In interiorul Soarelui - Furnizorul nostru de energie

SOARELE - FURNIZORUL NOSTRU DE ENERGIE

   Soarele nu este numai centrul sistemului nostru solar, ci şi sursa vieţii. Asemenea unei centrale energetice imense, Soarele furnizează Pământului lumină şi căldură.

   La fel ca toate stelele, Soarele este o sferă de gaze fierbinţi. Diametrul lui este de 109 ori mai mare decât
cel al Pământului. Alcătuit în cea mai mare parte din hidrogen, Soarele conţine şi o cantitate foarte mică de heliu şi alte elemente grele.

   In interiorul Soarelui

Spre centrul Soarelui, gazele sunt din ce în ce mai comprimate sub propria lor greutate, iar temperatura atinge valoarea de 15 milioane °C.
   Atomii de hidrogen se lovesc unul de altul şi se divid în nuclee şi electroni.

   Nucleele de hidrogen se transforma în heliu prin fuziune, eliberând astfel o cantitate mare de energie.
În urma fuziunii nucleare se eliberează energie sub forma de neutrini (particule neutre fără masă), care transportă energia în exteriorul Soarelui. 0 parte din energia radiaţiilor este folosită pentru a încălzi regiunea internă a Soarelui. în urma ei, apar baloane de gaz care se ridică la suprafaţă şi eliberează energie în fotosferă, învelişul vizibil al Soarelui, apoi se răcesc şi se scufundă. în fotosferă, fotonii sunt absorbiţi şi radiaţi din nou.

   Straturile exterioare ale Soarelui

   Două dintre aceste straturi sunt aproape transparente în comparaţie cu fotosfera orbitoare şi potfi văzute doar în timpul eclipselor de Soare. Cromosfera poate fi recunoscută după strălucirea slabă, roşiatică, în timp ce coroana este albicioasă şi înconjoară cromosfera, diluându-se treptat în spaţiu, fără a avea o formă bine definită.
   Temperatura coroanei depăşeşte 1 milion de °C. Fotosfera emană lumina solară, în timp ce cromosfera
şi coroana emit raze X şi radiaţii radio.

Soarele neliniştit

   Pe suprafaţa Soarelui au loc nenumărate reacţii, care pot fi detectate doar studiind petele de pe Soare. Aparent mai întunecate decât mediul care le înconjoară, suprafeţele lor au rezultat din răcire. Ele apar în câmpurile magnetice deosebit de puternice ale Soarelui, ceea ce face ca energia de nivel inferior din zonele mai reci să fie expulzată. În apropierea petelor solare se produc erupţii, care au loc în cromosferă. Aceste
fenomene sunt însoţite de mănunchiuri invizibile de raze ultraviolete şi de raze X. 0 singură erupţie de acest fel poate elibera într-o secundă la fel de multă energie ca şi Soarele. Erupţiile eliberează în spaţiu jeturi puternice de materie solară, care poate ajunge pe Pământ. Din coroana solară, acestea sunt însoţite de un flux de particule încărcate electric, care poartă numele de „vânt solar". Particulele sunt electroni şi nuclee de hidrogen şi heliu ce lovesc Pământul cu o viteză de aproape 400 km/s, dând naştere furtunilor care afectează reţelele de electricitate şi perturbă comunicaţia radio.

   Soarele ca sursă de energie 

   Pământul primeşte o parte infimă din energia produsă de Soare, cantitatea totală însă este inimaginabilă. Un singur minut de energie solară pe l m 2 pe Pământ este suficientă pentru a încălzi 1 litru de apă cu mai mult de 10°C.