Aliaj

Un aliaj este amestecul omogen cu proprietăţi metalice a două sau mai multe materiale (elemente chimice), din care cel puţin unul este metal şi de obicei se află în cantitate mai mare. Proprietăţile fizice şi chimice ale aliajelor sînt în general diferite de cele ale substanţelor componente, uneori semnificativ. Majoritatea metalelor de folosinţă zilnică sînt de fapt aliaje. De exemplu, ceea ce numim în limbaj uzual „fier” este aproape întotdeauna un oţel cu conţinut redus de carbon, iar aurul folosit pentru bijuterii este un aliaj în care mai intră cupru şi argint.

Tipuri de aliaje

• Aliaj anticoroziv (rezistent la intemperii şi factori chimici agresivi)
• Aliaj inoxidabil (nu oxidează, nu se combină cu oxigenul, nu rugineşte)
• Aliaj antifricţiune (cu un coeficient de frecare mic, frecare redusă, folosit la fabricarea cusineţilor)
• Aliaj de lipit (care este folosit în procese tehnice de lipire, frecvent sub acţiunea căldurii)
• Aliaj dur (cu duritate mare)
• Aliaj refractar (care rezistă la temperaturi mari, de exemplu la peste 1.500 °C)
• Aliaj uşor (cu o densitate relativ mică)
• Aliaj foarte uşor
• Aliaj tipografic (folosit în realizarea caracterelor de tipografie)
• Aliaj uşor fuzibil (care se topeşte uşor, la temperatură relativ mică)

Proprietăţi ale aliajelor

• Temperatura de topire - la majoritatea aliajelor este mai scăzută decât temperatura de topire a metalelor componente. Exemplu: Aliajul compus din 35 părţi de staniu (cositor) şi 65 părţi de plumb se topeşte la 190 °C, pe când staniul, cu punctul de topire cel mai scăzut dintre cele două, se topeşte la 232 °C.
• Densitatea aliajului - are o valoare intermediară faţă de densităţile metalelor componente.
• Duritatea aliajului - este mai mare decat a fiecărui metal luat separat. Exemplu: Aliajul wolframului cu carbonul, împreună cu mici cantităţi de cobalt si alte metale, are duritatea diamantului şi îl înlocuieşte pe acesta într-o serie de lucrări tehnice.
• Rezistenţa mecanică a metalelor creşte prin aliere.
• Rezistenţa la coroziune se măreste. Exemplu: oţelul cu crom este foarte rezistent la ruginire şi la acţiunea acizilor.

Importanţă economică

Faptul ca au temperatura de topire mai mica decat cea a componentelor face ca aliajele sa fie mai usor prelucrabile (mai ieftin )

O importanţă economică deosebită o au aliajele feroase numite oţeluri şi fonte; acestea sunt aliaje ale fierului cu carbonul (un nemetal):

• oţelurile conţin 2,14 % carbon
• fontele au 2,14/4,5 % carbon

Aliajele care conţin o cantitate mai mare de cupru sunt:

• alamele, aliaje ale cuprului cu zincul
• bronzurile, care pot fi aliaje cupru-staniu, cupru-plumb, cupru-aluminiu etc.

Un aliaj des utilizat, pe bază de aluminiu, este duraluminiul, care conţine cupru, magneziu, sau şi siliciu în cantităţi mici.