Balada - Definitie, clasificare si caracteristici generale

  * Definitie:

Poezia (epice) cu subiect fantastic si legendar (de celebrare a unui erou)
   * Caracteristici:
este o specie a genului epic;totdeauna – in versuri
apartine literaturii populare; dar si celei culte;
se canta – rareori se recita, se citeste (cantarea are un caracter solemn si dramatic inglobeaza o mare varietate de teme si motive, ampla desfasurare epica.
   * Clasificare tematica:
balade fantastice: Soarele si Luna
balade legendare: Manastirea Argesului
balade pitoresti: Miorita
balade istorice: Cantecul lui Constantin Brancoveanu
balade familiale: Ghita Catanuta
   * Naratiunea:
- Este rectilinie(schematica)
- fixeaza un singur moment – rareori 2-3
- functie etica-moral(izator)-educativa
- orice tulburare a ordinii morale este inlaturata
- nu exista gratuitate; totul se face cu un scop
- actioneaza asupra constiintelor in mod simbolic
   * Actiunea:
- lupta se da intre inteligenta si forta
- haiducia este o forma a luptei de clasa, propunand si un ideal uman
- de cele mai multe ori situatiile se rezolva la modul sangeros, prin triumful eroului
   * Personajele:
- intruchipeaza un ideal uman
- constituie un element de transfigurare a realitatii
- au atribute exceptionale, de basm;
- in plan etic, eroul este un invingator
- frumusetea fizica presupune si frumusetea morala
- voinicul pierde prin tradarea unui apropiat
- tradatorii sunt totdeauna pedepsiti si cu metodele pe care ei le pregatisera pentru uciderea voinicului
- iubirea glorifica virtutile barbatului
Protagonistii se caracterizeaza prin:
* intelepciune
* apararea valorilor traditionale colective:
- adevar
- dreptate
- sociabilitate, ingaduinta si intelegere fata de semeni
- calm, echilibru
- curaj, vitejie, eroism
* recurg la anumite stratageme:
- se travestesc pentru atingerea unui scop
- distrag atentia adversarului
- se prefac ca au murit
- cer sa li se elibereze o mana
- obtin permisiunea de a canta dintr-un instrument
- tarie morala
- veselie si generozitate
- ficelitate fata de sine si de lumea exterioara
- raman neschimbati
- primesc ajutor de la natura, in special de la animalele credincioase

   SURSA 02
 
   Balada populara este o creatie in epica in versuri al carui autor este anonim si care infatiseaza o intamplare petrecuta demult.
O astfel opera epica este si balada Manastirea Argesului deoarece intamplarea realizata este dramatica, personaje sunt prezentate in antiteza .
Ele traiesc sentimente puternice in sufletul autorului .Elementele reale se imbina cu cele imaginare este prezentata legatura cu natura ,figurile de stil contribuie la realizarea artistica si se imbina naratiunea si descrierea cu dialogul.
Ea este o creatie populara care porneste de la existenta unei minunate constructi a carei aparitie incearca sa o explice de acea
Sunt vizibile elemente specifice legendei in aceasta creatie populara.
Intamplarile realizate sunt numai un pretext deoarece prin dramatismul lor si prin personaje conturate are si trasaturile baladei populare.
Deci in concluzie balada Manastirea Argesului este o balada legendara.
Fiind o creatie epica autorul popular narator obiectiv realizeaza la persoana a-III-a un sir de intamplari care se constitue in momentul subiectului.
Continutul acestei balade poate fi prezentat pe scurt :
In prima parte a textului se sugereaza ca Domnitorul negru Voda si mesterii cautau un loc pentru ridicarea unei manastiri .
Acest loc il reprezinta un zid parasit unde mesteri se apuca de treaba dar ce se construia ziua se darama noaptea
Sub amenintarea pedepsei cu moartea mesterii inceteaza sa stea dar in zadar
Mesterul Manole are un vis in care Dumnezeu ii transmite ca pentru ridicarea manastiri sa jerfeasca pe prima fiinta care va aduce de hrana lor. spre nefericirea lor prima fiinta este chiar Ana sotia lui atunci se roaga la dumnezeu si invoca fortele naturi pentru a opri-o dar in zadar.
Infrangandu-si durarea si teama manole se apuca de treaba .Dupa ridicarea manastiri mesteri sunt intrebati de Negru Voda daca mai pot face alta si mai frumoasa si mesteri afirmand ca da Voda i-a lasat pe acoperis .
Mesterii isi fac aripi de sindrila si incearca sa zboare da in zadar.
In aceasta opera personajele sunt putine si prezentate in antiteza ;
Manole este personajul principal creator de arta si de frumos, orgolios (pentru ca refuza sa construiasca un zid care se surpa noaptea),are un moment de slabiciune (atunci cand o zideste pe Ana), da dovada de tarie de caracter (atunci cand ies supinele Anei din zid)
Negru voda este personajul secundar si el sete un iubitor de arta si de frumos dar este egoist deoarece totul vrea sa i se cuvina lui .
Ana este personajul episodic impresioneaza prin frumusetea ei fizica dar si prin devotamentul fata de sotul ei ,se supune lui(cand o zideste in zid)
Personajele deoarece sunt prezentate in antiteza au caractere opuse
Ele trezesc sentimente puternice :Manole si Ana de dragoste de admiratie ,de compatimire iar Negru Voda de ura si dispret.
Procedeile artistice sunt intr-un numar mare;
Epitete ; ploaie spumegata ,
Comparatie ;sotia lui ca floarea campului
Personificari ;brazii ca despoaie,
- Hiperbola;
fiind o creatie epica predomina naratiunea care se inbina cu dialogul prin care este descris locul dar si tabloul de natura.
In inchere este vorba de versificati etc. 

   SURSA 03
 
   Balada (lat. ballare, pe filieră provensală, ballada – „dans“ / „cântec“; cf. fr. ballade) este o specie a genului epic înfăţişându-se ca un amplu poem narativ, fără a exclude şi unele accente lirice, unde, în general, se proiectează un eveniment eroic, având protagonişti, fie din timpuri istorice, fie din vremuri legendare, mitice, sau fantastice, fie din realitatea imediată.
În literatura română, specia este multimilenar şi bogat reprezentată atât în sfera oralităţii – Pe-o Gură de Rai / Mioriţa (cu peste 1600 de variante; cele din Crişana – Ieste-un munte cu oi multe, Sântu-şi trei păcurăraşi etc. – au conservat elementele de ceremonial / ritual eroic-funerar ce de-aproape şase milenii se datează în spaţiul Daciei / Dacoromâniei – arheologic şi cu C14 –, încă din orizontul cultural / civilizatoriu al anului 3400 î. H. – cf. Ion Pachia Tatomirescu, Istoria religiilor, vol. I, Timişoara, Editura Aethicus, 2001, p. 222), Meşterul Manole (conservând mitul fundamental pelasgo-thraco-dacic, sau dacoromânesc, al jertfei zidirii, atestat arheologic în Dacia / Dacoromânia, de-aproape şapte milenii, mai exact, din orizontul anului 4950 î. H.), Soarele şi Luna, Toma Alimoş , Corbea, Iancu Jianu, Radu Calomfirescu, Pintea Viteazul, Constantin Brâncoveanu, Ghiţă Cătănuţă etc. –, cât şi în sfera cultă – Andrii Popa de Vasile Alecsandri, Nunta Zamfirei de George Coşbuc, Pintea de Şt O. Iosif, Rică de Miron Radu Paraschivescu, Balada trupului care s-a frânt pe roată de Radu Gyr, Mistreţul cu colţi de argint de Ştefan Augustin Doinaş, Moartea căprioarei de Nicolae Labiş, Balada neîncolţită de Nichita Stănescu, Jiana de Ion Pachia Tatomirescu, Balada lui Ion de Octavian Blaga etc. / ş.a.
   Clasificarea baladelor
   Baladele sunt clasificate de folclorişti sau naratologi, după raportul narator-subiect în: (1) balade istorice («Constantin Brâncoveanu», «Radu Calomfirescu» etc.), (2) balade eroice («Toma Alimoş», «Corbea», «Gruia lui Novac», «Iovan Iorgovan» etc.), (3) balade haiduceşti («Iancu Jianu», «Pintea Viteazul» etc.), (4) balade fantastice («Soarele şi Luna»), (5) balade legendare («Meşterul Manole»), (6) balade păstoreşti («Pe-o Gură de Rai» / «Mioriţa», «Fata de maior», «Codreanu» etc.), (7) balade familiale («Brumărelul», «Crăişor cu mult dor», Ghiţă Cătănuţă) etc. 


Trasaturi:Click aici (Sper sa va fie de ajutor)

sursa:ipedia.ro