Electricitatea si Magnetismul - Legea Rezistentei

Forţele electrice şi magnetice interferează atât de mult, încât electromagnetismul este considerat un singur proces. Amândouă însă îşi au originea in fenomenele atomice.


Curentul electric apare atunci când particulele încărcate, cum sunt electronii, se mişcă. De obicei, materia este neutră din punct de vedere electric, deoarece sarcinile sunt echilibrate şi nu există un câmp electric care să acţioneze asupra electronilorsau a fotonilor. în electricitatea statică, frecarea produce separarea sarcinilor pozitive de cele negative, ca de exemplu atunci când sticla este frecată cu mătase, din care rezultă un transfer de electroni de la mătase la sticlă. În electronică, mărimea concentraţiei de sarcini negative sau pozitive se numeşte voltaj sau potential.

Inducţia şi câmpurile electrice
Bateriile utilizează electronegativitatea (starea de a fi gata pentru a elibera electroni) variabilă a metalelor pentru a produce diferenţa de potential electric. Efectul fotoelectric transformă lumina în curent electric şi, la rândul lor, fotodiodele folosesc lumina şi materialele semiconductoare pentru a genera curentul electric,
în inducţia electromagnetică, deplasarea unui conductor sau modificarea intensităţii unui câmp magnetic
produce separarea sarcinilor şi crearea unui potential electric.

Atunci când un fir este conectat la o baterie, terminalele creează în interiorul firului un câmp electric care deplasează electronii. Cu cât viteza sarcinilor este mai mare, cu atât numărul de sarcini şi curentul sunt mai
puternice. Mai mult, un curent electric care traversează un conductor induce un câmp magnetic în jurul acestuia. Câmpul poate fi depistat prin plasarea unor magneţi mici în jurul unei sârme prin care trece curent.


Magnetismul

Mişcarea sarcinilor electrice şi curentul electric generează câmpuri magnetice circulare în jurul direcţiei de deplasare a curentului. Sarcinile aflate în mişcare sunt ioni. Oamenii de ştiinţă consideră că apariţia câmpului magnetic al Pământului şi cel al Soarelui se datorează mişcărilor ionilor din nucleele lor.
   Câmpurile magnetice sunt generate şi de magneţii permanenţi, alcătuiţi din fier şi alte metale. Atomii din materie acţionează ca nişte magneţi minusculi datorită acţiunii exercitate asupra electronilor şi protonilor. De obicei, câmpurile magnetice ale atomilor se anulează reciproc, dar în cazul unui magnet permanent sarcinile
electronilor sunt aliniate în aşa fel, încât se produce un câmp magnetic.
   Un magnet permanent are doi poli, nord şi sud.La polul nord, liniile de câmp magnetic părăsesc magnetul, intrând înapoi pe la polul sud.

   Polii de acelaşi tip se resping, în timp ce polii diferiţi se atrag. Câmpurile magnetice exercită asupra
sarcinilor electrice aflate în mişcare o forţă numită forţa Lorentz.
   Aceasta este perpendiculară pe direcţia câmpului magnetic şi pe direcţia de mişcare a sarcinilor.



Legea Rezistentei