. In America Centrala si in America de Sud (Brazilia) se intalnesc caimani, care prefera locurile mlastinoase, ducandu-si viata mai mult in namol.
   Gavialidele populeaza apele curgatoare din sudul Asiei (Indus, Gangele, Sonul, Yamuna, Brahmaputra). Specia cea mai mare este Gavialul Gangelui, de peste 6 m lungime, considerat de indieni ca un animal sfant. Se hraneste mai mult cu peste.
   Crocodilii, prin marimea si greutatea corpului lor, ocupa un mare spatiu in mediul acvatic in care traiesc, inlaturand din habitatul lor speciile de animale mai putin puternice. Ei isi duc viata in grupuri mari si au nevoie de o substantiala cantitate de hrana. Ataca animalele vertrebrate mari (antilope, zebra, bivoli), dar si pesti, iar in anumite situatii, se multumesc si cu moluste si crustacee. Cand sunt enervati, pot deveni periculosi pentru om.
   Foarte multa vreme s-a crezut ca aceste reptile ajung pana la 10-12 m lungime. Din cercetarile facute, se pare ca numai Crocodilul de Nil si Gavialul Gangelui ating aproximativ 7-8 m.
   Crocodilii maturi si cu o lungime mare pot ajunge la o greutate de 350-400 kg. Coada lor este aproape cat lungimea corpului si au un bot lung, cu o larga deschidere, ce formeaza o mare cavitate bucala, conturata de cele doua maxilare (inferior si superior). Pe conturul maxilarului stau infipti, in alveole, 60 de dinti foarte puternici. Cu greutatea corpului, cu marimea cavitatii bucale si cu dintii sai puternici si numerosi, cand ataca prada, crocodilul dezvolta o forta de aproape 10 tone. Prada nu este amestecata, ci sfarmata in bucati mici, pentru a putea fi inghitita. Unele specii de crocodili, dupa ce au inghitit un mamifer mare, pot renunta la alta hrana pentru a o perioada mare de timp. Exista crocodili care rezista fara sa se hraneasca pe o durata de un an. Cand sunt infometati, devin foarte agitate, scot botul mult afara din apa si emit niste sunete infricosatoare. Uneori, aceste sunete aduc cu un fel de bolboroseala. Exista insa si situatii in care unele specii de crocodili, hraniti cu indestulare, stau la tarm, pe uscat, la soare, in timp ce alte specii raman pe fundul lacurilor sau raurilor, ori de o ora, fara sa respire.
   Crocodilii se inmultesc prin oua. In functie de specie si de familie, femela depune intre 30 si 100 de oua, in doua sau trei etape. Ele sunt de marimea oualor de gasca, cu coaja groasa, de natura calcaroasa. Pentru clocire, sunt ingropate in nisip, unde, datorita caldurii solare, se poate dezvolta o temperature de 30-35 de grade. Alteori, ouale sunt depuse in cuiburi instalate in resturile organice ale mlastinilor, unde primesc o caldura sporita, ca urmare a procesului de putrefactie. Dupa 8-10 saptamani, puii ies din oua, sunt luati in gura de catre femela si transportati in apa, loc in care sunt hraniti cu animale inferioare.
   Crocodilii au pielea foarte frumos colorata, in figuri geometrice neregulate si atractive. Constituie o mare valoare comerciala, intrucat din ea se pot confectiona atragatoare produse de lux (genti, pantofi, posete). Astazi, vanatoarea de crocodili a atins cote maxime, mai ales in privinta aligatorilor. Pentru a preintampina un dezatru ecologic, in unele tari din Asia (Vietnam, Thailanda) si din America (S.U.A.) au fost infiintate ferme de crestere a crocodililor. 


sursa:ipedia.ro
Learn more »
Free Page Rank Tool