Jean de La Fontaine - Poet/Scriitor

  Nascut la Chateau-Thierry, poet ale carui Fabule se plaseaza printre cele mai mari capodopere ale literaturii franceze.

La Fontaine s-a nascut in regiunea Champange, intr-o familie de burghezi. Se casatoreste, in 1647, cu Marie Héricart, dar se despart ]n 1658. Între 1652 si 1671 lucreaza ca inspector al padurilor si apelor, totusi cele mai importante contracte le are la Paris si isi petrece aici cei mai productivi ani ca scriitori. În 1657 devine unul dintre protejatii lui Nicolas Fouquet, controlor general al Finantelor. Timp de 20 de ani, din 1673 a facut parte din cercul salonului doamnei de La Sabliére, celebru loc de intalnire al oamenilor de stiinta, filozofilor si scriitorilor. În 1683 devine membru al Academiei Franceze.
Fabulele reprezinta indiscutabil varful realizarilor lui La Fontanine. Primele 6 carti au fost publicate in 1668, urmate de alte 5 carti scrise intre 1678-1679 si o a douasprezecea carte 1693. Fabulele din cea de a doua culegere dovedesc o mai mare indemanare tehnica decat cele din prima. În cea de-a douasprezecea carte se simte un declin al talentului sau.

   SURSA 02

 
   La Fontaine n-a inventat materialul din Fabule, ci le-a luat mai cu seamă din Esop, iar în cazul celei de a doua culegeri, de la est-asiatici. El a îmbogăţit considerabil povestirile simple pe care fabulişti anteriori se mulţumiseră să le redea identic.
Excelează în caracterizarea rapidă a personajelor sale, dând uneori indicaţii de regie, cum să se mişte. Evocă farmecul peren al satului. În cele 240 de poeme este prezentată o diversitate de subiecte, oglindind adesea ierarhia socială a vremii. Unele fabule sunt adevărate elegii, idile, epistole sau meditaţii poetice.
Deşi nu a fost după a exagerat legenda, intim cu Moliére, Boileau şi Racine, el îi numără printre prietenii săi, ca şi pe La Rochefoucauld, Madame de Sevigné, Madame de La Fayette şi mulţi alţi scriitori.

   SURSA 03
 
   Cel mai cunoscut fabulist francez al secolului al XVII-lea, Jean de La Fontaine, fiu al lui Charles de La Fontaine, a fost un elev mediocru, lipsit de orice interes pentru invatatura. Isi incepe studiile primare la scoala din Reims si le continua la Paris, unde va urma cursuri de dreptul, obtinand titlul de avocat. In aceasta perioada cunoaste oameni apreciati la acea vreme, precum doamna de Sevigne, Scarron, Perrault, cei doi Corneille dar si pe Moliere. In anul 1657 scrie primul sau poem "Adonis" pentru care primeste 1000 de livre. Urmeaza "Visul de la Vaux" (1658) si o elegie in care deplange nimfele din Vaux - "Elegia nimfelor din Vaux" (1661). In anul 1664 publica o serie de nuvele in versuri imitate dupa Boccaccio si Ariosto, "Nouvelles en vers tiree de Boccacce et de l’Arioste". Incurajat de primele succese editeaza, un an mai tarziu, primul volum de povestiri, "Nuvele si povestiri ", care este urmat, in 1668, de un al doilea "Povestiri noi ". Sub titlul "Fabule alese" apare, in 1668, la 31 martie, editia originala a primelor sase carti de fabule. Acestea erau insotite de o prefata si erau dedicate fiului regelui, Delfinul. La Fontaine era convins ca fabula este cel mai pedagogic si cel mai direct mijloc de a transmite unui copil invataturi si cunostinte de care acesta are nevoie in viata. Dar, atunci cand a scris fabulele nu s-a gandit numai la copii, ci si la oamenii cei mai mari din ierarhia sociala care aveau cate ceva de invatat din istorioarele sale. Volumul de "Fabule" il plaseaza pe scriitor, pe atunci in varsta de 47 de ani, in randurile marilor creatori ai epocii. Desi, se vroia numai fabulist, tot in aceasta perioada va scrie "Dragostea lui Psyche si a lui Cupidon" (1669), al treilea si al patrulea volum de povestiri (1671 si 1674) si o noua culegere de fabule (1678) pe care le va dedica doamnei de Montespan. In aceeasi perioada o intalneste pe doamna de La Sabliere, o femeie bogata si culta, care primea in saloanele ei oameni de litere si savanti. A stat sub ocrotirea ei timp de douazeci de an. Povestitor, poet, fabulist, autor de comedii precum "Eunucul" (1654), "Florentinul" (1685), "Cupa fermecata" (1688) si de scrisori pline de farmec, La Fontaine va fi indragit de posteritate in special pentru "Fabulele" sale, a caror perfectiune nu a mai atins-o nimeni. La Fontaine n-a pretins niciodata ca genul pe care-l abordase era ceva nou, dar a imbogatit aceasta scriere, al carui model era sec si laconic. Marea arta a lui o gasim in individualizarea personajelor, animale care capata caractere omenesti si vorbesc in spiritul psihologiei proprii, iar forta concluziilor sale este data de participarea sa ca povestitor. Folosirea unor cuvinte pe intelesul tuturor l-a facut apreciat si gustat de toate straturile sociale. Popularitatea operelor lui La Fontaine a rivalizat la acea vreme cu cea a cartilor bisericesti, fapt ce l-a facut pe criticul francez al secolului al XIX-lea, Desire Nisard sa afirme: "daca cineva n-are decat doua carti in casa, una dintre ele trebuie sa fie sigur a lui La Fontaine". 

sursa:ipedia.ro