Primul Razboi Mondial

    Originile
    La originea conflictului au stat cauze numeroase si eterogene. Pe plan cultural ele au fost legate de dezvoltarea (sfarsitul sec. XIX) curentelor de gandire nationaliste, de irationalismul si exaltarea violentei ca factor de schimbare in istorie, care au gasit o rezonanta deosebita in miscarile panslaviste si pangermaniste.
    Echilibrele politice au intrat in criza din cauza concurentei coloniale si maritime dintre Marea Britanie si Germania, care sub imparatul Wilhelm II incerca sasi asume rolul de putere mondiala datorita soliditatii sistemului productiv si al unei masive inarmari. La aceasta se adauga si tensiunea persistenta franco-germana dupa razboiul din 1870 si rivalitatea austro-rusa in Balcani, alimentata la randul sau de conflicte intre statele din regiune (v. balcanice, razboaie). Nu trebuie uitate nici tensiunile generate de presiunile nationale din interiorul marilor imperii multietnice, cum ar fi cel habsburgic (cu contradictii nerezolvate intre popoarele germane, ungare si slave) si cel otoman (v.), prin renasterea nationalismului arab (v. panarabism). Au contat si motivatiile economice si financiare, explodarea dezechilibrelor create ca urmare a tumultoasei miscari de dezvoltare a deceniilor precedente, pana atunci absorbite in parte de cursa pentru colonii (v. imperialism).

    Transformarile sociale
    Disparand repede ideea unui razboi scurt, durata insasi si costul de vieti omenesti ale conflictului au provocat profunde mutatii in societate si in economia europeana. In viata politica s-au boaielor religioase din Franta (sec. X VI-XVII) au teoretizat limitele absolutismului regal si au sustinut legitimitatea de a detrona si ucide suveranii care se opuneau libertatii religioase a poporului.
    Europa si lumea
    Primul razboi mondial a insemnat si sfarsitul hegemoniei europene asupra lumii, care atinsese culmile in perioada coloniala. SUA, chiar daca formal s-a izolat dupa 1918, s-a impus ca o adevarata superputere, in timp ce constituirea primului stat socialist, Uniunea Sovietica, forma polul de contragreutate, care avea sa-si puna amprenta asupra politicii europene si mondiale pentru 70 de ani. Trezirea spiritului national de independenta a actionat nu numai in lumea araba, dar si in India si Extremul Orient si, chiar daca nu a avut un succes imediat, s-a demonstrat a fi de necontrolat de catre puterile europene, iesite din conflict indatorate economic si profund marcate in propria lor soliditate politica si institutionala. 1914.
    Evenimente politice
    La Sarajevo arhiducele Franz Ferdinand de Habsburg este asasinat de teroristii sarbi (28.VI). Austria trimite Serbiei un ultimatum dur (23.VII) si pe 28.VII o invadeaza. Imediat se dezlantuie clauzele aliantelor care legau intre ele principalele puteri europene (Tripla Alianta: Austria, Germania, Italia; Tripla Intelegere - Antanta: Anglia, Franta, Rusia).
Rusia sustinand Serbia ceruse (30. VIII) mobilizarea generala, Germania declara razboi Rusiei (1 .VIII); aceasta a determinat mobilizarea Frantei si declaratia de razboi a Germaniei catre Franta (2.VIII). Germania intre timp, punand in practica planul Schlieffen, invadeaza Belgia (3.VIII). La randul sau Austria declara razboi Rusiei (5.VIII) si Serbia Germaniei (5.VIII). Trupele engleze ataca coloniile germane din Africa. Japonia declara razboi Germaniei (23.VIII). Imperiul otoman intra in conflict alaturi de Puterile Centrale (1.IX).
    Frontul de vest
    Odata invadata Belgia (3.VIII), germanii condusi de HJ. von Moltke au cucerit Licge (6. VIII) si au intrat in Bruxelles (20. VIII). intre Charleroi si Mons trupele franco-engleze au incercat sa opreasca (22.VIII) inaintarea germana, dar caderea Namurului a pus in pericol toata desfasurarea aliata, care pentru a evita incercuirea incepe (25. VIII) retragerea, astfel incat germanii ajung sa ameninte direct Parisul (3.IX). Francezii comandati de generalul Joffre, sustinut de generalul Gallieni, contraataca (batalia de pe Marna, 6-12.IX) si resping armata germana pe Somme.
Tentativa germanilor (Moltke este sustinut de E. von Falkenhayn) de a ajunge la Marea Nordului ocolind flancul stang al fortelor franco-engleze (batalia de pe Yser, 19.X-17.XI) nu obtine decat rezultate partiale (cuceresc Ostende). "Razboiul fulger" proiectat de inaltul comandament german esueaza. Se trece la un razboi de pozitie istovitor, de-a lungul unui front de 780 km, de la Marea Nordului la Vosgi.
     Frontul de est
     Rusii invadeaza Prusia orientala (17.VIII) dar sunt opriti si constransi sa se retraga de catre germanii condusi de Hindenburg si Ludendorff in luptele de la Tannenberg (27-30.VIII) si de la Lacurile Mazuriene (9-14.IX). In Galitia rusii ii constrang pe austrieci sa abandoneze Lvov.
    Alte fronturi
    Sarbii au oprit invazia austriaca (20.X), dar oricum Belgradul cade (2.XI) atunci cand se reia ofensiva. Orasul este recucerit de sarbi la putine zile (16.XII). Japonezii, ocupand insulele din Pacific (VIII) apartinand Germaniei, isi adjudeca Kiaochow. Trupele franceze si engleze ocupa Africa de sud-vest germana, Togo, Camerun si Africa orientala germana.
     Razboiul pe mare
     In largul insulelor Falkland, in fata coastelor argentiniene, o unitate navala germana, condusa de amiralul von Spee, este distrusa total (8.XII) de catre englezii aflati sub comanda amiralului Sturdee.
     Anul 1915
     Evenimente politice. Este anul intrarii in razboi a Italiei si Bulgariei. Esuand negocierile (ITII) cu Austria, Italia se orienteaza tot mai mult spre Antanta (pactul de la Londra, 26.IV). Pe 24.V declara razboi Austriei. Bulgaria se aliaza cu Puterile Centrale si pe 14.X intra in razboi, agravand situatia si asa precara a Aliatilor in Balcani si provocand caderea Serbiei.
     Frontul de vest
     O serie de ofensive aliate in Cham-pagne (II, IX,X) si in Artois (V, VI, X) nu aduc rezultate importante. Germanii, in timpul celei de-a doua batalii de la Ypres (22.VI) utilizeaza pentru prima data gaze asfixiante.
     Frontul de est
     In timp ce in nord rusii sunt infranti de Hindenburg pe Niemen (7.II), la sud cuceresc fortareata Przemysl (21 .III). Pe 2. V austro-ungarii desfasoara ofensiva in Galitia: Mackensen, rupand frontul rus de la Gorlice (9.V), recucereste Lvov (22.VI) si austriecii Przemysl (3. VI). O noua ofensiva pe Vistula (13.VI) ii aduce pe germani la Varsovia (5. VIII). Urmatoarea ofensiva de pe Niemen (8.VIII) ii constrange pe rusi sa abandoneze Polonia, Lituania si Kurlanda.
     Frontul italian
     Italia intra in razboi impotriva Austriei (24.V), sub comanda lui L. Cadorna. Ocupand (24-25.V) o serie de pozitii pe frontul de la Trentino (Tonale, Montecorno, Pasubio, Coni Zugna) si pe Isonzo, inaintarea italiana trebuie sa se opreasca in fata fortificatiilor austriece. Patru ofensive italiene pe Isonzo (23.VI-7.VII; 18.VII.-3.VIII; 18.X-4.XI; 10.XI-2.XII) nu au adus avantaje teritoriale importante.
     Alte fronturi
     Aliatii au incercat sa ajute Serbia debarcand la Salonic (5.X). Armatele Puterilor Centrale sub comanda lui Mackensen au atacat in acelasi timp Bulgaria (14.X). Serbia este complet invinsa. O parte din armata sarba (100 000 oameni) este salvata de flota italiana si aliata.
     Razboiul pe mare
     Germania intensifica lupta submarinelor si declara (4.11) zona de razboi apele teritoriale britanice cu posibilitatea scufundarii oricaror nave, chiar si de marfuri sau neutre. Scufundarea (7.V) pachebotului englez Lusitania, cu 128 americani printre victime, determina luarea de pozitie a SUA care impune abrogarea ordinului de razboi submarin total.
     Anul 1916
     Evenimente politice. Intrarea in razboi a Romaniei ' (28. VIII) dupa incheierea tratatului de alianta cu puterile Antantei nu le-a adus acestora din urma avantajele la care se asteptau. Pe 28.VIV si Italia declara razboi Germaniei.
     Frontul de vest
     Generalul german Falkenhayn, cu scopul de a dezechilibra frontul francez, avand de partea sa fortareata Verdun, incearca o puternica dar inutila ofensiva (21.11-24.VI). Aliatii contraataca (l.VIII-23.X) pe Somme, si cu toate ca au mari pierderi, obtin rezultate de mica importanta.
    Frontul de est
    Rusii invadeaza Bucovina si reocupa o mare parte a Galitiei (VIII-IX). Romania, intrata in razboi de partea Aliatilor (27. VIII), inainteaza pana la Carpati. O contraofensiva austro-germano-bulgara (25.IX) duce la recucerirea Transilvaniei, la invadarea Romaniei si la cucerirea (6.XII) Bucurestiului.
    Frontul italian
    Dupa a cincea batalie de pe Isonzo (21.III), incheiata fara succes, austriecii incep (15.V) Strafexpedition (expeditie de pedepsire). Sparg frontul la Asiago, dar sunt opriti pe Pasubio si in Valsugana. Italienii contraataca (4-7. VIII, a sasea batalie de pe Isonzo), cuceresc Sabotino, Podgora, Oslavia, San Michele si Gorizia (8. VIII). in toamna se succed fara succes alte trei ofensive pe Isonzo (14-17.IX; 9-12.X; 31.X-4.XI).
     Alte fronturi
     Turcii inainteaza in Armenia (I) cuceresc Erzurum (II) si Trebizonda (19.IV). in Mesopo-tamia colonelul englez Lawrence cheama la revolta araba impotriva turcilor, cu promisiunea unui stat arab independent.
     Razboiul pe mare
     Pe 3.IV flota germana aduce mari pierderi celei engleze in luptele din Jiitland, dar nu reuseste sa-i ia Angliei suprematia pe mare. Flota germana, o data ajunsa in porturi, nu va mai indrazni sa iasa in larg.
    Anul 1917
    Evenimente politice
    Anul 1917 este caracterizat de doua evenimente fundamentale in istoria razboiului: interventia americana si retragerea Rusiei. Razboiul submarinelor duce SUA la ruperea relatiilor diplomatice cu Germania si la declaratia de razboi pe 6.IV in ceea ce priveste Rusia, criza politica din ianuarie este grabita prin miscarile de la Petrograd si abdicarea tarului Nicolae II (15.III). Pe 16.111 Lenin ajunge in Rusia. Insurectia inceputa de bolsevici triumfa la Petrograd pe 7.XI (sau 25.X, dupa calendarul iulian in vigoare atunci in Rusia). Pe 26 noul guvern sovietic cere Germaniei incheierea unui armistitiu. Negocierile de pace incep la Brest-Litovsk pe 20.XII.
      Frontul de vest
     Germania declara (1 -II) un razboi submarin pana la ultima limita, determinand in acest fel intrarea in razboi a SUA (6.IV), ale carei prime contingente debarca in Franta pe 26.IV Aliatii ataca in forta pozitiile germane, avand loc ofensive mai intai in Aisne (9.IV-5.V), apoi in Flandra (VII-XI), cu pierderi ridicate si rezultate minore. Nemultumirea raspandita intre trupe culmineaza cu acte de nesupunere din partea combatantilor la Soissons.
     Frontul de est
     Revolutia izbucnita in Rusia (8-14.III) ii determina iesirea virtuala din razboi, in ciuda unei efemere ofensive din vara, ordonata de guvernul provizoriu al lui Kerenski.
     Frontul italian
     Armata italiana este istovita in urma unei serii de ofensive: a zecea batalie de pe Isonzo (12. V-4. VI), cucerirea Ortigarei (10-26. VI) si puternica ofensiva pe frontul Venetia Giulia (a unsprezecea batalie de pe Isonzo), incheiata cu cucerirea Podisului Bain-sizza. Comandamentul austro-ungar desfasoara, insa, (24.X) o violenta contraofensiva, in urma careia liniile italiene sunt sparte la Caporetto (LXI). Armata italiana se retrage la Piave (2.XI). Urmatoarele tentative austriece de a forta linia se lovesc de rezistenta italiana. Cadorna este inlocuit de A. Diaz.
Alte fronturi
    Aliatii isi extind capul de pod la Salonic si in Orientul Mijlociu, englezii cuceresc de la turci Gaza, Iaffa si apoi Ierusalimul (9.XII).
    Anul 1918
    Evenimete politice
    Pe 8.I Wilson fixeaza in "14 puncte" premisele pentru viitoarea pace. Austria pe 14.IX cere armistitiu, Bulgaria il semneaza pe 28, Turcia pe 30. La 14.X isi proclama independenta cehoslovacii, ungurii, croatii si slovenii. Independenta Poloniei va fi proclamata abia pe 7.XI. Armistitiul italo-austriac de la Villa Giusti este semnat pe 3.XI. Pe 9.XI izbucneste revolutia la Berlin: urmeaza abdicarea lui Wilhelm II si proclamarea republicii. Noul guvern german semneaza armistitiul la Rethondes (11). in aceeasi zi Carol I abandoneaza puterea, pe 12 este proclamata republica in Austria, iar pe 16 in Ungaria.
     Frontul de vest
     Generalul Ludendorff incepe ofensiva pe Somme (2LIII). in sectorul de la Amiens a V-a armata engleza este zdrobita si germanii intra pentru 50 km in liniile aliate. Parisul este bombardat de super-tunul Bertha. Pentru a face fata situatiei se instituie comanda suprema unica incredintata generalului Foch. O a doua ofensiva germana care tintea cucerirea oraselor Calais si Dunkerque este dezlantuita (9.IV) in Flandra, dar este respinsa. Cea de-a treia ofensiva (27.V) pornita de la Chemin-des-Dames ii aduce pe germani pe Mama unde, in iulie, desfasoara o noua batalie in care sunt coplesiti de rezistenta Aliatilor, care contraataca (18.VIII-26.IX), eliberand intreaga Franta si o parte din Belgia. Pe 11 .XI la Compicgne este semnat armistitiul intre Germania si puterile Antantei.
    Frontul de est
    Rusii semneaza (8.III) pacea de la Brest-Litvsk.
    Frontul italian
    Austriecii comandati de generalul Boroevic (frontul de la Piave) si Conrad (frontul de la Grappa) desfasoara (15. VI) o puternica, desi zadarnica, ofensiva generala pe frontul italian. La 24.X comandamentul suprem italian ordona contraatacul: la Vittorio Venetro liniile austriece sunt rupte(29.XI). Pe 2.XI trupele italiene intra in Trento si Triest; la 3.XI se ajunge la granitele naturale de la Brennero si Monte Nevaso si comandantul austriac semneaza capitularea.
     Alte fronturi
     Ofensiva aliatilor impotriva bulgarilor se incheie cu capitularea Bulgarie. In Orientul Mijlociu englezii ocupa Damasc(30.IX) si Alep (26.IX).
     Tratate de pace
     Versailles(28.VI 1919) cu Germania, Saint-Germain-en-Laye(10.IX.1919) cu Austria, Neuill (27.IX.1919) cu Bulgaria, Trianon (4.VI.1919) cu Ungaria Scvres(10.VIII.1920) cu Turcia.

      SURSA 02
 
     Numit pe vremea sa “marele razboi”, primul razboi mondial a produs distrugeri imense si a cerut un sacrificiu uman de neinchipuit. La incheierea sa, imperii intregi se aflau in ruine, iar conditiile de pace impuse au dus la conflicte istorice viitoare.
     Cauzele primului razboi mondial trebuie cautate in secolul al XIX-lea, cand din statele mici ce apartinusera inainte unor tari, s-au format state noi. Cele mai insemnate din noile state nationale, ca Germania si Italia, incercau sa-si intareasca pozitiile cu toate mijloacele posibile, fata de Rusia, Franta, Marea Britanie, Imperiul Austro-Ungar,din centrul Europei si Imperiul Otoman-in decadere. Tari mici, ca Belgia, nu au facut fata si s-au declarat neutre.
     Pana in 1914,marile puteri s-au concentrat in doua aliante opuse. Pe o parte a baricadei se aflau Puterile Centrale, in frunte cu Germania si Imperiul Austro-Ungar. La inceput si Italia se afla de aceasta parte, dar cu trecerea timpului legaturile s-au racit ,insa s-au intarit relatiile de apropiere cu Bulgaria si cu Turcia. De partea cealalta Antanta, formata din Franta, Rusia, Marea Britanie nefiind angajata in totalitate in acest conflict, fiind simpatizantul lor.
     Punctele tari si slabe ale organizarii sociale, politice si militare ale tarilor aliate au avut un rol esential in desfasurarea conflictelor ulterioare. Germania devenise cea mai mare putere militara a Europei. Tendinta ei de a sparge suprematia navala a Marii Britanii a produs tensiuni mari intre cele doua tari. Imperiul Austro-Ungar era caracterizat de nemultumirea si de agitatia nationalitatilor, tinute cu greu intr-un stat unitar.
     Marea Britanie, industrializata cu mult inaintea celorlalte state, domina un imperiu de colonii. Forta sa de aparare nu se baza numai pe armata sa profesionista de 386000 militari, ci in primul rand pe excelenta sa marina militara. Rusia in schimb era cu mult depasita de celelalte tari in privinta industriei si a tehnicii militare, dar in caz de razboi ea putea mobiliza milioane de oameni. Franta suferea inca datorita infrangerii si despagubirilor impuse in urma razboiului franco-prusac din 1870-1871.
     Razboiul a izbucnit insa in Europa de Est, in Balcani. Acest teritoriu apartinuse initial Imperiului Otoman, dar retragerea turcilor a cauzat un vid de putere, pentru acapararea caruia concurau Italia si Imperiul Austro-Ungar. In 1908 Imperiul Austro-Ungar ocupa Bosnia-Hertegovina. Aceasta masura i-a iritat in mod profund atat pe sarbii localnici, cat si Regatul Sarb invecinat. Aliatul traditional al Serbiei, Rusia, a protestat, dar nu era pregatit pentru acordarea unui ajutor militar. Situatia din regiune era supertensionata, cand in 28 iunie 1914 studentul nationalist sarb Gavrilo Princip l-a asasinat pe principele mostenitor al Imperiului Austro-Ungar Franz Ferdinand si pe sotia acestuia.
    In urma asasinatului evenimentele se precipita. Monarhia inversunata acuza pentru asasinat Regatul Sarb, pe care-l ataca in 28 iulie. Peste doua zile Rusia mobilizeaza in ajutorul sarbilor o armata de 1,2 milioane de militari. Germania someaza Rusia sa-si retraga fortele in 24 de ore, in caz contrar ii declara razboi. Rusia refuza ultimatumul si Germania se tine de promisiune. Franta primeste si ea declaratia de razboi a Germaniei in data de 3 august, ea fiind aliata Rusiei.
    Conform planului Schlieffen, Franta trebuia invadata inainte ca Rusia sa fie gata de razboi, altfel Germania trebuia sa lupte pe doua fronturi, atat in vest cat si in est.
    Linia fortificata de pe granita franceza se putea ocoli prin Belgia. Dar cum ea se declarase neutra si nu permitea trecerea trupelor germane pe teritoriul sau, in 4 august este invadata Germania. Deoarece Marea Britanie garanta neutralitatea Belgiei, ea declara razboi in aceeasi zi Germaniei. Nu trecusera nici cinci saptamani de la atentat si toata Europa se afla in razboi . In noiembrie intra in razboi si Turcia de partea Puterilor Centrale.
     Armata gemana, cu un efectiv de 1,5 milioane de oameni, parea de nestavilit. I-a infrant pe francezi pe toata lungimea frontului de vest, in 31 august la Mons faramiteaza corpul expeditionar britanic, cu un efectiv de doar 70 de mii de oameni ; in septembrie insa,in lupta de la Marne sunt opriti de catre francezi . Fiecare dintre partile beligerante se stabileste pe pozitiile cucerite si construieste cate o retea de transee, care sunt separate intre ele doar de o fasie ingusta de pamant, “pamantul nimanui “ . Transeele se intind pe o lungime de 700 km in nordul Frantei, de la Canalul Manecii pana in Elvetia.
Pana la urma, lupta din transee de pe frontul de vest a durat patru ani. Luptele durau luni intregi, in cazul unor “mari brese “ combatantii mureau cu zecile de mii intr-o singura zi. Rezultatul a fost cucerirea unei fasii de cativa metri pamant. Pana la sfarsitul razboiului, pe acest front, nici una dintre parti nu a reusit o inaintare mai mare de 65 km.
     Prin atacarea fortaretei Verdun, de o importanta strategica deosebita, in februarie 1916, germanii vroiau sa dea Frantei “lovitura de gratie”. Au murit mii de soldati din ambele tabere, dar Verdunul a ramas in mana francezilor. In lupta dusa pe raul Somme, in cursul atacului britanic, inca din prima zi au murit 60 de mii de oameni. Marile pierderi aproape ca au lasat fara combatanti armata voluntara engleza.
     In acest timp se duceau lupte grele si pe frontul de est. In lupta cu rusii, armata austro-ungara a sucombat si germanii au trebuit sa transfere aici o armata mai mare decat cea planificata initial. Al doilea front, de care se temeau atat de mult la inceputul razboiului, a devenit o realitate. Dar in 1914 cu victoriile de la Tannenberg si de la lacurile Mazur, apoi invadarea Poloniei, aflata sub suveranitatea Rusiei, au dobandit pe neasteptate mari victorii asupra Rusiei. In acelasi an Bulgaria intra in razboi de partea Germaniei si armata formata din trupe bulgaresti si germane ocupa cu rapiditate Serbia. Trupele austriece nu au avut prea mult succes pe frontul balcanic si cel de est, dar fata de Italia, care in 1915 a trecut de partea Antantei, au repurtat o serie de succese. In 1916 si Romania a intrat in razboi de partea Antantei, dar germanii, intr-o campanie scurta si executata impecabil, au invadat o mare parte a tarii obtinand o sursa importanta de titei.
     La data de 22 august 1915 Japonia declara razboi Germaniei si isi indreapta atacul impotriva coloniei germane Tsingtao. Aceasta este cucerita dupa 11 saptamani, in urma unei ofensive alaturi de trupe britanice. Navele militare germane sunt urmarite prin Oceanul Indian, prin sudul Atlanticului si lupte navale grele se inregistreaza langa insulele Maldive si pe langa portul chilian Coronel.
Niciodata nu existase un asemenea razboi in istoria mondiala. Pe tot parcursul lui s-au introdus tehnici noi si inventii ucigatoare tot mai eficiente. Germanii au folosit pentru prima oara artileria grea. Cele mai mari pierderi erau cauzate de mitraliere si de gazele de lupta. Gazul de lupta, sufocant si orbitor facea victime si din randurile lansatorilor, odata cu schimbarea directiei vantului. Vehiculul de razboi britanic-tancul- a fost introdus in lupta pentru prima oara in ofensiva britanica de pe raul Somme. Atunci a fost considerata “masina invingatoare” a razboiului. Ulterior s-a dovedit ca introducerea lui a fost prematura, deoarece au fost prea putine exemplare pentru un succes rapid, si astfel s-a pierdut mult din efectul surpriza scontat.
     Toti beligerantii au utilizat aparatele de zbor nou descoperite, si pentru prima oara a fost bombardata populatia civila. Anglia a fost atacata deseori de marile dirijabile Zeppelin. Pilotii noilor avioane biplane, inarmati cu armament de infanterie sau doar cu caramizi, duceau in aer o lupta pe viata si pe moarte. Sir Winston Churchill, ministrul fortelor navale, era convins ca victoria se poate obtine doar prin scoaterea Turciei din razboi. In 1915 marina regala a intreprins o expeditie spre Marea Neagra in Dardanele, dar nu au reusit sa ocupe capitala turca Constantinopol.
    In 1916, ambele parti aflate in conflagratie si-au marit productia industriei militare. In Anglia, Lloyd George a devenit prim ministru, si a introdus serviciul militar obligatoriu. In Germania, conducerea militara s-a concentrat in mainile generalilor Hindenburg si Ludendorff. Franta, abia in 1917 si-a gasit un conducator cu vointa de fier, in persoana lui Georges Clemenceau.
Marile, pe toata perioada conflagratiei au fost dominate de britanici. In 1916 flota navala germana a intrat in lupta directa cu marina regala. Langa peninsulele Iutlanda, britanicii au suferit pierderi mari, dar au fortat navele germane sa se retraga; acestea au ramas in porturi pana la sfarsitul razboiului. Marina regala a instituit blocada porturilor germane, privand astfel Germania de aprovizionarea cu marfuri de importanta vitala.
     Germanii se pregateau si ei sa realizeze o blocada, telul lor fiind scufundarea cu ajutorul submarinelor a tuturor navelor de transport care navigau spre Marea Britanie. La 8 mai 1915, un submarin german a scufundat transatlanticul Lusitania, avand la bord 128 de pasageri americani influenti . Cu aceasta scufundare devenea foarte probabile intrarea S.U.A in razboi de partea Antantei.
In aprilie 1917, presedintele american Woodrow Wilson a declarat razboi Germaniei. Pe frontul de vest continua lupta. Germanii au fost respinsi, dar numai pana la linia Hindenburg, bine fortificata. La Passchendaele, britanicii s-au impotmolit in mlastina. Germanii au castigat mai multe batalii si pe frontul de est, unde bolsevicii, ajunsesera la putere, in urma revolutiei ruse din octombrie 1917.
Cu toate ca armatele germane si austriece au obtinut o victorie nimicitoare impotriva armatei italiene, cu incetul aliatii Germaniei au ajuns la capatul puterilor. Imparatul austriac a incercat sa incheie o pace separata , iar turcii, in urma pierderii Ierusalimului si a Bagdadului au batut in retragere. Si soldatii germani prezentau semne de oboseala, aveau moralul scazut si americanii se apropiau . Primele trupe, sub conducerea generalului maior Piershing, au debarcat in Europa la 27 iunie 1917.
    Ludendorff a fortat ultima sansa a victoriei, cand in 3 martie 1918 a incheiat pacea separata cu guvernul bolsevic sovietic la Brest-Litovosk, si astfel a putut transfera peste un milion de oameni pe frontul de vest. Marea ofensiva Ludendorff, inceputa la 31 martie a respins temporar trupele Antantei in Franta. Pierderile umane au fost uriase de ambele parti, dar in iulie, o suta de mii de militari americani au venit in ajutorul trupelor Antantei.
     Poporul german era infometat si realizand inevitabilitatea infrangerii armata s-a demoralizat. In 8 august 1918 armatele unite ale Antantei sub comanda generalului Foch au intreprins un atac, langa Amiens, care a dus in fine la o importanta bresa. Nemtii au fost respinsi pe teritoriul Belgiei, dar au luptat cu indarjire,si la terminarea razboiului stapaneau inca teritorii straine. In octombrie s-a destramat Imperiul Austro-Ungar. Fortele britanice si arabe, sub conducerea lui T.E Lawrence au ocupat Damascul, iar Portugalia si Turcia au capitulat. Flota germana s-a rasculat, Kaiserul a fost alungat de pe tron. La 31 octombrie 1918 Germania a cerut un armistitiu, care a intrat in vigoare in data de 11 noiembrie 1918
    Dupa terminarea razboiului, puterile victorioase s-au adunat la Versailles pentru a discuta conditiile de pace. La 28 iunie 1919 s-a finalizat tratatul de pace. Antanta, mai ales Franta, a dorit sa fie despagubita pentru toate pagubele suferite. Germania a fost obligata sa cedeze unele teritorii puterilor Antantei, iar despagubirile a trebuit sa le plateasca in aur, animale si materii prime, de exemplu fier si carbune. Umilirea lor a fost completata de ocuparea militara a zonei Rinului.
Istoricii considera ca aceste despagubiri uriase au dus la ruinarea sistemului financiar german in anii 1920. Aceasta situatie financiara a permis ridicarea partidului national-socialist, cu Hitler in frunte si izbucnirea unui nou razboi mondial exact dupa 20 de ani de la semnarea tratatului de pace. 

     SURSA 03
 
     Primul Război Mondial (cunoscut şi ca Marele război, războiul naţiunilor sau războiul menit să pună capăt războaielor) a fost un conflict militar de dimensiuni mondiale. În 28 iulie 1914 Austria a atacat Serbia (în 23 iulie 1914 Serbia primise ultimatum de la Austria), în 3 august 1914 Germania a invadat Belgia. În 6 martie 1917 Statele Unite ale Americii intră în război. În 11 noiembrie 1918, ora 11 dimineaţa, războiul a luat sfârşit. Denumirea Primul Război Mondial nu a fost folosită decât după 1939, după izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, până atunci fiind cunoscut ca Marele război sau Războiul mondial. Combatanţii războiului au fost Antanta şi Puterile Centrale. Nici un conflict anterior nu a implicat un număr atât de mare de militari şi nu a implicat atâtea părţi pe câmpul de luptă. În final, acest război a devenit al doilea conflict pe lista celor mai sângeroase conflicte notate de istorie (după Rebeliunea de la Taiping). Douăzeci de ani mai târziu, însă, cel de-al Doilea Război Mondial va face şi mai multe victime.
     O caracteristică a Primului Război Mondial este folosirea strategică pe scară largă a tranşeelor ca linii de apărare pe Frontul de Vest, acestea întinzându-se de la Marea Nordului până la graniţa cu Elveţia. Mai mult de 9 milioane de persoane au fost ucise pe câmpurile de luptă ale războiului iar, pe lângă acestea, mai mulţi îşi pierd viaţa în spatele liniilor frontului, datorită lipsei resurselor de bază - mâncare, căldură sau combustibil, mobilizate cu prioritate pentru alimentarea armatelor - şi a genocidului comis sub acoperirea numeroaselor războaie civile şi conflicte interne (de exemplu, genocidul armean).
     Progresul tehnologic care s-a produs odată cu revoluţia industrială a secolului XIX-lea se traduce în creşterea puterii destructive a armelor şi în diversificarea modalităţilor de atac aflate la dispoziţia generalilor din aceea epocă. Astfel, în primul război mondial au loc primele bombardamente aeriene din istorie iar în jur de 5% din totalul victimelor de război au fost civili, iar în cel de-al doilea război mondial procentul acestora va fi de 50%.
Primul Război Mondial s-a dovedit a fi o ruptură decisivă cu vechea ordine mondială, marcând încetarea finală a absolutismului monarhic în Europa. Patru imperii au fost doborâte: German, Austro-Ungar, Otoman şi Rus. Cele patru dinastii ale lor, Hohenzollern, Habsburg, Otoman şi Romanov, care au avut rădăcini ale puterii încă din timpul cruciadelor, au căzut după război.
    Eşecul de a rezolva crizele postbelice a contribuit la ascendenţa fascismului în Italia, a nazismului în Germania şi la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. Războiul a catalizat Revoluţia bolşevică, cea care avea să inspire ulterior revoluţii comuniste în diferite ţări, precum China sau Cuba. În est, căderea Imperiului Otoman a pavat calea spre democraţia modernă şi laicizarea statului succesor, Turcia. În Europa Centrală au fost înfiinţate state noi, precum Cehoslovacia sau Iugoslavia, iar Polonia a fost redefinită.

     Cauze
     În ziua de 28 iunie 1914 Franz Ferdinand, arhiducele Austriei şi moştenitorul tronului Austro-Ungar, a fost asasinat la Sarajevo de Gavrilo Princip, un student sârb bosniac. Acesta a făcut parte dintr-un grup de cincisprezece asasini, susţinuţi de Mâna Neagră, o societate secretă fondată de naţionalişti pro-sârbi, cu legături în armata Serbiei. Asasinatul a amorsat tensiunea gravă, care exista deja în Europa. Rebeliunile de la Sarajevo provocate de asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand au fost instigate de minoritatea sârbă. Deşi acest asasinat a fost considerat ca detonatorul direct pentru Primul Război Mondial, cauzele reale trebuie căutate în deceniile premergătoare, în reţeaua complexă de alianţe şi contrabalansuri care s-au dezvoltat între diferitele puteri europene, în urma înfrângerii Franţei şi a formării statului german sub conducerea lui Otto von Bismarck, în 1871. Cauzele Primului Război Mondial constituie o problemă complicată din cauza multitudinii factorilor implicaţi, între care: naţionalismul, disputele anterioare nerezolvate, sistemul de alianţe, guvernarea fragmentară, întârzieri şi neînţelegeri în comunicaţia diplomatică, cursa înarmărilor, etc.

      Cauze şi responsabilităţi
      Există multe ipoteze care încearcă să explice cine, sau ce, a fost vinovat pentru începutul Primului Război Mondial. Primele explicaţii, prevalente în 1920–1930, accentuau versiunea oficială, care, în conformitate cu Tratatul de la Versailles şi Tratatul de la Trianon, plasa întreaga responsabilitate asupra Germaniei şi aliaţilor săi. Versiunea oficială a fost o ipoteză bazată pe ideea că războiul a început când Austro-Ungaria a invadat Serbia, susţinută de Germania care a invadat Belgia şi Luxemburg fără provocare. În această viziune, ipoteza este că responsabilitatea pentru război s-a creat prin agresiunea Germaniei şi a Austro-Ungariei, în timp ce Rusia, Franţa şi Marea Britanie au ripostat legitim acestei agresiuni. Această idee a fost, ulterior, apărată de istorici ca Franz Fischer, Imanuel Geiss, Hans-Ulrich Wehler, Wolfgang Mommsen, şi V.R. Berghahn. Cu timpul, alţi analişti au luat în consideraţie şi factori suplimentari precum, de exemplu, rigiditatea planurilor militare ruse şi germane, dată fiind importanţa concepţiei de a ataca primul şi de a executa planurile militare într-un ritm rapid).
Unii observatori au sugerat că, pe parcursul mai multor decenii, britanicii au fost obişnuiţi cu războaie coloniale, unde au triumfat rapid şi uşor, iar din aceste considerente au întâmpinat Marele război cu mare entuziasm. Totuşi, dificultăţile întâlnite de Marea Britanie în războiul Zulu (1879) şi în cel de-al doilea război boer (bur) (1899-1902, au redus probabilitatea că britanicii au fost atât de naivi în privinţa potenţialului unui război major. Faptul că nici o forţă politică importantă nu s-a opus războiului a însemnat că cei care nu erau de acord cu el nu aveau destulă putere pentru a organiza o opoziţie viabilă, cu toate că pe durata războiului au existat proteste minore.
    O altă cauză a războiului a fost formarea alianţelor şi a militarismul. Un exemplu de militarism a fost construirea vasului HMS Dreadnought, o navă de luptă revoluţionară, care avea o superioritate majoră faţă de navele anterioare, numite "pre-dreadnought". Noul vas a mărit puterea maritimă a Marii Britanii şi a lansat o competiţie acerbă în construcţia vaselor între Marea Britanie şi Germania din cauza Noului imperialism. În general, naţiunile care făceau parte din Antanta se temeau de cele care aparţineau la Tripla Alianţă şi vice versa.
     Liderii civili ai puterilor europene se aflau în mijlocul mai multor valuri de fervoare naţionalistă, care a crescut, treptat, în Europa, pe parcursul deceniilor anterioare. Această evoluţie a redus opţiunile viabile ale politicienilor în iulie 1914. Eforturile diplomatice intense, menite să medieze conflictul austro-sârb, deveniseră irelevante, deoarece acţiunile agresive din partea Germaniei şi a Rusiei nu făceau altceva decât să sporească, treptat, gravitatea conflictului.
     Capacitatea redusă a mijloacelor de comunicare folosite în 1914 a contribuit la agravarea conflictului: toate naţiunile utilizau încă telegraful şi ambasadorii lor ca principală metodă de comunicare, cauzând astfel întârzieri de ore sau chiar de zile întregi.

    Sfârşitul războiului
    Bulgaria a fost prima din Puterile Centrale care a semnat un armistiţiu în data de (29 septembrie 1918). La 30 octombrie a capitulat şi Imperiul Otoman . În 3 noiembrie Austro-Ungaria a trimis un steag alb comandantului italian pentru a-i cere un armistiţiu şi termenii păcii. Termenii au fost aranjaţi, prin telegraf, cu autorităţile Antantei de la Paris şi au fost comunicaţi Austro-Ungariei, iar aceasta i-a acceptat. Armistiţiul cu Austria a intrat în vigoare începând cu ora 3, în după amiaza zilei de 4 noiembrie. Austria şi Ungaria au semnat armistiţii separate, în urma prăbuşirii monarhiei habsburgice.  După izbucnirea Revoluţiei germane, a fost proclamată o republică, la 9 noiembrie, marcând sfârşitul Imperiului German. Kaiserul s-a refugiat a doua zi în Olanda, care i-a acordat azil politic (a se vedea Republica de la Weimar). O zi mai târziu (11 noiembrie), la Compiègne, în Franţa, într-un convoi feroviar, a fost semnat un armistiţiu. La ora 11, în aceeaşi zi, a încetat focul şi armatele au început să se retragă. George Lawrence Price este considerat, în mod tradiţional, ca fiind ultimul soldat ucis.    Starea de război între cele două tabere a persistat pentru încă şapte luni până la încetarea finală consacrată prin semnarea Tratatului de la Versailles cu Germania (28 iunie 1919) şi a următoarelor tratate cu Austria (la St. Germain), Ungaria (Trianon), Bulgaria (Neuilly) şi Imperiul Otoman (Sèvres). Astfel, multe memoriale oferă ca dată finală a războiului anul 1919; în contrast, cele mai multe comemorări ale războiului se concentrează asupra armistiţiului din 1918.

sursa: ipedia.ro