Plante medicinale - Exemple si Mod de utilizare

   Aloia
   Desi nu prea exista prea multe studii stiintificeriguroase in acest domeniu, se pare ca sucul proaspat de aloe are proprietati anestezice, antipiretice, antiinflamatoare si antibacteriene. Este un fapt ca acest suc proaspat de aloe este folosit pe scara larga pentru efectele lui benfice in caz de arsuri, rani, si alte leziuni ale pielii cum ar fi intepaturile de insecte, iritatii mecanice etc.
    Aloia ca preparat farmaceutic are aplicatii in tlburari digestive. In doze mici (0,10-o,25g) sucul de aloe are actiune tonica, stomahica si colagoga. In doza mai are (0,5-1g) are actiune laxativa, purgativa, efect cert atribuit antrachinonelor.
    Dincolo de adevarul sau falsitate pretentiilor si de lipsa unor informatii stiintifice bine intemeiate, nu este nimic rau in avea aloia in fiecare casa si de a o folosi ca prima masura in tratamentul arsurilor usoare, al micilor leziuni ale pielii.
   Greseala care trebuie evitata este de a nu ana si inlocui tratamentele cu eficacitate dovedita stiintific cu tratamente sau remedii ale caror efecte sunt indoielnice sau inexistente.

    Trandafirul
    De la trandafir se folosesc petalele - care contin ulei volatil bogat in garaniol, nerol, cirtronerol etc., precum si derivati flavonici ca quercetina, coloranti de natura antocianica, tanin, acid galic etc.
Petalele uscate, in infuzie, se folosesc sub forma de comprese pentru ochii obositi, in gargare, macerate in miere de albine, in tratamentul afectiunilor bucale la sugari.
   Ceaiul facut din 1-2 lingurite de petale la 250g de apa de recomanda in diareele cronice.
   Din petalele de trandafir se prepara un otet aromatic, care sub forma de frictiune contribue la scaderea febrei la in raceala. 

   Patlagina
   Patlagina mai este denumita popular si platagina, limba oii, mama ploii.
Patlagina este o planta erbacee, perena ce are un spectru ecologic foarte larg. Nu are pretentii fata de lumina, temperatura, umiditate sau sol. Creste din zona de campie pana in zona apina in intreaga tara, Infloresc din luna mai pana in septembrie.
   In scopuri medicinale de la patlagina se folosesc frunzele.
   Patlagina este folosita intern , in bronsite cronice, astm bronsic, diaree, ulcer gastro-duodenal, hipercolesterolemie si hipertensiune arteriala.
   Da rezultate bune si in tratarea aterosclerozei deoarece previne cresterea colesteroluluisi micsoreaza tensiunea arteriala.
   Extern, se utilizeaza in tratamentul ulcerului varicos, ulceratiilor cutanate, a conjuctivitelor, laringitelor si traheitelor.
   Preparare si utilizare: Intern, sub forma de infuzie 2-5% , luandu-se cate o lingura la 2 ore sau sucul proaspat in bronsite cronice. In tratamentul ulcerului gastric se recomanda de trei ori pe zi cate 0,5g pulbere din frunze, dupa mesele principale.

   Menta
   Menta este o planta medicinala de la care se folosesc frunzele . Menta are actiune antiemetica, colagoga, coleretica, dezinfectanta, antifermentativa, spasmostica si carminativa.
   Menta este indicata in tratarea diareei, dispesiilor, pentru greturi si afectiuni biliare.
Se prepara o infuzie din 1-2 lingurite la 1 cana cu apa. Se bea caldut intre mese. Se evita folosirea permanenta.
   Pentru combatarea greturilor se consuma rece, cu lingurita.
   Menta intra in compozitia ceaiului anticolitic, a ceaiului impotriv colicilor pentru copii si a ceaiului hepatic.

   Inul
   Inul este o plante erbacee ce se cultiva la noi pe suprafete intinse in scopuri industriale. Pentru scopuri terapeutice se folosesc numai seminte ajunse la maturitate.
   Datorita mucilagiilor ce le contin au laxativ-purgativa si emolienta in inflamatiile tubului digestiv. Ceaiul preparar din semintele de in, amestecat cu putina lamaie, este utilizat in litaza renala (piatre la rinichi) si in inflamatiile vezicii urinare.
Extern are actiune antiseptica si calmanta.
   Intrebuintari:
In dispepsii si constipatii, inflamatii ale tubului digestiv, calculoza renala.
   Extern:
- semintele macinate se folosesc sub forma de cataplasme. Faina de seminte se amesteca cu apa si fierbe pana devina opasta; se pune apoi intre doua bucati de panza si se aplica pe locl bolnav.   Cataplasma de in calmeaza durerile, ajuta la fluidificarea si evacuarea puroiului. Se utilizeaza in abcese, furncule. Pentru a se crea o actiune antiseptica e bine ca la faina de in sa se adauge si flori de musetel pulverizare.

   Sulfina
   Denumiri populare molotru galben, sulcina, iarba de piatra, trifoi mare, sufult, sufulg.
Sulfina este o planta erbacee, ce obicei bianuala, ce creste pe soluri aride, pietroase. Altitudinal creste din zona de campie pana la 1200-1400m, mai frecventa la altitudini medii. Este raspnadita prin locuri cultivate si necultivate, prin fanete, semanaturi, pe marginea drumurilor si cailor ferate, in toate judetele tarii.
   In scopuri medicinale se recolteaza numai florile. Recoltarea se face in timpul inflorii plantei.
Intrucat, printr-o uscare defectuoasa a plantei se poate forma un derivat al cumarinei - dicumarolul- cu actiune inhibanta asupra producerii de trombina, respectiv de diminuare a capacitatii de coagulare a sangelui, la noi, utilizarea terapeutica este limitata ca arotizant in compozitia tigarilor antiasmatice.

   Salvia
   Denumiri populare: jalesul de gradina, jales.
   Este o planta erbacee, perena. Vegeteaza bine pe solurile fertile, permeabile, adanci, bogate in calcar, avand un sitem radicular puternic. Infloreste in lunile iunie si iulie.
   In scopuri medicinale sunt folosite frunzele.
   Ceaiul din frunze de salvie are actiune antisudorifica recomandandu-se pentru a opri transpiratia nocturna a tuberculosilor. Se foloseste cu bune rezultate in inflamatiile gastro-intestinale, urmate de flaturenta. In bolile de ficat mareste secretia bilei. Aduce ameliorari in menstruatii neregulate, diabet zaharat, stari de nervozitate.
Extern se foloseste ca antiseptic si astringent.
Nu se recomanda mamelor care alapteaza pentru ca salvia reduce cantitatea de lapte.

   Salcamul
   Salcamul este un arbore, inalt pana la 30m, cu lujeri spinosi, coroana mare , luminoasa, rara. Creste pe soluri usoare, pe nisipuri nefixate. Infloreste in lunile mai-iunie.
   In scopuri medicinale, de la salcam, se folosesc florile. Acestea au un miros placut si gust dulceag.
Salcamul se intrebuinteaza in gastrite, hiperaciditate, pirosis (arsuri la stomac) . Se mai utilizeaza ca colagog si antispasmodic, precum si in ulcerul duodenal.
   Extern, florile uscate de salcam si sfaramate se pun pe ranile provocate de arsuri.
   Preparare si utilizarea salcamului:
   Intern: infuzie: o lingurita de flori de salcam la 250 ml apa clocotita: sea bea in trei reprize, dupa mesele principale.

   Ienuparul
   Ienuparul, denumit si enibar, este o planta de la care se folosesc in scopuri medicnale pseudofructele.
Ienuparul are actiune diuretica, sudorifica, stomahica, antiseptica.
   Este indicat in tratarea infectiilor urinare, afectiunilor reumatismale si in combatarea edemelor.
Trebuie precizat ca administrarea indelungata a ienuparului poate provoca iritatii renale, albuminurie si hematurie. Nu se administreaza mai mult de 5-6 saptamani.
   Mod de folosire:
- Se prepara o infuzie din 1-2 lingurite la 250ml de apa. Se bea o parte dimineata, o parte seara.

   Maghiranul
   Are tulpina dreapta, tetragonala, inalta pana la 20-30 de cm si mult ramificata la baza. Este o planta erbacee, cu miros placut, care la noi se cultiva ca specie condimentara. Infloreste din iulie pana in septembrie.
   In scopuri medicinale se foloseste partea aeriana a plantei ce se recolteaza in timpul infloririi.
   Datorita uleiului volatil si a vitaminelor A si D, ceaiul de maghiran stimuleaza digestia, ajuta la eliminarea gazelor, mareste pofta de mancare si calmeaza colitele stomacale. Mareste diureza. Are actiune sedativa in unele stari nervoase.
   Se utilizeaza sub forma de infuzie 0,5-2g%; se servesc cate 2-3 ceaiuri pe zi.

   Trei frati patati
   Denumiri populare: panselute de camp, albastrele, catifelute, barba imparatului, carligei patati, gusa gainii, micsunele, piciorul caprei, toporasi, tamaoara salbatica.
   Descriere:
   Tulpina esti simpla sau ramificata, unghiulara, aceperita cu peri scurti, drepti si distribuiti uniform.
Frunzele inferioare sunt lungi de 1-3 cm sl late de 0,5-2 cm si au pe margini 2-6 dintisori obtuzi, iar cele superioare cu petiiorul mai scurt, cu limbul mai ingust.
   Este o planta anuala, inalta de 8-40 cm, de culoare verde inchisa. Planta creste in zona de deal, incepand de la altitudinea de 200-300 m pana la etajul subalpin.
Intrebuintari:
   Intern, datorita saponozidelor, este utilizat in tuse si bronsita, fluidificand si eliminand secretiile bronhice. Se mai foloseste in constipatii si in unele afectiuni renale. Este utilizata in dermatoze, eczeme, urticarii, cosuri, furunculoze.

    Plante medicinale pentru cresterea poftei de mancare
    Scaderea sau pierderea poftei de mancare poate fi rezultatul unor obiceiuri gresite alimentare (de exemplu consumarea dulciurilor inaintea meselor principale), poate fi semnul aparitiei unei boli precum gripa sau infectii ale cailor respiratorii.
   Dintre numeroasele plante care stimuleaza pofta de mancare, de obicei folosite in amestec, amintim:
- tintaura
- coriandrul
- papadia
- coada soricelului
- anasonul
- maghiranul
- ceaiul tonic aperitiv in a carui compozitieintra plantele mentionate mai sus si alte plante ca: maciesele, pelinul, gentiaza.
   Se prepara infuzie 2% si se administreaza 2-3 linguri cu o jumate de ora inaintea meselor principale.
Ginseng-ul , panaceu universal
Ginseng-ul este numele unei plante originara din China, Coreea si Japonia ale carei radacini se flosesc in scopuri medicinale. Ginsengul este cunoscut pentru efectul benefic general pe care il confera organismului, este psihotonic, antidepresiv, mareste capacitatea de concentrare , are efect hipotensiv si inbunatateste circulatia sanguina.Este recomandat in special pentru persoanele in varsta curpinse de stari de debilitate si depresie, dar si pentru anemii si nevroze. Se mai foloseste si ca supliment in tratamentul diabetului zaharat.Tratamentul consta in consumarea a 2 capsule cu extract de gingseng pe zi, una dimineata, cealalta seara, pe o perioada de 1-4 saptamani.

    Sunatoarea - pojarnita
    Este o planta erbacee, perena, ce creste prin fanete, pe marginea drumurilor si a padurilor, pe locuri necultivate sau in taieturi de padure. Altitudinal se intinde din zona de campie pana in zona subalpina, mai abundenta in zonele deluroase. Infloreste in luna iunie pana in luna septembrie.
In scopuri medicinale se folosesc partile terminale (de 20-30 de cm) ale plantei, imbobocite si inflorite care au miros caracteristic si gust aromat.
   Actiune:
   Datorita hipericinei si pseudohipericinei, uleiul volatil si taninurilor, sunatoarea are actiune antiseptica, astringenta si cicatrizanta. Flavonoidele confera sunatoarei actiunea vasodilatatoare si hipotensiva. Impiedica infiltrarea grasa a ficatului; impiedica degenerarea celulei hepatice. Are actiune antibiotica si antidiareica.
   Intrebuintari:
   Intern , in tratarea hepatitei , colitei cronice, colecistite si ulcer gastric, in diaree.
   Extern, in inflamatii ale gingiilor sub forma de gargara si ca cicatrizant in arsuri sub forma de cataplasma.

   Mustarul negru
   Descriere:
   Radacina este pivotanta, iar tulpina ramificata si acoperita cu peri numai in regiunea bazala; poarta frunze alterne; cele bazilare, de forme diferite, de obicei intregi si sesile. Florile mici, reunite in inflorescente terminale sunt alcatuite din 4 sepale asezate in cruce si 4 petale, de culoare galbena , tot in cruce, iar androceul are 6 stamine, dou cu filamente mai scurte si 4 mai lungi.
Fructul este o silicva lunga tetratriunghiulara.
   Este o planta anuala avand inaltimea pana la 1,5 m. Creste in flora spontana pe marginea drumurilor sau prin zavoaie. Este utilizat numai produsul obtinut prin culturi.
In scopuri medicinale sunt folosite numai semintele ajunse la maturitate si sunt recoltate atunci cand frunzele de la baza s-au ingalbenit, fructele au capatat o culoare galbena ruginie, iar semitele sunt in parga.
   Semintele sunt lipsite de miros, iar gustul, la inceput este amarui, apoi intepator, arzator.
Datorita alilsenevolului, semintele de mustar negru au proprietati rubefiante; proprietatile iritante sunt diminuate de mucilagiile existente in seminte.
   Extern, se foloseste ca revulsiv, aplicat local, pe timp limitat, sub forma de cataplasme. Prelungirea timpului de aplicare poate duce la ulceratii ae pielii.
   Sub forma de cataplasme se foloseste in inflamatii ale articulatiilor, reumatism, gripe, bronsite, pneumonii, raceala.

    Levantica
    Este un arbust inalt de 70m, cu aspect de tufa glubuloasa din cauza raminificatiilor abundente de la baza tulpinilor. Florile bilabiate , de culoare violet-albastra, cu corola bilabiata, aproape sesile, sunt grupate in 3-8 verticile, dispuse la randul lor sub forma de spic pe portiunile terminale ale ramurilor florifere.
   Avand in aspect ornamental, este cultivata in parcuri, gradini, dar mai ales in culturi.
   Recoltare:
   In scopuri medicinale, de la levantica se utilizeaza, fie numai florile detasate de pe axul inflorescentelor, fie intreaga inflorescenta, cand coreola nu este complet deschisa; dupa recoltare se usuca la umbra in strat subtire.
   Intern, datorita componentelor din uleul volatil, este un aromatizant puternic cu actiune antiseptica locala si usor antispastica. Florile au o actiune carminativa. Este un calman al sistemului nervos central, diuretic si colagog.
   Extern are actiune calmanta, analgetica.

   Musetelul
   Denumiri populare: romanita, matricea, moruna, mositel, romanita buna.
Descriere:
   Planta scunda, atingand inaltimea de 0,2-0,6m, mult ramificata si cu frunze de 2-3 ori penat sectate, cu segmente lineare. Florile sunt grupate in capitule terminale. Marginea fiecarui capitul este ocupata de flori albe, ligulate, femele, iar in regiunea lui centrala se gasesc numeroase tubuloase, hermafrodite, galben-aurii, cu corola cu dinti si antroceul din 5 stamine cu anterele concrescute.
   Locuri de crestere:
   Este o planta erbacee, anuala, spontana, ce creste in zona de ses pana in cea montana, in intreaga tara, prin fanete, poieni, margini de paduri, margini de ogoare, pe langa drumuri si cai ferate, cu predilectie pe soluri nisipoase usoare. Planta infloreste din luna mai in continuu pana la sfarsitul lui iulie.
   Recoltare:
   Pentru scopuri medicinale se folosesc capitule florale cu pedunculul de cel putin 1 cm, recolate pe timp insorit dupa ce s-au desfacut si au luat o pozitie orizontala.

   Socul
   Este un arbust sau mic arbore, inalt pana la 5 m. Trunchiul si ramurile batrane sunt acoperite cu o scoarta cenusie sau brun cenusie, iar ramurile tinere sunt verzi. Tulpina are maduva abundenta. Florile mici, albe sau slab galbui, sunt grupate in inflorescente umbeliforme; sunt hermafrodite, pentamere, regulate, gamopetale pe tipul 5, corola este rozacee, iar frunctul este o drupa baciforma.
   Locuri de crestere:
- creste prin sate, pe langa case si garduri, prin padurile de deal si de campie, in luminisuri sau la marginea padurilor.
   Recoltare:
- in scopuri medicinale se utilizeaza florile recoltate la inceputul infloririi, cand 75% din flori sunt inflorite.Recoltarea se face pe timp frumos, dupa ce se ridica roua taind cu foarfeca sau cutitul intreagainflorescenta imediat de sub locul de ramificare.
   Actiune:
- sudorifica (provoaca transpiratie abundenta), ajutand la scadearea febrei. Florile de soc au de asemenea proprietati diuretice, laxative si galactogose. Extern se foloseste ca antiseptic.

    Galbenele
    Denumiri populare: filimica, calinica, ochi galbeni, rosioara sau rujulita.
   Descriere:
   In pamant are o radacina pivotanta, iar tulpina pana la 75 cm, este puternica, ramificata si paroasa; frunzele oblonglanceolate sunt alterne, sesile, iar florile, grupate in capitule terminale mari, prezinta flori ligulate, tridintae pe margini, de culoare galben-portocalie si flori centrale, tubuloase, de culoare galbena.
   In scopuri medicinale se utilizeaza numai florile marginale, fie intregul capitul. Ambele produse au miros slab aromat si gust amarui-sarat.
   Actiune farmaceutica: diaforetic, sedativ; antiinflamator gastro-intestinal, colagog si coleretic. Are actiune bactericida si antitricomonazica.

    Brusturele
    Denumiri populare: lipan, lapuc, clococean.
   Descriere:
   In pamant are un rizom vertical, ce se continua cu o radacina pivotanta carnoasa; tulpina inalta pana la 2 m este ramificata si paroasa, poarta frunze dispuse altern de culoare verde pe fata superioara, cenusiu tomentoase pe cea inferioara.
   Frunzele inferioare sunt foarte mari, petiolate, cu limbul rotunjit la baza si cu marginea intreaga, frunzele superioare sunt de dimensiuni din ce in ce mai mici spre varf. Florile pentamere, tubulare, de culoare purpurie, sunt dispuse in capitule globuloase, incojurate de bractei incovoiata la varf in forma de carlig.
   Raspandire:
- planta erbacee bianuala, foarte raspandita in tara noastra prin locuri virane, pe langa garduri si la marginea padurii
   Recoltare:
- se utilizeaza numai radacinile recoltate fie inainte de inflorire, primavara timpuriu in al doilea an de vegetatie, fie toamna la plantele de un an, deoarece peste vara radacina este lemnoasa si seaca.
   Actiune farmaceutica
- coleretica, diuretica si hipoglicemianta
- extern stimileaza cresterea parului, este astringent si antiseptic

   Albastrelele - cu efect diuretic, antidiareic si calmant
   Denumiri populare: vinetele, floarea graului, floarea paiului, corobatica, maturice, zglavoc.
   Descriere:
   Are tulpina inalta de 0,5 -1m , este ramificata si acoperita cu peri paslosi. Frunzele sunt de culoare alburie, alterne si lineare. Florile sunt pentamere grupate in capitule globuloase terminale sau tubuloase; cele centrale au corola regulat tubuloasa, cele periferice au corola asimetrica in forma de palnie cu cinci lobi de culoare albastra; androceul este alcatuit din cinci stamine cu anterele unite.
   Locuri de crestere:
   Planta anuala sau bianuala. Buruiana de cultura, tipica pentru samanaturile de grau si secara. Creste pe marginea drumurilor, prin locuri uscate si pietroase, in zonele de campie si de deal din intreaba tara.
   Recoltare:
   Se culeg floricelele marginale cu corala asimetrica, cat se pastreaza albastre (iulie-august), pe timp uscat, dupa ce se ridica roua. Capitulele florale in intregime se recolteaza in perioada d einflorire, in lunile iulie-septembrie. Se rup inflorescentele intregi cu pedunculul cat mai scurt. Uscarea nu trebuie sa le decoloreze.
Actiune farmaceutica:
- diuretic, antidiareic, calmant (extern)

   Coada soricelului (Achillea millefolium) 
  Este o planta erbacee, perena, din familia Asteraceae, cu frunze penate, paroase si flori albe sau trandafirii, de provenienta europeana si din vestul Asiei. Creste in zonele de campie pana in regiunile subalpine si infloreste in perioada iunie august.
   Se recomanda folosirea acestei plante medicinale in afectiuni precum anorexia, ulcerul gastric, cistite, hemoroizi, dar poate fi folosit ca si sedativ sau pentru cresterea apetitului culinar.
Ca si uz extern poate fi folosita pentru arsuri, contuzii, plagi suturate, hemoroizi, acnee .

   Pelinul - antiseptic si antidiareic
   Pelinul este o planta ierboasa care traieste si rodeste mai multi de-a randul, avnd o radacina persistenta din care se desvolta in fiecare primavara o tulpina noua. Ca si inaltime poate ajunge la aproximativ 1 -1,2 m, avand flori de culoare galben pal puternic mirositoare. Infloreste in luna septembrie , iar fructul sau este un tip de fruct uscat indehiscent , avand adesea o singura samanta acoperita cu un invelis protector, care nu e sudata de acest invelis.
   Din punct de vedere medicinal este folosita ca antiseptic si antidiareic dar are si propietati antihelmintice, fiind folosit la tratarea ascaridozei.

SURSA 02
 
   Antioxidanti
   Antioxidantii sunt substante chimice care au proprietatea unica de a neutraliza substantele periculoase pentru organism, numite radicali liberi (de oxigen) care ataca membranele celulelor, tulburandu-le functionarea normala si uneori chiar distrugandu-le.
   Prezenta radicalilor liberi in organism este fireasca in timpul metabolismului normal - acestia contribuie la distrugerea si eliminarea bacteriilor si virusilor care ataca organismul, dar ajung la concentratii prea mari datorita fumului de tigara inspirat, al aerului poluat, chiar si prin intermediul alimentelor.
   Acele procese metabolice care ajuta la producerea de energie suplimentara, prin oxigenarea intensa a tesuturilor si arderi rapide, favorizeaza cresterea nivelului de radicali liberi de oxigen. Toate tesuturile si organele sunt supuse acestei agresiuni a radicalilor, creierul in mod special - acesta este compus pe jumatate din grasime, lucreaza fara oprire si are nevoie de aflux sporit de sange si oxigen.

   ROSTOPASCA 
   Este o planta ierbacee perena, bogat ramificata de la baza, cu flori galbene si fructe capsule alungite.
Actiune farmacologica: stimulent al functiei hepatice, calmant al colicilor hepato-biliare, coleretic-colagog, sedativ al centrilor nervosi superiori, antitumoral, dezinfectant si cicatrizant.
   Recomandari:
- uz intern >> hepatite cronice, colici hepato-biliare, colecistite, diskinezie biliara, tuse spastica
- uz extern >> negi, rani, tuberculoza pielii
   Mod de administrare:
- uz intern >> infuzie (ceai de rostopasca) jumatate de lingurita la o cana, care se bea in cursul zilei.
- uz extern >> aplicatii de latex pe negi (rostopasca lasa la locul de rupere un latex galben-portocaliu), cataplasme cu infuzie; unguent pentru tuberculoza pielii (30g pulbere de planta, 15g lanolina, 15g vaselina, 10 picaturi acid fenic), pansamentul schimbandu-se la 2-3 zile.
- rostopasca mai intra si in forumula ceaiului hepatic.

   SUNATOAREA 
   Este o planta ierboasa perena, intalta pana la 1 m, cu frunze opuse, ovale cu punctuatii negre si altele transparente. De la Sunatoare se folosesc partile aeriene terminale inflorite.
Actiune farmacologica: cicatrizant, antiseptic, antidiareic.
   Recomandari:
- uz intern >> diskinezii biliare, colecistite, alte afectiuni hepatice, gastrite hiperacide, colita, diaree, enterite
- uz extern >> arsuri, rani deschise, purulente, ulceratii invechite
   Mod de administrare:
- uz intern >> infuzie (1 lingurita la cana), 2-3 cani pe zi, ulei medicinal (20g planta macerata 12 ore in 20ml alcool intr-un vas inchis, se adauga 200g ulei si se fierbe 3 ore, agitandu-se din timp in timp) se iau 2 lingurite pe zi intre mese
- uz extern >> cataplasme sau bai locale cu infuzie concentrata (1 lingura la 100ml de apa); aplicatii cu ulei.

    SALCAMUL 
    Este o specie cu o vitalitate deosebita, vegeteaza in conditii foarte variabile, in special in zona de campie cu soluri nisipoase. De la Salcam se utilizeaza florile.
   Actiune farmacologica: calmeaza senzatiile de arsuri (diminueaza hiperaciditatea gastrica), antispasmodic al tractului respirator si usor sedativ.
   Recomandari: gastrite hiperacide (cu senzatii de arsuri), ulcerul gastric, tusea obisnuita, convulsiva si astmatica, insomnii si migrene.
   Mod de administrare:
- infuzie (ceai de salcam) 1 lingura la cana, 2-3 cani pe zi

   TEIUL 
   Este un arbore cu frunze intregi, condiforme de la care se folosesc florile (galbene si puternic aromate).
   Actiune farmacologica: neurosedativ, antispastic si hipnotic, fluidificarea secretiilor bronhice si calmarea tusei, fluidificarea sangelui.
   Recomandari: stari de nervozitate, de agitatie provocate de surmenajul intelectual, insomnii, bronsite, stari gripale, raceli, febra musculara, dureri renale, afectiuni bucale si cearcane.
   Mod de administrare:
- infuzie (ceai de tei) 1-2 lingurite la cana, 2-3 cani pe zi dintre care una cu 30 de min. inainte de culcare (Atentie! la barbati, consumul in excces poate cauza sau agrava impotenta)
- comprese caldute cu infuzie, tinute 10-15 min. pe ochi
- intra in forumula ceaiurilor: calmant, sedativ, pectoral si sudofiric.

    MUSETELUL sau romanita (Matricaria chamomilla)
    Este o specie ierboasa cu miros aromat, comuna in zona de campie, mai ales pe solurile argiloase. Musetelul creste atat pe pajisti cat si pe terenurile cultivate si este una dintre cele mai folosite plante medicinale.
   Actiune farmacologica: antiseptic, antispastic, carminativ, stomachic, sudorific si antiinflamator.
Recomandari: gastrite, enterite, colici, diaree, dizenterie amoebiana, balonari, astmul bronsic la copii, stari gripale, abscese dentare si stomatite.
   Mod de administrare:
- infuzie (ceai de musetel) 1-2 lingurite pe cana, 2-3 cani pe zi
- infuzie concentrata- 3 lingurite la cana pentru baile pe ochi
- ulei (pentru arsuri) din 10g macerate 2-3 ore in 15ml de alcool, apoi fierte 2-3 ore in 100ml de alcool

    CATINA 
   Este un arbust spinos cu flori unisexuate doice (apar inaintea frunzelor), se dezvolta bine pe prundisuri, nisipuri, soluri crude si pe coaste ripoase. Vegeteaza din zona de munte pana in Delta; are o mare rezistenta la gel si seceta.
   Actiune famacologica: vitaminizant de exceptie, depurativ, antidiareic
   Recomandari: avitaminoza, urticarie, diverse dermatoze, diaree benigna.
   Mod de administrare:
- infuzie (ceai de catina) 1-2 lingurite la cana, 2 cani pe zi
- catina mai intra in formula ceaiului gastric stimulent iar fructele (singure sau impreuna cu macese) pot constitui un ceai alimentar de fiecare zi, cu mare valoare vitaminizanta. 

SURSA 03
 

   Aloe vera
   Aloe vera este o specie de plantă suculentă originară probabil din nordul Africii. Specia nu prezintă populaţii naturale, deşi alte aloe sunt prezente în Africa de nord. Specia este adesea folosită în fitoterapie de la începutul secolului I e.n., fiind menţionată în Noul Testament (Ioan 19:39 Şi a venit şi Nicodim, cel care venise la El mai înainte noaptea, aducând ca la o sută de litre de amestec de smirnă şi aloe.... ). Totuşi, nu este clar dacă termenul aloe descris în Biblie se referă la A. vera. Extractele de A. vera sunt folosite pe scară largă în cosmetică şi medicina alternativă, susţinându-se că au proprietăţi de reîntinerire, vindecare sau analgezice. Nu există, însă, dovezi ştiinţifice clare ale eficienţei sau ale siguranţei folosirii de extract de A. vera în scopuri cosmetice sau medicale, iar dovezile care apar sunt adesea contrazise de alte studii. Există doar câteva dovezi preliminare că extractele de A. vera ar putea fi utile în tratamentul diabetului şi în cazul nivelului ridicat de lipide în organismul uman. Aceste efecte pozitive par a se datora prezenţei unor compuşi cum ar fi manan, antrachinonă şi lectine.
 
   Păpădie
   Păpădia (Taraxacum officinale) este o plantă erbacee din familia compozitelor, cu frunze lungi, crestate şi cu flori galbene grupate în capitule. Mai este numită şi buhă, cicoare, crestăţea, lăptucă, lilicea, mâţă, papalungă, pilug, turci, curu-găinii, floarea-broaştei, floarea-găinii, floarea-mălaiului, floarea-sorului, floarea-turcului, flori-galbene, gălbinele-grase, guşa-găinii, ouăle-găinilor, papa-găinii, părăsita-găinilor sau pui-de-gâscă.
   Răspândire
   Păpădia este găsită pretutindeni, unde se află vegetaţie, de la câmpie până în zona subalpină, prin locuri necultivate şi pe marginile drumurilor.
   Utilizare
   Rădăcina de păpădie se poate folosi sub formă de decoct în afecţiuni hepato-biliare, iar părţile aeriene intră în compoziţia ceaiurilor depurative, dietetice şi gastrice.

   Rozmarin (Rosmarinus officinalis)
   Este o plantă lemnoasă, perenă, aparţinând familiei mentei, Lamiaceae, cu frunze totdeauna verzi, în formă de ace şi cu flori albastre, albe sau roşii, întrebuinţat în medicină şi în industria parfumurilor.     Este originar din regiunile Mediteraneene şi din Uruguay. Există specii de rozmarin care cresc pe verticală, atingând 1,5 metri înălţime şi specii târâtoare. Lungimea frunzelor este de 2-4 cm, iar lăţimea de 2-5 mm, având culoarea verde în partea superioară şi culoarea albă în partea inferioară, cu perişori scurţi, deşi şi lânoşi. Florile au culori variabile: alb, roz, roşu închis sau albastru.
   Numele rozmarin nu are legătură cu cuvântul roză sau cu numele Maria, ci derivă din latinescul rosmarinus, care literal înseamnă roua mării'.

   Urzică
   Urzica (Urtica dioica) este o specie de plante erbacee, perene, din genul Urtica, familia Urticaceae.
   Răspândire
   Urzica este răspândită prin locuri necultivate de la câmpie până la munte, în Europa, nordul Africii, Asia şi America de Nord. 

sursa:ipedia.ro