Linux, enciclopedie, informatii, informatica

Aparitia lui Linux este strans legata de evolutia UNIX-ului, "pinguinul" fiind o clona a acestuia, si deci mostenind multe insusiri ale sale.

Afirmarea cu adevarat a UNIX-ului in lumea informaticii a avut loc in anul 1971, cand a aparut prima editie destinata serverelor; aceasta a reprezentat promotorul altor sisteme de operare, in ziua de azi celebre, si anume Solaris dezvoltat de Sun Microsystems, Berkeley FreeBSD si IRIX al celor de la Silicon Graphics. In anul 1975 a fost lansata o varianta de UNIX rescrisa in C si Assembler, cele doua limbaje devenind un standard pentru scrierea programelor destinate acestor platforme.

Totusi fara existenta unui personaj numit Richard Stallman, Linux-ul nu ar fi fost ceea ce cunoastem astazi, chiar daca prin anii '80 nimeni nu se gandea la aparitia acestui sistem de operare. Stallman si-a inceput cariera in anul 1970 la faimosul laborator de Inteligenta Artificiala din MIT, creand editorul de texte emacs, foarte cunoscut in lumea intreaga; acesta era disponibil tuturor persoanelor interesate, fiind gratuit. Perioada anilor '80 a fost cunoscuta pentru faptul ca marile companii de software doreau sa-si protejeze investitiile, incercand astfel sa semneze diferite contracte cu angajatii lor pentru a nu divulga codul sursa al produselor dezvoltate. Stallman nu a fost de acord cu aceasta atitudine si in 1985 publica manifestul GNU (GNU is Not UNIX - versiunea in limba romana poate fi vizualizata la adresa http://www.gnu.org/home.ro.html) care a dat nastere conceptului de open-source. Principiul era simplu si a fost adoptat rapid de simpatizantii lui Stallman: codul sursa al produselor software trebuie sa fie accesibil oricui, pentru a permite diversilor programatori din intreaga lume sa le modifice si imbunatateasca, eventual corectand unele greseli de programare.

Mai tarziu a aparut GPL (GNU General Public License), o licenta "anticopyright" care intarea statutul de open-source. Numerosi programatori l-au sustinut si in anul 1984 ei au pus bazele programului de dezvoltare al compilatorului GCC (GNU C Compiler), o adevarata valoare pe vremea aceea. Codul sursa fiind disponibil conform licentei GPL, de multe ori versiunile gratuite ale aplicatiilor UNIX ajungeau sa detina mai putine erori si sa fie chiar mai performante.

Anul 1987 a fost marcat de aparitia sistemului de operare Minix, o clona UNIX pusa la dispozitie de catre Andrew S. Tanenbaum. Minix constituia un raspuns la decizia producatorilor UNIX de a mentine secrete sursele. Desi nu era un sistem iesit din comun prin calitatile sale, avea sursele disponibile si astfel a generat un mare succes printre studenti si programatori, curiosi sa inteleaga in profunzime modul de functionare al unui sistem de operare. Versiunea initiala a Minix-ului avea 12.000 de linii de cod, era scris in C si Assembler si era proiectat pentru platformele Intel, care erau foarte usor de achizitionat in acea perioada.

SURSA 02

Linux este o versiune de UNIX distribuita liber, dezvoltata in principal de Linus Torvalds la Universitatea din Helsinki, Finlanda. Mai multi programatori dedicati, asa numitii hackeri, si-au unit fortele prin intermediul Internetului, dand astfel oricarui amator cu destule cunostinte si pricepere posibilitatea sa participe la dezvoltarea si modificarea sistemului. Nucleul Linux-ului nu utilizeaza de loc cod care sa fie in vreun fel proprietatea cuiva, mare parte din programele disponibile pentru Linux fiind dezvolta-te in cadrul proiectului GNU al Fundatiei pentru Software Liber (Free Software Foundation) din Cambridge, Massachusetts.

In plus, programatori din intreaga lume au contribuit la software-ul pentru Linux, care este in continua crestere si di-versificare.
Initial a vazut lumina zilei un proiect-hobby al lui Linus Torvalds, inspirat din Minix, un mic sistem UNIX dezvoltat de Andrew Tannenbaum. Primele discutii despre Linux au avut loc prin Internet, prin newsgroup-ul comp.os.minix.
Aceste discutii vizau in principal dezvoltarea unui mic sistem UNIX academic pentru utilizatorii de Minix care isi doreau ceva mai mult.

Stadiul timpuriu de dezvoltare al Li-nux-ului se ocupa in primul rand de faci-litatile de comutare de task-uri din modul protejat al procesorului 386 si era scris in limbaj de asamblare. Versiunea 0.01 nu a fost anuntata niciodata. Sursele acesteia nici macar nu erau executabile: contineau un rudiment de nucleu si se presupunea ca ai acces la un sistem Minix pentru a-l compila si a te juca cu el.

Prima versiune oficiala, 0.02, a fost anuntata de Linus Torvalds pe 5 octombrie 1991. Pana in acel moment, Linus reusise sa execute interpretorul de comenzi bash si compilatorul de C GNU ... si cam atat. Din nou era vorba de un sistem pentru hackeri. Principala preocupare era dezvoltarea nucleului. Nici una din problemele de suport pentru utilizatori, documentatie sau distributie nu fusese inca tratata. si astazi aceste probleme sunt considerate de comunitatea Linux ca secundare, principala fiind „programarea adevarata", dezvoltarea nucleului.

Astazi, Linux este o varianta de UNIX completa, capabila sa execute X Windows, TCP/IP, Emacs, posta electronica si stiri. Aproape toate pachetele de programe distribuite liber au fost transportate si pe Linux, tot mai multe aplicatii comerciale devin disponibile si pentru acest sistem de operare. Din ce in ce mai mult hardware este suportat de Linux. Testele arata ca un sistem 486 cu Linux este comparabil ca performanta cu statii de lucru comerciale.

Documentatie Linux
Unul din reprosurile care se pot aduce software-ului liber este lipsa documentatiei.
Daca nu puteti sa va procurati manualele tiparite, va ramane totusi accesul la documentatia electronica, sosita odata cu kit-ul de instalare. Aceasta documentatie este foarte bine realizata, chiar luxurianta am putea spune. Ea inglobeaza know-how-ul tuturor celor care prin intermediul Internet-ului au contribuit la realizarea Linux-ului.

Intai sunt paginile de manual. Orice instalare de Linux ne pune pe disc, mai mult sau mai putin implicit sectiunile manualului Linux, ale caror pagini sunt accesibile cu comanda man. Din ce in ce mai mult este folosit sistemul info, apelat cu comanda respectiva.

Caracteristicile sistemului
Linux este un sistem complet multitasking, multiuser, exact ca ori-ce alta varianta de UNIX. Ceea ce inseamna ca mai multi utiliza-tori pot avea acces simultan la acelasi sistem de calcul, ruland in-dependent programe multiple.

Linux este compatibil in mare masura cu un numar de standarde UNIX, incluzand caracteristici IEEE POSIX.1, System V si BSD, la nivel de sursa. Scopul principal in timpul dezvoltarii acestui sistem de operare a fost acela de a asigura un nivel de compatibilitate cat mai mare cu restul sistemelor si aplicatiilor UNIX. Un numar mare de programe pentru UNIX, accesibile li-ber, disponibile prin Internet sau altfel, pot fi compilate imediat pe Linux. In plus, tot codul sursa al Linux-ului, incluzand nucleul, driverele pentru periferie, bibliotecile, programele utilizator si utilajul de dezvoltare sunt distribuite liber.

Caracteristicile Linux-ului includ controlul executiei joburilor tip POSIX, pseudoterminalele, suportul pentru versiuni nationale sau particularizate de tastatura folosind drivere de tastatura incarcate dinamic si console virtuale.

Nucleul poate emula instructiuni in virgula mobila astfel incat toate programele pot fi executate si pe procesoare fara coprocesor integrat.
Pot fi memorate date in varii sisteme de gestiune a fisierelor: cel nativ, ext2fs, dar si Minix-1, Xenix, DOS si ISO 9660 pentru discuri compacte.
Linux poseda o implemetare completa a suitei de protocoale de comunicatie TCP/IP. Sunt incluse drivere pentru cele mai raspandite placi de retea Ethernet, implementari pentru SLIP, PLIP si PPP, sistem de fisiere in retea (NFS). De asemenea este inclusa gama completa de servicii client si server TCP/IP, cum sunt ftp, telnet, smtp, nntp.

Nucleul Linux este programat sa utilizeze facilitatile speciale ale modului protejat al procesoarelor Intel 80386. In particular, Linux foloseste facilitatile acestor procesoare pentru gestiunea memoriei si multitasking.
In sarcina nucleului Linux intra si executia programelelor cu ajutorul tehnicii de paginare la cerere. Aceasta inseamna ca numai acele portiuni de program nece sare pentru executie intr-un anumit moment sunt citite de pe disc in memoria calculatorului. De asemenea, Linux utilizeaza partajarea de memorie intre programe cu copiere la scriere. Acest lucru inseamna o reducere a necesarului de me-morie si deci o mai buna utilizare globala a acesteia.

In vederea cresterii memoriei disponibile pentru executia programelor, Linux implementeaza paginarea pe disc, permitand alocarea a pana la 256 MB a ceea ce se numeste spatiu de swap. Cand programele au nevoie de mai multa memorie interna, o parte din informatie este evacuata in acest spatiu de pe disc, iar locul ei este refolosit. Portiuni de date si programe circula intre disc si memoria interna, in functie de necesitati. Asadar, spatiul de swap este o extensie utila a memoriei RAM, dar nu o poate inlocui, fiind mult mai lenta.

SURSA 03

Linux este unul dintre cele mai cunoscute exemple de software liber şi dezvoltare de software Open Source.

Termenul Linux se referă la nucleul Linux, dar este folosit în mod uzual pentru a descrie un întreg sistem de operare compus din nucleul Linux, biblioteci software şi diverse unelte. O distribuţie Linux adaugă acestor componente de bază o mare cantitate de programe organizată în "pachete". Folosirea termenului "Linux" pentru întreg sistemul, deşi foarte răspândită, este contestată de către Richard Stallman şi Free Software Foundation (autorii Proiectului GNU, ale cărui produse sunt incluse în cea mai mare parte din distribuţiile Linux). Aceştia propun utilizarea termenului GNU/Linux ("GNU şi Linux") sau GNU+Linux ("GNU plus Linux").

Nucleul Linux a fost dezvoltat iniţial pentru microprocesorul Intel 386, dar în prezent rulează pe o mare gamă de microprocesoare şi arhitecturi. Este folosit atât pe calculatoare PC şi supercomputere cât şi pe sisteme încapsulate cum ar fi telefoane mobile sau video recordere.

Iniţial dezvoltat şi utilizat de către programatori voluntari, Linux a câştigat suportul industriei IT şi al marilor companii ca IBM, Hewlett-Packard, Dell, Sun Microsystems, Google, Novell sau Nokia şi a depăşit ca folosire versiunile proprietare de Unix. Analiştii atribuie succesul sistemului faptului că este independent de furnizor, implementarea are un cost scăzut, iar securitatea şi fiabilitatea sistemului sunt considerate foarte bune de către specialişti.

Dezvoltarea sistemului a fost începută de către Linus Torvalds, care iniţial dorea să obţină un sistem similar cu Minix, dar fără limitările acestuia. Linux a fost dezvoltat sub licenţa GNU General Public License, astfel încât codul sursă este disponibil tuturor celor interesaţi.

Linux
Sistemele Linux includ nucleul, bibliotecile de sistem, bibliotecile de dezvoltare şi un număr (de obicei destul de ridicat) de programe utilitare şi aplicaţii, servere grafice (X), sisteme de ferestre si managere de desktop-uri (KDE, Gnome, Blackbox, Fluxbox, Xfce etc.), browsere web (Firefox, Lynx, Konqueror), aplicaţii şi suite de aplicaţii "de birou" (OpenOffice.org) software de prelucrare grafică (Gimp), software de configurare, servere de web etc. Instalarea programelor noi se poate face fie prin compilare directă, fie prin intermediul pachetelor, care verifică existenţa şi disponibilitatea altor programe necesare pe sistem înainte de a instala noul program. Managerele de pachete moderne asigură descărcarea pachetelor lipsă necesare (dacă este cazul) şi instalarea lor automată "dintr-un clic". Sistemele moderne linux au atât capacităţi multimedia avansate (grafică 3D accelerată hardware, sunet surround, suport pentru tehnologie bluetooth etc.), cât şi suport pentru hardware mai vechi, fiind adaptabile şi scalabile în funcţie de necesităţi.

Distribuţii Linux
Sistemele de operare bazate pe Linux sunt disponibile în general sub formă de distribuţii (denumite mai rar şi arome). Unele dintre acestea sunt orientate spre utilizatorul casnic, altele către servere sau către utilizatorii cu calculatoare mai vechi. Câteva din cele mai folosite distribuţii de Linux sunt:
* Ubuntu, un proiect orientat spre utilizatorul obişnuit bazat pe Debian GNU/Linux, care a câştigat o mare popularitate prin faptul că este uşor de utilizat şi configurat, fiind în acelaşi timp puternică şi stabilă. Distribuţii înrudite: Kubuntu (foloseşte KDE), Xubuntu (foloseşte Xfce), Edubuntu (orientat spre educaţie). Ubuntu este în prezent este cea mai populară distribuţie Linux.

Sistemele de operare bazate pe Linux sunt disponibile în general sub formă de distribuţii (denumite mai rar şi arome). Unele dintre acestea sunt orientate spre utilizatorul casnic, altele către servere sau către utilizatorii cu calculatoare mai vechi. Câteva din cele mai folosite distribuţii de Linux sunt:
* Ubuntu, un proiect orientat spre utilizatorul obişnuit bazat pe Debian GNU/Linux, care a câştigat o mare popularitate prin faptul că este uşor de utilizat şi configurat, fiind în acelaşi timp puternică şi stabilă. Distribuţii înrudite: Kubuntu (foloseşte KDE), Xubuntu (foloseşte Xfce), Edubuntu (orientat spre educaţie). Ubuntu este în prezent este cea mai populară distribuţie Linux.

sursa: ipedia.ro