Una dintre cele mai dezbatute probleme in paleoantropologie, este cea despre originile omului modern, Homo sapiens.

Acum 100.000 de ani, lumea veche avea sa fie ocupata de diverse grupuri de hominizi. In Africa si in Orientul Mijlociu se gaseau Homo sapiens. In Asia traiau Homo erectus, iar in Europa, Homo neanderthal. Acum 30.000 de ani diversitatea a disparut, iar oamenii au evoluat intr-o forma moderna. Exista doua ipoteze, una ce sustine continuitatea multiregionala si alta care sugereaza o singura origine pentru toti oamenii moderni.

Modelul continuitatii regionale

Modelul continuitatii regionale se refera la Homo erectus dupa ce a parasit Africa si s-a indreptat catre alte locuri ale Lumii Vechi, unde populatiile regionale au evoluat incet catre oamenii moderni.

Acest model sustine ca Homo sapiens nu a evoluat separat din punct de vedere geografic, ci datorita incrucisarilor de populatii care au avut loc datorita unei migratii la nivel mondial a Homo erectus din Africa acum 2,5 milioane de ani.

Modelul “in afara Africii”

Modelul “in afara Africii” arata ca omul a evoluat relativ recent in Africa, a migrat in Eurasia si a inlocuit populatia existenta. Ipoteza de origine africana sustine ca Homo sapiens a aparut in Africa si a migrat in afara continentului acum 50-100.000 de ani in urma, inlocuind populatiile de Homo erectus (in stanga in imagine reconstructia faciala a unui Homo erectus) din Asia si Homo neanderthalensis din Europa.

Dupa ce Homo erectus a migrat, diferite populatii au devenit izolate din punct de vedere reproductiv, evoluand independent, si in unele cazuri precum cel al Neanderthalilor, s-au separat in specii diferite.

Primii hominizi

Acum un milion de ani primii hominizi, cateodata numiti ca Homo ergaster (mai jos in imagine), au existat in Africa si de aici au migrat in diferse parti ale lumii. Traind in zone geografice diferite morfologia lor a devenit diversificata prin procese de drift genetic si selectie naturala.

In Asia acesti hominizi au evoluat in Omul de Peking si in Omul Java, iar in Europa si vestul Asiei au evoluat in Omul de Neanderthal.

Omul de Neanderthal a trait in Europa izolat de restul lumii, intr-o perioada rece ce a inclus si perioade de glaciatiuni. Acestia s-au diferentiat de un set unic de trasaturi anatomice precum cutia craniana mare, sinusi nazali mari, craniu jos si arcade pronuntate si oase lungi si groase.

Acum 130.000 de ani, dupa o lunga perioada de evolutie independenta in Europa, Omul de Neanderthal era atat de diferit din punct de vedere anatomic incat au fost clasificati ca specie diferita: Homo Neanderthalensis. Acesta este un exemplu clasic de izolare geografica ce a dus la un eveniment de speciatie.

In acelasi timp, in Africa, au aparut primii Homo sapiens. Desi din punct de vedere anatomic erau moderni, din punct de vedere al comportamentului erau primitivi. Anatomia a evoluat inaintea comportamentului modern.

Primii sapiens erau caracterizati prin cutie craniana mare, maxilar jos si un schelet mai modern si mai putin robust.

Dovezile anatomice si paleogeografice arata ca Omul de Neanderthal si primii oameni moderni au fost izolati si au evoluat separat in doua specii distincte.

Desi Omul de Neanderthal si primii Homo sapiens erau diferiti de numeroase elemente anatomice, aveau si multe lucruri in comun. Confectionau unelte din oase, iar obiectele confectionate semanau.

Dovezile arheologice arata ca isi ingropau mortii impreuna cu diferse bunuri sau obiecte inscriptionate cu diverse semne si sustineau un ritual de inmormantare.

Intreaga imagine arheologica s-a schimbat dramatic acum 40-50.000 de ani in urma, cu aparitia comportamentului modern. Acest lucru a dus la o schimbare brusca in viata oamenilor primitivi, ducand la confectionarea uneltelor si a expresiei simbolistice. Adaptarea culturala este uimitoare, conducand la o transformare calitativa in comportamentul oamenilor. “Explozia creativa” ce a condus la inovatii tehnologice, formatiuni sociale si complexitati ideologice este ceea ce a facut ca noi sa existam azi, asa cum suntem.

Aparitia comportamentului modern s-a petrecut prima data in Africa dar s-a imprastiat in rapid si in Lumea Veche datorita migratiei indivizilor. A existat o remarcabila diversitate in uneltele de piatra, au fost realizate artefacte facute din oase, iar ingroparea celor morti era acompaniata de ritualuri de ceremonie continand diverse bunuri. Diverse bunuri ce se gaseau la distante mari erau transportate, iar arta a devenit mai elaborata.

Omul sapiens al Paleoliticului tarziu (28.000 – 10.000) a devenit modern nu doar din punct de vedere anatomic, ci si comportamental. Nu se stie cu precizie cat timp a durat aceasta transformare, dar se pare ca s-a savarsit doar la Homo sapiens, si nu si la Omul de Neanderthal. Unii arheologi au gasit o explicatie comportamentala pentru aceasta schimbare. Soffer sugereaza ca schimbarile in relatiile sociale precum familia, au jucat un rol esential in aceasta transformare.

Unii cercetatori sustin faptul ca modificarile biologice cauzate de mutatii au jucat un rol in comportamentul oamenilor moderni iar dezvoltarea creierului a implicat noi moduri de a procesa informatia.

Ipoteza aceasta este dificila de testat deoarece creierele nu se fosilizeaza, iar dimensiunea cutiei craniene a ramas aceeasi atat la primii Homo sapiens cat si cei din urma.

Dovezile arheologice au aratat ca oamenii de acum 10-20.000 de ani posedau capabilitati lingvistice, puneau un mare accent pe ritual si arta, lucruri care au dus catre ultimul pas al evolutiei catre Omul Modern.

La scurt timp dupa ce oamenii moderni au ajuns in Europa, acum 40.000 de ani, Omul de Neanderthal a intrat rapid in declin, culminand cu disparitia lor acum 30.000 de ani. Omul de Neanderthal nu era avansat tehnologic precum oamenii moderni care au invadat Europa.

Genetica

Variatiile genetice in populatiile de oameni moderni arata ca originea Homo sapiens este rezultatul unui eveniment recent ce se impaca cu modelul “in afara Arficii”.

Studiul ADN-ului de astazi, in special cel mitocondrial, au aratat ca oamenii sunt uimitor de homogeni, cu o variatie genetica relativ mica.

Gradul mare de similaritati dintre populatiile de oameni sunt in contrast cu cel al rudelor cele mai apropiate de noi ramase in viata: cimpanzeii.

Exista o variatie genetica mai mare intre doi cimpanzei din aceeasi populatie decat exista intre doi oameni din aceeasi populatie. Adica, variatia genetica intre un cimpanzeu din Europa si unul din Africa este mai mare decat variatia genetica a unui Homo sapiens din aceleasi zone.

Doi cercetatori, Cann si Wilson au demonstrat ca cel mai mare nivel de variatie genetica in ADN-ul mitocondrial s-a petrecut in cadrul populatiilor aficane. Asta probabil datorita faptului ca au fost primii, si asadar, au avut o perioada mai lunga de timp pentru a acumula o diversitate genetica. Folosind distanta genetica dintre populatiile Africane si altele ca masura a timpului, cercetatorii au sugerat ca Homo sapiens a aparut acum 100.000 si 400.000 ani in Africa.

Variatia genetica mica la populatiile de oameni moderni arata ca originea tuturor oamenilor o reprezinta un grup mic de indivizi. In urma unor analize doi cercetatori, Rogers si Harpending sustin ideea ca o mica populatie de Homo sapiens, undeva intre 10.000 si 50.000 oameni au parasit Africa acum 50-100.000 de ani.

Fiind abia la inceput, aceste studii nu arata cu exactitate daca oamenii moderni poarta cu ei gene de Neanderthal in ADN.

Pentru moment, dovezile anatomice, arheologice si genetice arata ca evolutia completa a oamenilor moderni este un fenomen relativ recent. Pana acum cea mai buna explicatie este cea a modelului “in afara Africii” care postuleaza o singura origine, cea africana. Inovatiile neurologice si cele culturale care au caracterizat aparitia omului modern se arata ca fiind de succes, culminand cu dominatia noastra asupra planetei in ciuda altor populatii de hominizi primitive. Evolutia omului continua si astazi, iar selectia naturala, desi este alterata de interventia omului, inca se poate observa asupra populatiilor contemporane.

Sursa:descopera.org

Learn more »

Teorii asupra originii vietii pe Pamant sunt multe, mai ales ca se imbogatesc neincetat, cu tot felul de variante. Fiecare proiect de cercetare aduce o variatie, schimba un amanunt si creeaza practic, o noua teorie.

Ipotezele creationiste

Ipotezele creationiste sunt cele mai vechi si sunt remarcabile prin dainuirea lor. Sunt inca de actualitate si au multi adepti, cu alte cuvinte, o teorie despre care se vorbeste mult e o teorie vie.
Esenta lor e binecunoscuta: cineva sau ceva, o fiinta sau o forta supranaturala, a facut tot ceea ce este viu in natura si in Univers. Fiecare cultura isi are versiunea sa proprie; monoteiste sau politeiste, religiile lumii includ, ca elemente de baza, mituri legate de aparitia vietii. Printre cele mai interesante se enumera miturile japoneze si tibetane.
Oare de ce apare Omul ca “facut” – fie printr-o interventie divina – fie din materia neinsufletita (lut, roci la triburile africane si in mitul lui deucalion, arbori la indo-europeni-indieni si germani), fie din alte forme de viata.
Bogumilistii, catarii, in general gnozele dualiste, chiar unele iraniene, vorbesc despre crearea omului din greseala sau mai bine spus… ca o greseala.

Teoria generatiei spontane

Teoria generatiei spontane a pesistat in paralel cu ideile creationiste ale ultimelor milenii, este o alta veche “explicatie” apartinand Antichitatii si Evului Mediu pana la jumatatea secolului al XIX-lea. Se credea astfel ca unele forme de viata pot aparea spontan din cauza insuficientei dezvoltari a stiintei si tehnologiei.

Teoria spune ca viata ia nastere din materia anorganica moarta. Aristotel spunea ca “tot ce este viu se poate obtine nu numai ca rezultat al incrucisarii ci si la descompunerea solului”.

Van Helmont (1577 – 1644) a propus si o “reteta” de obtinere a soarecilor din rufe murdare si seminte de graminee.

Savantul francez Louis Pasteur a demonstrat ca nici microorganismele nu apar prin generatie spontana. A folosit un flacon de sticla in forma de S, insa fara a-l astupa. A fiert bulionul pentru a-l steriliza si l-a introdus in flacon. Aerul putea sa intre in flacon, insa microorganismele se depuneau pe partea arcuita in jos a gatului, fara sa ajunga in bulion. Astfel, bulionul a ramas limpede si steril. Cand Pasteur a inclinat flaconul astfel in cat bulionul sa ajunga cu partea unde se aflau microorganismele, lichidul a fost contaminat, bacteriile s-au inmultit si bulionul a devenit tulbure.

Experimentul lui Louis Pasteur a demonstrat falsitatea teoriei generatiei spontane si faptul ca microorganismele sunt peste tot, deci si in aer.

Teoria Urey-Miller

Ce-a dea treia teorie, cunoscuta si ca teoria Urey-Miller, este cea conform careia “moleculele vietii” au aparut datorita unui factor extern gen radiatia ultravioleta si descarcarile electrice.

Teoria ribotipului

Barbieri a lansat aceasta teorie in 1981, considerand ca viata a aparut pe Pamant o data cu stramosii ribotipurilor actuale si a evoluat trecand prin etapa precelulara (aparitia ribozomilor), etapa protocelulara (sporirea greutatii moleculare a ribozomilor si formarea procariotelor si microeucariotelor), iar mai apoi prin etapa celulara (formarea din procariote a arhebacteriilor iar din microeucariote a eucariotelor, capatandu-se mitocondrii si cloroplaste).

Teoria progenotului

Conform acestei teorii, toate organismele actuale au o origine monoancestrala, ancestorul universal fiind progenotul – structura ipotetica cu organizare primitiva, mai simpla decat delula procariota actuala. In progenot informatia ereditara era determinata de acizii ribonucleici.

De la progenot au pornit doua linii primare evolutive ce au determinat aparitia arhebacteriilor si eubacteriilor, la care s-a alaturat apoi linia evolutiva a eucariotelor. Aceasta teorie presupune ca fiecare organism pastreaza in sine sub forma de macromolecule informationale (semantide – ADN, ARN, proteine), calea istorica a organismului respectiv.

Teoria lui Wachtershauser

Ultima dintre teoriile moderne – teoria lui Wachtershauser sustine ca acea sursa de energie vitala ar fi existat deja pe Pamant sub forma sulfurilor metalice. In 2002, Martin si Russell, au perfectionat teoria prin observarea directa a izvoarelor hidrotermale submarine, aflate la mari adancimi, unde exista din abundenta sulfuri metalice.

Viata din cer

S-a incercat de catre comunitatea stiintifica demonstrarea in mod indubitabil a faptului ca viata pe Pamant este produsul unei evolutii chimice. Dar daca “viata” ne-a sosit oarecum “de-a gata”, in chipul unor forme primitive, dar inzestrate cu tot ce trebuia pentru a metaboliza resursele mediului, pentru a se autoreproduce, pentru a fi considerate vii?
Este vorba de teoria panspermiei si teoria insamantarii cu germeni “from out of space”.
Exogeneza sustine ca viata a aparut purtata de meteoriti, alte corpuri ceresti sau praf cosmic. Poate ca viata a venit doar “semipreparata” si a gasit aici conditiile ideale. Se cunoaste faptul ca unii germeni pot rezista unor temperaturi extreme, in medii arctice, de lava, de intuneric, acide sau la foarte mari adancimi.
Dar ar putea un organism viu sa supravietuiasca unei calatorii interplanetare?
De ce nu? Voyager si alte sonde trimise in spatiu au descoperit astefel de surse de viata… in 1969 a fost descoperit un meteorit care prezenta urme de viata si exemplele pot continua la nesfarsit.

Acestea sunt teoriile, noi si vechi, antice si moderne, lumea creata de zei sau de extraterestri, prin evolutie chimica (supa organica, lumea ADN sau ARN) sau “primita” din spatiu! Aceasta e originea lumii si a vietii oare?

Sursa: www.descopera.org

Learn more »

Pentru prima dată în Angola a fost descoperită o fosilă a unui dinozaur. Este vorba despre o creatură necunoscută până acum, ce deschide porţile unor noi cercetări într-o zonă slab dezvoltată.

Cercetătorii care au făcut publică vestea descoperirii unei creaturi cu gât lung, un posibil sauropod ierbivor, susţin că dinozaurul descoperit pare a fi printre primele vieţuitoare care au populat Pământul.

Echipa internaţională de arheologi care a descoperit şi identificat un os din antebraţul creaturii, afirmă că acesta provine de la un dinozaur necunoscut anterior, potrivit descrierii scheletului.

Fosila a fost găsită alături de dinţi de peşte şi de rechin. Acum 90 de milioane de ani în acel loc se găsea fundul oceanului, arheologii speculând că dinozaurul a fost luat de ape, ca apoi să fie sfâşiat de rechini preistorici.

Learn more »

Homo habilis, in latina “omul indemanatic”, este o specie umana disparuta, cel mai vechi reprezentant al clasei umane. H. habilis a locuit in zone din Africa subsahariana, acum probabil 2-1,5 milioane de ani. In 1959 si 1960 au fost descoperite primele fosile in defileul Olduvai din nordul Tanzaniei. Aceasta descoperire a fost un punct de cotitura in paleoantropologie, intrucat cele mai vechi fosile umane cunoscute anterior erau exemplarele din Asia ale lui H. erectus. Multe trasaturi ale lui H. habilis par sa fie intermediare in termeni de dezvoltare evolutiva intre Australopithecus, specie relativ primitiva, si alte specii mai avansate de Homo.

Primele ramasite ale lui H. habilis gasite la Olduvai sunt cativa dinti si un maxilar inferior, impreuna cu fragmente dintr-un craniu si cateva oase de la mana. Pe masura ce se descopereau mai multe specimene in alte locuri, cum ar fi Koobi Fora, in nordul Kenyei, cercetatorii au inceput sa isi dea seama ca acesti hominizi erau diferiti din punct de vedere anatomic de australopitec, un grup asemanator mai mult maimutelor, ale caror ramasite au fost gasite in multe situri africane. Anuntul oficial al descoperirilor a fost facut in 1964 de catre antropologii Louis S.B. Leakey, Phillip Tobias si John Napier. Cu justificare pentru desemnarea noii creaturi drept Homo, nu Australopithecus, acestia au descris capacitatea craniana marita si molarii si premolarii de dimensiuni mai mici decat ai fosilei, un picior similar cu cel omenesc si oasele de le mana care sugerau abilitatea de a manipula obiectele cu precizie – de unde si numele speciei Homo habilis “omul indemanatic”. In plus, alaturi de fosile au fost gasite unelte simple de piatra. Toate aceste caracteristici prevestesc anatomia si comportamentul lui H. erectus si ale oamenilor de mai tarziu, facandu-l pe H. habilis extrem de important, chiar daca a lasat putine urme.

Learn more »