Vikingii - Cine au fost ei de fapt ?

  Vikingii erau un popor nordic ce era asezat in sudul Suediei, in sudul Suediei si in Danemarca. Acest popor a cucerit intre anii 800D.C-1100D.C numeroase regiuni in vestul si estul Europei.

   Cuceririle vikingilor intre secolele 9 si 10 sunt cele mai cunoscute perioade din inceputurile evului mediu. Aceste atacuri fioroase din Scandinavia au cazut pe insulele Britanice, pe Atlantic, pe tarmurile marii nordice ale imperiului Carolian care includea ce este acum Franta, Germania si tarile de jos si pe teritoriile pe care acum sta o parte din Rusia. Ei au afectat foarte mult dezvoltarea politicii fragile si stabilitatea Europei, totusi distrugeriile cauzate devikingi au fost exagerate de istorici din acea perioada. Cei mai multi erau preoti pentru ca ii priveau pe paganii vikingi cu o anumita oroare. Deci, biserica fiind mai slab aparata, era o tinta mai mare decat celelalte sectoare ale societatii europene. In ciuda notorietatii vikingilor ca fiind un popor fioros, ei au trecut la crestinism in 2 secole si s-au asezat pe teritoriile ce le-au cucerit. In aceeasi perioada, ei au cucerit nord Atlanticul, Islanda, Groenlanda, si o parte din America de nord.
   Ei si-au facut regatul lor principal in Scandinavia si sud-estul Europei.
   Cum ei s-au obisnuit cu noile lor pamanturi au devenit fermieri si negudtori, la fel si cuceritori si razboinici.
   Dupa caderea Imperiului Roman de Apus, Europa a suferit mai multe lovituri. Cele mai puternice au fost din partea popoarelor scandinave, care, in secolul VIII d.Hr., au inceput o serie de expansiuni teritoriale. Acesti marinari razboinici sunt cunoscuti sub numele de vikgi sau nordici.
   Principala cauza a expansiunii a fost probabil suprapopularea, si este posibil ca la inceput vikingii sa fi debarcat in noi regiuni pentru a face comert. Insa ei si-au dat seama ca le pot cuceri si stapani.

   Calatoriile vikingilor
   Imboldul de a parasi Scandinavia i+a determinat pe vikingi sa caute pamanturi nefolosite. In 874, vikingii au ajuns in Islanda, ocupata atunci doar de cativa calugarii irlandezi; insula a devenit in curand o comunitate infloritoare cu propria sa adunare,numita Lucrul, iar in Evul Mediu a produs o literatura splendida, ce descria expeditiile vikingilor.
   In 981, un conducator viking celebru, eric cel Rosu, a descoperit Groelanda si a intemeiat o colonie care a supravietuit pana in secolul XV. Se pare ca vikingii au traversat Oceanul Atlantic, petrecand cava timp in Terra Nova; astfel, ei i-au luat-o inainte lui Cristofor Columb in Lumea Noua cu cateva sute de ani. Insa aceasta descoperire a ramas necunoscuta si nu a avut consecinte.
   Vikingii danezi au traversat Marea Nordului si au atacat coasta de rasarit a Marii Britanii, invadand si nordul si vestul Europei, corabiile lor lungi transportandu-i pe susul fluviilor (Humber si Tamisa, Rin si Sena) in interiorul teritoriilor. Ei au navigat prin stramtoarea Gibratar ajungand in Marea Mediterana.
   Vikingii suedezi, cunoscuti si sub numele de varegi, au traversat mariile fluvii de pe teritoriul Rusiei de astazi, ajungand la Constantinopol si chiar la Bagdad. 

   SURSA 02

 
   Ceea ce ii facea pe vikingi atat de infricosatori era faptul ca veneau pe apa, teritoriu pe care se simteau in siguranta, spre deosebire de ceilalti marinari europeni, care rar indrazneau sa se aventureze la distante mari de tarmurile cunoscute. Luptatori de temut, celebri pentru accesele de furie razboinica, vikingii erau pagani. Nu respectau bisericile si manastirile, bogatiile acestora fiind tintele lor principale. Printre primele actiuni ale vikingilor in Marea Britanie au fost asedierile comunitatilor religioase de la Lindisfarne si Iona.
   In secolul IX, atacurile vikingilor asupra Europei au atins apogeul; impreuna cu atacurile maghiarilor si arabilor, acestea pareau sa ameninte insasi existenta crestinismului catholic. Datorita priceperii cu care vikingii stapaneau fluviile, nici un loc nu parea sigur. De exemplu, in 840, vikingi si-au facut aparitia la gura fliuviului Sena, iar Nantes, Paris, Orleans si multe alte orase au fost asediate.
   Jefuitorii reveneau an de an, incepand sa ocupe insulele mai indepartate, de unde sa poata opera. Cea mai mare insula indepartata din Europa, Britania, a fost supusa unor atacuri din ce in ce mai intense, incepand cu 851. La aproximativ aceeasi data(860), varegii au fondat Novgorod si au navigat spre Marea Neagra, pentru a invada Impreriul Bizantin. Putin mai tarziu, capitala varegilor a fost mutata la Kiev, care a devenit ulterior nucleul primului stat rus.
   Dupa ce s-au instalat in regiunile pe care le-au luat in stapanire, vikingii s-au contopit cu popoarele care locuiau aici, fiind rapid asimilati. Acesta a fost un lucru surprinzator, deoarece ei aveau o cultura proprie, care cuprindea talente artistice impresionante, un dar aparte pentru intocmirea legilor, comert si o religie distincta patronata de un intreg alai de zei, in frunte cu Odin.
   Cu toate acestea, dup ace vikingii s-au instalat si au intrat in contact cu vecinii lor, a urmat convertirea lor la crestinism. In Britania, infranta de regale Alfred, dar cuprinzand inca o zona intinsa, invadatorii au facut pace si au acceptat botezul in 878. In 911, Rollon, conducatorul vikingilor care asediasera fluvial Sena, i-a adus omagii lui Carol cel Simplu in schimbul pamanturilor ce formau Normandia; dupa un an, Rollon si supusii lui au devenit crestini. In sfarsit, in est, printul Vladimir din Kiev a incheiat o alianta matrimoniala cu familia imperiala bizantina si s-a convertit la crestinism.
La acea data, colonistii vikingi nu mai erau norvegieni, danezi si suedezi, ci englezi, francezi, normanzi si rusi. Prin urmare, desi vikingii se stabilisera peste o zona intinsa, cultural au supravietuit doar in regiunile lor natale si in coloniile insulare.
   Prin anul 1000 d.Hr., principalul val migrator a luat sfarsit, iar Scandinavia insasi era pe punctual de a se integra in Europa crestina. Totusi, statele scandinave au ramas mari puteri, iar regii danezi au condus Anglia intre anii 1013-42. In 1066, Harold al III-lea, un pretendent norvegian la tronul englez, a fost rapus in lupta de la Stamford Bridge, dar un descendent normand al vikingilor, Whilhelm Cuceritorul, a devenit rege cand, 19 zile mai tarziu, l-a infrant pe regale Harold al Angliei in lupta de la Hastings. 

   SURSA 03
 
   Vikingii sau normanzii au fost comercianţi şi războinici scandinavi care în perioada 800-1050 au dominat jumătatea nordică a Europei. După unele izvoare istorice, vikingii ar fi atins chiar coasta Americii de Nord.
   Curajul şi cruzimea lor în luptă sunt binecunoscute, însă trebuie menţionat că vikingii aveau şi ocupaţii mai pacifiste precum comerţul şi construirea de aşezări. Deşi este popular răspândită imaginea vikingilor purtând coifuri cu coarne, nu există nicio dovadă istorică a acestui presupus obicei. (În schimb, se ştie că alt popor nordic din Epoca Bronzului folosea astfel de coifuri.)
Naţiile din ziua de azi care se îşi au originea în vikingi sunt scandinavi: islandezii, norvegienii, danezii, suedezii şi locuitorii Insulelor Faroe.
   Vikingii la început s-au aşezat ca agricultori în regiunile de coastă, care prin folosirea superiorităţii lor în construirea corăbiilor şi arta navigaţiei încep să practice pirateria de-a lungul coastelor mărilor, urcând şi pe cursul unor fluvii, fiind numiţi vikingi între anii 793 şi 1066. În afară de piraterie vikingii au contribuit şi la dezvoltarea comerţului. Datorită iscusinţei îndrăznelii vikingii erau un adversar temut, care prin acţiunile lor de pradă au răspândit teamă şi panică în rândurile populaţiilor băştinaşe. Azi s-a ajuns la concluzia că vikingii au părăsit regiunile nordice cu o climă aspră, ca să se aşeze în Europa centrală mai bogată cu o climă mai blândă. Istorisirile despre bogăţiile Europei au atras vikingii care erau săraci ducând în nord o viaţă modestă, aspră. 

sursa:ipedia.ro