Planeta Mercur

Mercur este planeta cea mai apropiata de Soare, orbitandu-l o data la fiecare 88 zile. Luminozitatea sa variaza intre -2,0 si 5,5 in magnitudine aparenta, dar nu este usor de vazut fiindca cea mai mare separare angulara (cea mai mare elongatie) fata de Soare este de doar 28,3°, insemnand ca se poate vedea doar imediat dupa apusul Soarelui. Planeta ramane inca intr-o relativa obscuritate fiindca, in comparatie cu celelalte planete, putine lucruri se stiu despre ea: singura nava spatiala care s-a apropiat de Mercur a fost Mariner 10 (1974-1975), care a cartografiat doar 40%-45% din suprafata planetei.
Fizic, planeta Mercur este similara in aparenta cu Luna fiindca este brazdata de cratere. Ea nu are sateliti naturali si nici atmosfera reala. Planeta are un nucleu mare de fier care genereaza un camp magnetic de 100 de ori mai slab decat cel al Pamantului. Temperatura la suprafata planetei Mercur variaza de la aproximativ 90 K pana la 700 K, punctul subsolar fiind cel mai fierbinte si fundul craterelor de langa poli fiind punctele cele mai reci.
Observatii inregistrate ale planetei Mercur dateaza din vremea sumerienilor, in al treilea mileniu inaintea erei noastre. Romanii au numit planeta dupa zeul mesager Mercur (in Grecia Hermes, in Babilonia Nabu), probabil datorita miscarii aparent rapide pe cerul crepuscular. Simbolul astronomic pentru Mercur este o versiune stilizata a capului zeului avand o palarie cu aripi, pe un caduceu, un antic simbol astrologic. Înainte de secolul 5 i.e.n., astronomii greci credeau ca planeta e formata din doua obiecte separate: una vizibila doar la rasarit si cealalta vizibila doar la apus. În India, planeta a fost denumita Budha, dupa fiul Chandrei (al Lunii). Culturile chineza, coreana, japoneza si vietnameza fac referiri la planeta Mercur sub denumirea de Steaua apei, denumire bazata pe cele Cinci Elemente.
Date despre Mercur
* Raza ecuatoriala = 2.443 km (38,25% din raza Pamantului)
* Înclinare ecuatoriala = 36"
* Masa = 3,28 × 1023 kg (5,5% din masa Pamantului)
* Densitate medie = 5.400 kg/m3
* Perioada de rotatie = 58 zile 14 h
* Distanta medie a orbitei = 57.909.400 km (0,3871 ua)
* Perioada orbitala = 88 zile
* Excentricitatea orbitei = 0,206
* Înclinarea orbitei = 7°
* Nr. de sateliti = 0
Mercur este una din cele patru planete terestre, insemnand ca este un corp pietros, ca si Pamantul. Este cea mai mica dintre cele patru, cu un diametru de 4879 km la ecuator si ca si compozitie are aproximativ 70% metal si 30% silicati. Ca densitate, Mercur este pe locul doi in Sistemul Solar, cu 5430 kg/m³, cu putin mai mica decat cea a Pamantului.
1.Crusta - 100-200 km grosime
2.Manta - 600 km grosime
3.Nucleu - 3.600 km diametru
Densitatea mare a planetei Mercur poate fi utilizata pentru a arata detalii despre structura sa interna. În timp ce densitatea mare a Pamantului rezulta partial din comprimarea nucleului, Mercur este mult mai mica si regiunile sale interne nu sunt atat de comprimate. Asadar, pentru ca ea sa aiba o densitate atat de mare, nucleul sau trebuie sa fie mare si bogat in fier. Geologii estimeaza ca nucleul planetei Mercur ocupa aproximativ 42% din volumul sau (nucleul Pamantului ocupa aproximativ 17% din volumul sau).
Deasupra nucleului este mantaua care are 600 km grosime. Se crede ca in trecutul planetei Mercur, un impact catastrofal a avut loc, fiind lovita de un corp cu diametrul de cateva sute de kilometri care a catapultat mare parte din mantaua originala, rezultant o manta relativ subtire in comparatie cu nucleul ei mare, dar exista si teorii alternative care sunt discutate mai jos.
Se crede ca planeta Mercur are o crusta in jur de 100-200 km grosime. O trasatura distinctiva a planetei Mercur este ca are foarte multe rifturi, unele extinzandu-se pe sute de kilometri. Se crede ca acestea s-au format in timp ce nucleul si mantaua planetei s-au racit si s-au contractat dupa ce crusta s-a solidificat. Planeta Mercur are un continut de fier mai mare decat oricare alta planeta majora din sistemul nostru solar. Mai multe teorii au fost propuse pentru a explica metalicitatea mare a planetei. Cea mai acceptata dintre teorii este cea conform careia Mercur avea de la inceput o proportie a metalo-silicatilor similara cu meteoritii de condrita si o masa de aproximativ 2,25 ori mai mare decat masa curenta dar la inceputurile istoriei sistemului solar, planeta Mercur a fost lovita de un planetoid avand aproximativ 1/6 din masa sa. Impactul ar fi indepartat mare parte din crusta si manta, lasand nucleul in urma. O teorie similara a fost propusa pentru a explica formarea Lunii.
O alta teorie spune ca Mercur s-ar fi format din nebuloasa solara inainte ca energia eliberata de Soare sa se stabilizeze. Planeta ar fi avut initial de doua ori masa prezenta. Dar protosteaua s-a contractat, temperaturile in preajma planetei Mercur puteau sa ajunga la 2.500-3.500 K, posibil chiar sa fi ajuns la 10.000 K. Mare parte din rocile de la suprafata ar fi putut sa fie vaporizate la astfel de temperaturi, formand o atmosfera de “vapori de roca" care ar fi putut sa fie dusi mai departe de vantul solar.
O a treia teorie sugereaza ca nebuloasa solara a cauzat o forta de frecare cu particulele din care se facea acretia planetei Mercur, ceea ce inseamna ca particulele mai usoare s-au pierdut din materialul de acretie. Fiecare din aceste teorii prezice o alta compozitie a suprafetei planetei si doua viitoare misiuni spatiale, Messenger si BepiColombo vor face observatii si vor testa teoriile.
Suprafata
Suprafata planetei Mercur este foarte similara in aparenta cu cea a Lunii, pe ea existand campii intinse gen “mare" (numele de mare a fost dat de observatorii din antichitate care credeau ca petele negre de pe suprafata Lunii sunt mari si oceane iar partile luminoase sunt continente) si cratere numeroase, indicand ca planeta este geologic inactiva de miliarde de ani. Numarul mic de misiuni fara echipaj spre Mercur dovedesc ca geologia acestei planete este cea mai putin inteleasa dintre planetele terestre.
Bazinul Caloris de pe Mercur este unul din cele mai mari cratere de impact din Sistemul Solar
În timpul si la scurt timp dupa formarea planetei Mercur, ea a fost puternic bombardata de comete si asteroizi pentru o perioada care s-a sfarsit acum 3,8 miliarde de ani. În timpul acestei perioade de intensa formare a craterelor, planeta a primit impacturi pe toata suprafata sa, aceste impacturi fiind facilitate de lipsa unei atmosfere care sa incetineasca acele corpuri. În acest timp planeta a fost activa vulcanic, bazine cum ar fi Bazinul Caloris au fost umplute cu magma din interiorul planetei, care a produs campii similare cu marile gasite pe Luna.
Craterele de pe Mercur variaza in diametru de la cativa metri pana la cateva sute de kilometri in diametru. Cel mai mare crater cunoscut este gigantul Bazin Caloris, cu un diametru de 1300 km. Impactul care a dat nastere Bazinului Caloris a fost atat de puternic incat a cauzat eruptii de lava si a lasat un inel concentric de peste 2 km inaltime inconjurand craterul de impact. La antipodul Bazinului Caloris este o regiune intinsa stranie si deluroasa numita “Terenul Straniu". Se crede ca valurile de soc de la impact au calatorit in jurul planetei si, cand s-au intalnit la antipodul bazinului (180°, pe partea cealalta), tensiunile mari au cauzat fracturi extensive ale suprafetei. Alternativ, s-a sugerat ca acest teren s-ar fi putut forma ca rezultat al convergentei materialului expulzat la antipodul bazinului.
Asa numitul "Teren Straniu" a fost creat de Bazinul Caloris la punctul antipodal al planetei
Campiile planetei Mercur au doua varste distincte: campiile mai tinere sunt mai putin craterate si probabil au fost create cand rauri de lava au ingropat terenul de timpuriu. O trasatura neobisnuita a suprafetei planetei este existenta cutelor de compresie care se intersecteaza pe campii. Se crede ca in timp ce interiorul planetei se racea, s-a contractat si suprafata sa a inceput sa se deformeze. Cutele pot fi vazute deasupra altor trasaturi, cum ar fi cratere si campii mai netede, indicand ca ele sunt mai recente. Suprafata planetei Mercur este de asemenea indoita de bombarile mareice cauzate de Soare – mareele provocate de Soare pe Mercur sunt cu aproximativ 17% mai puternice decat cele provocate de Luna pe Pamant.
Ca si suprafata Lunii, suprafata planetei Mercur a suferit efectele proceselor de eroziune cosmica. Vantul solar si impacturile cu micrometeoriti pot sa mareasca albedoul si sa altereze proprietatile reflectorizante ale suprafetei.
Temperatura medie la suprafata planetei Mercur este de 452 K (179° C) dar variaza intre 90 K (-183° C) si 700 K (427° C), din cauza lipsei atmosferei; in comparatie, temperatura pe Pamant variaza cam 80 K. Lumina solara pe suprafata planetei Mercur este de 6,5 ori mai intensa decat pe Pamant, cu o valoare a constantei solare de 9,13 kW/m².


Sursa: ipedia.ro