Sateliti de televiziune

   Televiziunea prin satelit se foloseste de sateliti situati pe orbite eliptice (cu un tur complet de circa 12 ore) sau geostationare, dotati cu antene parabolice mari (diametrul de 9-12 m), pentru un semnal mai curat.
    Programele TV transmise prin satelit sunt receptionate de o serie de statii de sol si distribuite prin emitatoare si translatoare pentru acoperirea unui anumit teritoriu sau sunt receptionate direct de catre telespectatori folosind antene individuale. Statiile de sol folosesc emitatoare cu putere de cca 5-10 kW, antene parabolice de cca 20-25 m si sunt dotate cu aparatura necesara de urmarire a evolutiei satelitilor.
De obicei uplink-ul si downlink-ul sunt facute in benzi de frecventa diferite (C sau Ku), pentru evitarea interferentelor.
   Satelitii care folosesc banda C au in jur de 24 de canale de receptare-emitere cu o latime de banda de 36-50 Mbit/s, air cei in banda Ku au pana la 32 de canale receptie-emitere. Pentru evitarea interferentei, satelitii geostationari trebuie sa aiba o distanta intre ei de 2 grade sau de 1 grad, pentru cei cu banda C, respectiv banda Ku. Asta inseamna ca exista un numar limita de sateliti geostationari pentru fiecare banda, obtinut prin impartirea celor 360° ale Pamantului la 2, respectiv la 1.
    Satelitii destinati in special televiziunii sunt impartiti in doua categorii:
- sateliti DBS (Direct Broadcast Satellite). Acestia sunt utilizati in servicii
de tip DTH (Direct To Home), adica transmisiunea se face direct catre echipamentul folosit de utilizator. Receptia canalelor TV prin satelit in locuinte folosind antena parabolica se face prin acest serviciu.
    Satelitii folosesc antene parabolice mici, cu diametre de 40-60 cm si polarizare circulara, iar frecventele sunt cele din partea superioara a benzii Ku. Cateva companii furnizoare de servicii DTH sunt: Sky Digital
(Marea Britanie), Premiere (Germania), DirecTV (SUA).
- sateliti FSS (Fixed Service Satellite). Acestia opereaza in banda C si portiunile joase ale benzii Ku si folosesc antene parabolice mai mari, cu polarizare lineara, dar cu putere mai mica. Satelitii FSS acopera aproape toate tipurile de servicii de telecomunicatii: transmisiuni catre statii de radio sau televiziune, transmisiuni telefonice sau de date, transmisiuni video in direct, gazduiri de videoconferinte sau invatamant la distanta, transmisiuni catre furnizorii de televiziune prin cablu. Prin serviciul TVRO (Television Receive Only), satelitii FSS reusesc sa furnizeze servicii DTH mai ieftine decat cele ale satelitilor DBS.
    Inca un concept des folosit este cel de canal free-to-air, adica acel canal de televiziune care nu are nici un cost de receptare. In Romania de exemplu, astfel de canale free-to-air sunt: Antena 3,
Pro TV, Prima TV, TVR international, Realitatea TV, B1TV etc.
    Constelatii de sateliti de televiziune mai importante poarta urmatoarele nume: Intelsat, Americom, Sirius, HotBird, Astra, Arabsat, Spaceway, PanAmSat, Amos. 

    SURSA 02
 
    Primul semnal de televiziune prin satelit a fost transmis in anul 1962 din Europa catre America de Nord prin satelitul TELSTAR.
    Primul satelit geostationar de comunicatii, SYNCOM 2, a fost lansat in 1963. Primul satelit comercial de comunicatii prin satelit, denumit INTELSAT I (poreclit Early Bird), a fost lansat pe o orbita sincrona la data de 6 aprilie 1965.
    Prima retea nationala de televiziune prin satelit, denumit ORBITA, a fost creata in URSS in 1967, si a fost bazata pe principiul de a folosi satelitul MOLNYA pentru retransmisie si furnizarea de semnal TV catre statii de sol care emiteau apoi programul tv in eter.
    Primul satelit nord-american pentru semnal de televiziune a fost ANIK 1, satelit canadian geostationar, lansat in 1972.
    ATS-6, primul experiment de invatamant in lume cu transmisie directa prin satelit, a fost lansat in 1974.
    Primul satelit geostationar capabil sa transmita semnal de televiziune Direct-To-Home, s-a numit EKRAN si a fost lansat in 1976 in fosta Uniune Sovietica.

   ISTORIA TELEVIZIUNII PRIN SATELIT 
   Satelitii utilizati pentru semnale de televiziune sunt lansati pe o orbita geostationara ecuatoriala, la inaltimea de 37000 km.
    Televiziunea prin satelit, ca si alte comunicatii prin satelit, incepe cu un semnal (uplink) emis de la sol prin o antena de dimensiuni mari in diametru. Cresterea in diametru determina o crestere a nivelului si calitatii semnalui receptionat de satelit. Antena de la sol este indreptata spre un anumit satelit iar semnalele sunt transmise intr-un anumit interval de frecvente, in asa fel incat sa fie primite de catre unul din transpondere de la bordul satelitului, acordat in acest interval de frecventa.
    Transponderul de pe satelit efectueaza retransmitere (downlink) de semnale tv inapoi pe pamant, dar la o alta banda de frecventa, proces cunoscut sub numele de translatie, folosit pentru a se evita interferentele cu legatura uplink, de obicei in C-Band (4.8 GHz) sau Ku-Band ( 12.18 GHz), sau ambele.
    Blocul LNB amplifica pachetul de semnal relativ slab de la satelit si il adapteaza pentru transmiterea printr-un cablu special dar ieftin catre receptorul de semnal tv prin satelit. Investitiile in dezvoltarea tehnologiei LNB-urilor a fost determinanta pentru evolutia televiziunii comerciale transmise prin satelit.
    De curand, Universitatea din Waterloo a anuntat crearea unei antene de satelit omnidirectionale care nu utilizeaza efectul de parabola si care poate fi utilizata pe o platforma mobila, cum ar fi un vehicul in miscare.
    Receptorul de satelit este un receptor capabil a receptiona semnalele transmise liber sau codat, in diverse standarde si sa le converteasca in semnalul de iesire dorit (date, audio, video, televiziune, etc.).
Astazi se observa generalizarea transmisiilor in banda Ku. In aceasta banda, satelitii pot fi pozitionati la un interval de 1 grad, astfel incat pot fi, teoretic, lansati pe orbita geostationara, 360 de sateliti. Din pacate ploaia inrautateste calitatea receptiei in aceasta banda deoarece apa este un excelent absorbant de microunde la aceasta frecventa.
    Semnalul de la satelit este un semnal slab, de la mare distanta, si poate fi receptionat cu o antena parabolica. Parabola reflecta semnalul in punctul focal in care se monteaza un dispozitiv numit feedhorn care conduce semnalul catre un bloc convertor de zgomot redus numit LNB (low noise blok). Tehnic s-a efectuat integrarea feedhornului in blocul LNB.
    Standarde
    Semnalul analogic de televiziune prin satelit este, de obicei, trimis codat sau necodat, in una din normele standard NTSC, PAL, SECAM. Semnalul analogic este cu modulatie de frecventa si este convertit dintr-un semnal FM la ceea ce e numit baseband, un pachet care cuprinde semnal video si audio.
    Semnalul digital de televiziune prin satelit sau multiplexul de semnale, este un pachet in standard QPSK sau, mai nou, 8PSK.
    In general, televiziunea digitala, inclusiv cea transmisa prin intermediul satelitilor, se bazeaza pe standarde open, cum ar fi MPEG sau DVB-S.
Criptarea / codarea semnalelor de televiziune transmise prin satelit se face prin diverse metode: BISS, Conax, Digicipher, Irdeto, Nagravision, PowerVu, Viaccess, Videocipher, si VideoGuard. Accesul la aceste programe se face prin achizitionarea unui abonament oficial, de obicei o cartela de acces care se introduce in receptorul de satelit si care decodeaza, in perioada de abonament, programul receptionat.
Transmisia Direct-To-Home
    Sistemul DBS (direct broadcast satelitte), cunoscut sub denumirea de "Direct-To-Home", este o relativ recenta dezvoltare in distributia de televiziune si permite receptia acasa cu mini-antena parabolice
   DVB-S (direct broadcast satelitte - standard), reprezinta sistemul standard de transmitere DBS si este folosit de cei mai multi provideri de programe tv transmise prin satelit
   FTA (free to air) sunt acele programe transmise liber si a coraro receptie nu este impiedicata de criptare.
   PAY-TV (servicii platite) sunt pachete de programe transmise criptat si pentru a caror vizionare este necesar un echipament special de decodare, de multe ori constand dintr-un CAM (Modul de Acces Conditionat) si o cartela inteligenta. Aceasta masura asigura ca furnizorii de televiziune prin satelit autorizeaza vizionarea numai acelor abonati care au achitat abonamentul respectiv.


    SURSA 03
 
    Televiziunea prin satelit reprezinta o ramura industriala construita in jurul transmiterii de catre satelitii de televiziune a programelor TV catre receptorii fie antene parabolice , fie sisteme prin cablu , fie direct in casele oamenilor (DTH - “direct to home”) . Termenul de televiziune prin satelit este des folosit doar cu sensul de DTH . Transmiterea prin satelit a programelor de televiziune necesita folosirea satelitilor localizati pe orbita geostationala -; 35.880 Km. deasupra Pamantului -; unde satelitul are mereu aceasi pozitie relativa fata de suprafata Pamantului . Ca rezultat avem un contact permanent cu aparatele de receptie din zona de influenta a satelitului .
   Dezvoltatrea televiziunii prin satelit a fost posibila datorita tehnicii avansate din domeniul satelitilor, a receptiei datelor transmise prin sateliti dorintei crescande a guvernelor sa controleze tele-comunicatia is transmisiunile prin satelit. Industria s-a dezvoltat mai intai in Statele Unite ale Americii, in jurul anilor 1970-1980, sub forma sistemelor de televiziune prin cablu. Ea a fost sustinuta de cererea telespectatorilor de a vedea imagin mai calitative decat cele oferite de furnizorii terestrii.
Desi unele camine din S.U.A. instalase antene parabolice de dimensiuni mari in gradinile lor, satelitii de televiziune DTH sub forma satelitilor de broadcasting direct ale caror frecvente alocate de guverne special pentru scopuri audiovizuale, nu functioneaza decat din anul 1994. In orice caz, in anul 1996 aparusera deja propuneri pentru noi alternative in domeniul telecomunicatiilor in general si al celor audiovizuale in special. Acest fapt se intampla deoarece digitalizarea permitea compresarea semnalelor si receptionarea a pana la 175 de canale. Succesul ei reflecta o superioritate a satelitilor DTH in fata cablului: satelitii acopera intreaga arie de transmisie chiar din prima zi, in timp ce retelele prin cablu sunt scumpe si nu sunt rapide.

sursa:ipedia.ro