Calculatoarele

       În anii 1960 a aparut un nou tip de calculatoare: minicalculatoarele. Aceste masini erau mai ieftine, mai mici, nu avea nevoie de aer conditionat si erau mult mai usor de folosit (cel putin dupa standardele acelor timpuri) fata de mainframe-uri. În fata ereziei, preotii mainframe-urilor s-au infiorat. Detinerea unui mainframe era problema corporatiei, datorita cheltuielilor necesare, dar un departament putea avea propriul minicalculator, pentru ca acesta nu necesita spatii speciale sau specialisti necesari unui mainframe.  Pe scurt, minicalculatoarele erau ieftine.
Aceasta dezvoltare a dus la aparitia unui nou personaj pe scena calculatoarelor.             Minicalculatoarele au adus la inlocuirea programatorilor de mainframe, curati si bine imbracati, cu o noua specie de programatori. Minicalculatoarele au inceput sa fie introduse in universitati si alte institutii de invatamant, pentru ca erau ieftine. Ele erau accesibile si proiectate pentru a putea suporta modificari ulterioare, ceea ce a atras un grup de entuziasti cunoscuti sub numele de hackeri. Acesti hackers nu sunt identici cu cei din zilele noastre. Acei hacker-i erau plini de entuziasm fata de calculatoare, oameni care voiau sa faca programe mai bune, mai rapide si mai elegante.
     Din randurile lor s-au ridicat o parte din oameni care au facut revolutia calculatoarelor personale. Piata minicalculatoarelor a crescut repede. Imediat ce departamentele puteau justifica nevoia minicalculatorului, acesta era instalat. Acesta a fost momentul cand DEC (Digital Equipment Corporation ) a devenit a doua mare companie producatoare de calculatoare din lume.
În privinta imbunatatirilor aduse programelor, gama functiilor care pot fi realizate a crescut. Un minicalculator poate fi folosit simultan de mai multi utilizatori, cu ajutorul unui procedeu de impartire a timpului de folosire a procesului numit time-sharing. Astfel, fiecare utilizator poate sa prelucreze date, sa creeze programe sau sa utilizeze, ca si cand ar fi singurul utilizator. Acest sistem a fost introdus si in tehnologia de realizare a mainframe-urilor. Sisteme sofisticate de time-sharing, cu componente disc mai puternice si programe mai sofisticate, au fost dezvoltate in acelasi timp pentru mainframe-uri.
     Aceasta era piata calculatoarelor in anii ´70: mainframe-uri si minicalculatoare erau prezente in toate companiile si principalele departamente. Pentru sarcinile pe care le puteau rezolva in moduri in care le rezolvau, erau bune. Au adus metode noi si eficiente in birouri si au facut afacirele mai eficiente. Totusi, au esuat in marirea productivitatii personale (in cresterea eficientei personalului, nu a corporatiilor).Aparitia calculatoarelor personaleLa mijlocul anilor ´70 a aparut o noua tehnologie: miniprocesorul. Acesta folosea multe tranzistoare conectate pe o pastila de siliciu pentru a realiza un dispozitiv de calcul.
     Primele microprocesoare au fost, dupa standardele actuale, destul de simple. Primul microprocesor, devine cunoscut ca 4004, a fost proiectat pe patru biti de catre inginerul Marcian E. Ted Hoff de la Intel, in anul 1969. Clientul care i-a comandat lui Intel microprocesorul a fost o firma japoneza, care a dat faliment in 1970; dupa aceasta Intel nu se putea hotari daca sa lanseze sau nu circuitul pe piata. L-au lansat, si in 1974 existau mai mult de 19 tipuri de microprocesoare pe piata, inclusiv Intel 8088, cel care va deveni trambulina actualelor calculatoare personale.
Microprocesoarele au fost initial folosite drept controler - dispozitive de control pentru masini de spalat vesela si frigidere. Producatorii si proiectantii de calculatoare nu au pierdut ocazia data de potential acestor dispozitive de a fi folosite drept calculatoare.
8080, Z80, CP/M
Primele succese ale pietei au fost microprocesorul Intel 8080 si noul sistem de operare numit CP/M-80 scris pentru acest cercuit. CP/M-80 a fost creat in 1975 de Gary Kildall, fondatorul si presedintele companiei Digital Research primul producator al unui sistem de operare pentru microcalculatoare. Astazi, compania este o divizie a lui Novell Inc. cea mai mare companie in domeniul sistemelor de operare in retea.
     CP/M este prescurtat de la Controlul Programului/Microcalculatorului cel mai sugestiv nume de produs, daca mai existase unul, de pana atunci. Acest sistem de operare a fost, la acea data, extraordinar. Daca aveai un sistem 8080 sau Z80, cu sistem de operare CP/M, cu 64 kilobiti de RAM si o pereche de unitati de disc flexsibil de 8", aveai ultimul strigat al modei calculatoarelor si il faceai verde de invidie pe orice pasionat. Un singur lucru le putea depasi invidia si cistiga ura: sa ai un disc si o imprimata; ambele necesitau o cheltuiala exorbitanta.
Discurile acelor timpuri merita putina atentie. Primul tip larg raspandit impreuna cu microcalculatoarele aveau discuri de 14" (comparati-le cu cele de 3,5" disponibile astazi) si un timp de acces suficient pentru o pauza de cafea.

      Biti Apple
      Apple Computer, binecunoscuta ca avandu-si inceputurile intr-un garaj, a aparut in 1976. Apple a fost fondata de legendarii Steve Jobs si Steve Wozniack, si este recunoscut drept compania care a pus bazele industriei calculatoarelor personale. Desi povestea lui Visilac si a calculatorului Apple II este bine cunoscuta, merita sa o spunem inca o data, pentru ca arata motivele care au generat revolutia calculatoarelor personale.
    La mijlocul anilor `70, daca doreai sa faci incercari de genul si daca calculand pe mainframe, trebuia sa scrii un program, sa-l depanezi, sa incerci un set de date, sa verifici rezultatele, sa incerci un set de date mai complex s.a.m.d. Era un procedeu cel putin laborios si nu foarte practic, cu exceptia cazului in care priviziunele aveau importanta pentru corporatie si aveai suficient timp la dispozitie. Aceasta situatie a motivat doi studenti de la Harvard Business School sa faca primul program de calcul tabelar: Visicalc.
    Apple II avea la baza un procesor Motorola 6502 (proiectat pe 8 biti), pana la 128 kilobiti de RAM si utiliza un casetofon pentru a stoca date si programe. Apple a incheiat o intelegere cu realizatorii lui Visicalc pentru a obtine exclusivitatea programului pe Apple II. Acestui program i se acorda meritul de a fi catapultat Apple de la un venit de 800.000 de dolari in 1977 la putin sub 48 de milioane in 1979.
    Utilizatorii cumparau Apple II doar pentru a rula Visicalc, si o data cu el un raft intreg de aplicatii, care ofereau utilizatorilor, pentru prima data la un pret rezonabil, putere de calcul accesibila si dedicata. IBM preia controlul
    Calculatoarele despre care am vorbit, masinile CP/M si Apple, nu erau numite calculatoare personale acesta nu a fost un termen recunoscut pana in august 1981, data de nastere a calculatorului IMB PC a fost creat de piata, datorita acelor sisteme de microcalculatoare care au facut posibila existenta calculatorului IBM PC.
    Desi microprocesorul care a stat la baza calculatorului IBM PC a fost produs in 1974, calculatorul IBM PC a fost produs abia in 1981. Intel 8088 era un microprocesor pe 16 biti, care putea lucra cu mai multa memorie si mai rapid decat predecesorii sai. IBM a delegat o companie necunoscuta, numita Microsoft, pentru a realiza un sistem de operare. Restul este, asa cum o spun ei, istorie. IBM PC a devenit un standard, in realitate o serie de standarde care au adus la vanzarea de aproximativ 100 de milioane de calculatoare personale din 1981. puterea marketing-ului IBM a dus la succesul lui IBM PC. IBM avea bani si pozitia pe piata astfel incat sa faca calculatorul IBM PC acceptat in corporatii. Desi e usor sa critici IBM pentru greselile, destul de multe, facute in dezvoltarea pietei calculatoarelor personale si lipsa de receptivitate fata de o piata care crestea mai rapid decat putea acoperi IBM, fara amestecul lui IBM, aceasta piata ar fi crescut mult mai incet si mai fragmentat.

SURSA 02

    Istoria calculatorului

 
     Un computer (numit si calculator, calculator electronic sau ordinator) este o masina de prelucrat date (informatii) conform unei liste de instructiuni numita program. Calculatoarele care pot, in principiu, sa prelucreze orice fel de date se numesc universale. Ştiinta prelucrarii informatiilor cu ajutorul computerelor se numeste informatica. Computerele actuale nu sunt doar masini de prelucrat informatii, ci si dispozitive care faciliteaza comunicarea respectivelor informatii intre doi sau mai multi utilizatori, de exemplu sub forma de numere, text, imagini, sunet sau video.
Cel mai vechi mecanism cunoscut care se pare ca putea functiona ca o masina de calculat se considera a fi "Ceasul" din Antikythira, datand din anul 87 i.Hr. si folosit aparent pentru calcularea miscarilor planetelor. Tehnologia care a stat la baza acestui mecanism este inca o necunoscuta pentru cercetatori.
În prima jumatate a secolului al XX-lea, nevoile de calcul ale comunitatii stiintifice erau satisfacute de computere analogice, foarte specializate si din ce in ce mai sofisticate. Perfectionarea electronicii digitale (datorata lui Claude Shannon in anii `30) a condus la abandonarea computerelor analogice in favoarea celor digitale (numerice), care modeleaza problemele in numere (biti) in loc de semnale electrice sau mecanice. Este greu de precizat care a fost primul computer digital. Iata cateva realizari notabile: computerul Atanasoff-Berry, masinile Z ale lui Konrad Zuse-de exemplu computerul electromecanic Z3, care, desi foarte nepractic, a fost probabil cel dintai computer universal, apoi calculatorul ENIAC cu o arhitectura relativ inflexibila care cerea modificari ale cablajelor la fiecare reprogramare, precum si calculatorul secret britanic Colossus, construit pe baza de lampi si programabil electronic.
     Echipa de dezvoltare a ENIAC-ului, recunoscand neajunsurile acestuia, a elaborat o alta arhitectura, mult mai flexibila, ce este cunoscuta sub numele de arhitectura von Neumann sau arhitectura cu program memorat. Aceasta sta la baza aproape tuturor masinilor de calcul actuale. Primul sistem construit pe arhitectura von Neumann a fost EDSAC.
    De aici pana la ce gasim astazi pe orice birou nu a fost decat un pas. Odata cu avansarea tehnologiei, mecanismele ce au fost folosite pentru crearea primului computer s-au simplificat intr-un mod inimaginabil, existand la ora actuala pe piata unitati de stocare a datelor de marimea unui zar.
    Trebuie mentionat ca aceste computere nu au putut functiona fara un limbaj special construit in acest scop. Astfel au aparut primele versiuni de software, unul dintre pionierii programelor pentru computere fiind miliardarul american Bill Gates.
     În urma cu peste 30 de ani, cand calculatorul era la inceputuri si totul se misca destul de greu, oameni inteligenti au adus inovatii care, privite astazi, ar fi poate doar o sursa de amuzament. Şi totusi..Cat costa un calculator in anii '70? Cum arata un modem si la ce era el bun? O memorie RAM de 16K putea transforma un computer intr-un monstru? 12.000 de dolari pentru 80 de MB? În doar un deceniu numarul pc-urilor la nivel global s-au incincit de la aproximativ 105 milioane exemplare la mai mult de jumatate de miliard de exemplare in anul 2002. Totalitatea materialelor secundare utilizate in fabricarea unui cip de 2 grame este de 630 mai mare decat produsul final. (O comparatie similara, in fabricarea unei masini materialele folosite cantaresc dublu fata de produsul final.)

     Istoria laptopului
     Este destul de greu sa ne dam seama cum arata primul laptop, deoarece primul laptop nu semana cu nimic cu ceea ce cunoastem in ziua de azi.
    Unul dintre primele modele au fost realizate in anul 1979 de catre William Moggridge, pentru Grid Systems Corporation. "Grid Compass" era de cinci ori mai usor decat alte computere cu performanta echivalenta si a fost folosit de catre NASA in programul navetelor spatiale in anul 1980. Acum, la mai bine de 25 de ani de la aparitia primului laptop, acesta cunoaste o evolutie la care cei care au realizat primele prototipuri nici macar nu ar fi visat.
    La ora actuala in lume sunt suficiente firme producatoare care sa satisfaca orice gust cerinta si buzunar. Şi totusi ele nu rezolva toate problemele. Nume precum Apple, HP, IBM, Dell se intrec in oferte revolutionare de calculatoare portabile care in curand vor fi capabile sa suporte utilizari si activitati tot mai noi si nastrusnice.

    La ce sunt bune calculatoarele?
     Incontestabil, ele sunt cele mai bune cand vine vorba de stocarea si afisarea informatiilor de orice tip, de asigurarea unui suport pentru trimiterea si primirea datelor, de comunicare, de difuzarea imaginilor, sunetelor, animatiilor, de accesare a internetului si, bineinteles, ele sunt "experte" in lucrul cu cifrele.
     Generatia noastra este una care se intreaba cum s-a descurcat omenirea pe vremuri, cand nu aveau o adevarata enciclopedie la buricul degetelor sau cand oamenii si informatiile erau mult mai departe decat la o distanta de un "click". Azi prietenii se viziteaza prin "Webcam", in loc de cutiile postale, se verifica "Inbox-urile", in loc de fosnetul unei foi se aude o tasta lovita cand dam pagina unei carti, iar mersul la cumparaturi a devenit o plimbare de la fotoliu la biroul cu calculatorul. Evident, calculatoarele au "preluat controlul" in societatea noastra si, direct sau indirect, toti am devenit dependenti de ele. Cum s-ar fi desfasurat transporturile, invatamantul, agricultura, economia, industria de orice tip, sau oricare alt domeniu la care ne-am putea gandi, fara ele? Desi suntem constienti de utilitatea lor, ele au devenit o problema cu doua taisuri. Ne-am obisnuit sa credem ca beneficiile unui calculator vin din oficiu si ca fac parte din evolutia normala a stiintei si tehnologiei si am uitat ca nimic nu e gratuit. Timpul pe care l-am castigat operand cu calculatoarele are un pret mult mai mare decat ne-am imaginat.