ARDEII IUTI

Ardeii iuti (Capsicum annuum) sunt plante anuale excelente pentru a fi plantate atat vara in gradina cat si ca plante ornamentale in interiorul locuintelor. In gradina, aceste plante trebuie cultivate intr-un loc insorit sau usor umbrit, la distanta de 22-30 cm una de alta. Daca sunt crescute in vase, le puteti aduce la interior inainte de primul inghet si va puteti bucura in continuare de fructele lor pe durata lunilor de iarna. Ca planta ornamentala de interior, trebuie asezata intr-un loc foarte expus luminii solare. Solul trebuie pastrat umed in mod regulat.

Ardeii iuti se cultiva din seminte. Semanati semintele in ghivece la inceputul lunii mai, astfel incat planta sa rodeasca in apropierea Craciunului. Nu acoperiti semintele, deoarece acestea au nevoie de lumina pentru a incolti. Pastrati temperatura ambianta la valoarea de 21-23 grade Celsius, iar semintele vor incolti in aproximativ 3 saptamani. Odata ce planta atinge inaltimea de aproximativ 20 cm puteti incepe ingrasarea solului cu fertilizatori.

Fructele au in comun gustul dulce si aromat, iuteala diferind in functie de soi. Unele soiuri sunt lipsite total de iuteala, altele fiind in schimb extrem de iuti putand provoca alergii si leziuni la nivelul tesutului conjunctiv.

Capsaicina, "otrava" ardeilor

Substanta care da iuteala, capsaicina, se gaseste in cantitati foarte mici la ardeiul aromat in cantitati de zeci de ori mai mari (ajungand la 0,1%) la ardeiul iute. In afara de capsaicina, gustul ardeilor iuti (paprika) se datoreaza in mare parte uleiurilor esentiale.

Ardeiul contine cantitati apreciate (0,1%) de vitamina C; aceasta substanta a fost prima data extrasa din pastaia de ardei  copt de catre chimistul ungur Albert Szent Gyorgy, care ulterior a castigat Premiul Nobel pentru activitatea sa.

Culoarea ardeilor iuti din momentul coacerii este data in principal de pigmentii carotenoizi care variaza de la rosu stralucitor la galben; continutul total de caroten in ardeiul  uscat este de 0,1-0,5 %.

Fructele ardeilor care produc pigmenti galbeni dar nu produc pigmenti rosii au culoarea galben sau portocaliu cand sunt coapte. Un numar mic de fructe nu produc cantitati semnificative de caroten; de aceea, cand nivelul clorofilei scade din coaja fructului in ultimele stadii ale coacerii, acestea dezvolta o nuanta pala, alb-verzui.

Unele soiuri contin pigmenti numiti antociani si capata o culoare violet inchis sau aproape negru. In ultima faza a coacerii, antocianii se descompun si culoarea inchisa neobisnuita se indreapta spre culorile obisnuite portocaliu sau rosu. Aceiasi pigmenti cauzeaza punctele negre care sunt vazute uneori la fructele necoapte, sau in mod particular la tulpinile ardeilor iuti si pe care aproape toate soiurile de paprika le pot dezvolta. La alte specii de ardei productia de antocian este un fenomen rar.

Originea ardeiului iute

Deoarece diferitele specii de ardei ornamental au fost cultivate in America cu mult inainte de sosirea europenilor, tarile lor de origine nu pot fi determinate cu exactitate. Originea sud-americana este insa larg acceptata pentru toate speciile de genul Capsicum, care au aparut probabil in regiunea dintre sudul Braziliei si Bolivia. De acolo speciile au fost mutate catre nord fiind imprastiate de pasari.

Cele trei specii C. annuum, C. frutescens si C. chinenseau evoluat dintr-un stramos comun localizat in nordul bazinului Amazonului (N-V Braziliei, Columbia). Evolutia ulterioara a adus C. annuum si C. frutescens in America Centrala unde au fost  aclimatizate, in timp ce C. chinensea fost mutat spre vest si a fost prima data cultivat in Peru. Alte doua specii au fost initial cultivate in partea de vest a Americii de Sud: C. baccatum in campiile Peruviene si C. pubescens in zone muntoase din Anzi (Peru, Bolivia, Ecuador).

Datorita faptului ca ardeiul suporta aproape orice climat, este cultivat astazi peste tot in lume. Un climat mai calduros este insa necesar pentru ca fructul sa dezvolte la coacere o aroma puternica, de aceea, in Europa, ardeiul unguresc are cea mai buna reputatie; cel mai bun paprika se gaseste in regiunea Kalocsa.

Etimologia cuvantului "paprika"

In multe limbi europene, numele acestui condiment deriva din numele piperului, ducand la multe confuzii intre piper si alte condimente. O denumire des intalnita a ardeiului iute este si sweet pepper, nu numai in engleza ci si in spaniola (pimiento dulce), franceza (piment doux) si araba. De asemenea alte limbi denumesc ardeiul iute ca ardei rosu.

Cuvantul paprika a fost imprumutat din ungurescul sau sarbescul paprika si a patruns intr-un numar foarte mare de limbi. De asemenea paprika deriva din numele piperului negru, in acest caz sarbescul papar. In cele mai multe limbipaprika denumeste doar condimentul uscat, in unele limbi (ex. germana) este folosit insa si pentru planta in sine.