Amza Pellea
In perioada 22 martie 1973 - 24 septembrie 1974 a fost Director al Teatrului National Craiov. A fost profesor la I.A.T.C. La Festivalul de Film de la Moscova, din 1977, a castigat premiul pentru cel mai bun actor (premiul pentru interpretare masculina) pentru rolul lui Manlache Preda din filmul Osanda o ecranizare de Sergiu Nicolaescu dupa "Velerim si Veler Doamne" de Victor Ion Popa. Ramas probabil in constiinta publicului prin rolul domnitorului din Mihai Viteazul si prin rolul comic al lui Nea Marin, reuseste in Atunci i-am condamnat pe toti la moarte sa atinga ambele personaje, umilul, si cateodata veselul Ipu recapata, in finalul filmului, figura darza si tragica a soldatului taran din primul razboi mondial. A decedat in conditii nici astazi pe deplin cunoscute, la varsta de 52 de ani.
Din unele surse se afirma faptul ca marele actor ar fi decedat din cauza cancerului pulmonar provocat de fumat, iar altele sustin ca ar fi fost ucis de Securitate fiindca in scheciurile sale, ironiza regimul comunist. Este inmormantat la cimitirul Bellu din Bucuresti. O mare pierdere pentru cinematografia neamului romanesc. Regrete eterne maestrului Amza Pellea.
SURSA 02
Amza Pellea a fost unul dintre cei mai importanti actori romani, distingandu-se atat in teatru cat si in film.
S-a nascut la Bailesti, intr-o familie cu cinci copii, tatal sau s-a numit tot Amza Pellea, si a fost directorul cooperativei "Munca Noastra" din Bailesti in anul 1933. A absolvit cursurile Colegiului National Carol I din Craiova. Un reprezentant al Promotiei de aur a teatrului romanesc, Amza Pellea a jucat la Teatrul National din Craiova, Teatrul Mic, Teatrul Nottara, Teatrul de Comedie si Teatrul National din Bucuresti, unde s–a impus ca unul dintre actorii cei mai dotati ai scenei romanesti. A fost profesor la IATC.
Pe scena craioveana realizeaza, in perioada stagiaturii de trei ani (1957-1959) nu mai putin de 14 roluri, intre care Jack Worthing (O chestiune personala de Al. Stein), Vedernikov (Ani de pribegie de Aleksei Arbuzov), Vladica Ilarion (Tudor din Vladimiri de Mihnea Gheorghiu), Comandantul vasului (Tragedia optimista de Vsevolod Visnevski), Bepe (Galcevile din Chioggia de Carlo Goldoni), Horatio (Hamlet de Shakespeare), Colonelul Dobre (Ecaterina Teodoroiu de Nicolae Tautu), Otto Katz (Soldatul Svejk de Hasek), Esteban (Fantana turmelor de Lope de Vega).
Pe scena Teatrului de Comedie creeaza alte personaje, printre care Brettschneider (Svejk in al doilea razboi mondial de Brecht- 1962), Pietro (Umbra de E. Svart- 1963), Manole (Somnoroasa aventura de Teodor Mazilu- 1964), Subcomisarul (Capul de ratoi de G. Ciprian- 1966), Platonov(Un Hamlet de provincie de Cehov- 1967), Voievodul Basarab (Croitorii cei mari din Valahia de Al. T. Popescu- 1969), Noah (Arca bunei sperante de Ion D. Sarbu- 1970), Hrisanide (Interesul general de Aurel Baranga- 1972), Hickok (Buffalo Bill si indienii de A. Kopit- 1973).
Pe scena Teatrului National din Bucuresti da viata lui Petre Dinoiu (Comoara din deal de Corneliu Marcu- 1977) si lui Vlad Tepes (A treia teapa de Marin Sorescu - 1979).
Ultimul rol creat in teatru il readuce pe scena Teatrului de Comedie, realizand - in regia lui Gheorghe Harag - personajul batranului mosier Muromski in Procesul de Suhovo-Kobilin - 1983.
A fost interpretul lui Nea Marin, binecunoscutul personaj de sorginte populara care i–a relevat atat de bine disponibilitatile pentru comedie. Amza Pellea a interpretat atat personaje istorice (Vladica Hariton din Tudor din Vladimiri de Mihnea Gheorghiu, Voievodul Basarab din Croitorii cei mari din Valahia de Al. Popescu, rolurile din Tudor, Rascoala, Haiducii, Dacii, Columna, Mihai Viteazul), cat si personaje contemporane (Ailinicii din Secunda 58 de Dorel Dorian, Manole din Somnoroasa aventura de T.Mazilu), dar si personaje din repertoriul clasic universal (Esteban din Fantana turmelor de Calderon, Horatiu din Hamlet, Platonov din Un Hamlet de provincie de Cehov).
Ramas probabil in constiinta publicului prin rolul domnitorului din Mihai Viteazul si prin Nea Marin, reuseste in Atunci i-am condamnat pe toti la moarte sa atinga ambele personaje. Umilul, si cateodata veselul Ipu recapata , in finalul filmului, figura darza si tragica a soldatului taran din primul razboi.
A castigat in 1977 premiul de interpretare masculina, cel mai bun actor, la Festivalul International de Film de la Moscova, pentru rolul sau exceptional (Manlache Preda) din filmul Osanda, unde a jucat alaturi de Gheorghe Dinica si Ernest Maftei, intr-o ecranizare de Sergiu Nicolaescu dupa "Velerim si Veler Doamne" de Victor Ion Popa.
A decedat in conditii nici astazi pe deplin cunoscute, la varsta de 52 de ani. Unele surse afirma ca marele actor ar fi decedat din cauza cancerului pulmonar provocat de fumat, iar altele sustin ca ar fi fost ucis de Securitate, deoarece, in scheciurile sale, ironiza regimul comunist. Este inmormantat la cimitirul Bellu.
SURSA 03
Filmografie
* 1961 Setea
* 1963 Tudor
* 1964 Pisica de mare
* 1965 Neamul Şoimăreştilor, Camera albă
* 1966 Haiducii, Răscoala
* 1967 Dacii
* 1968 Columna
* 1969 Războiul domniţelor
* 1971 Mihai Viteazul, Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte
* 1972 Puterea şi adevărul, Săgeata căpitanului Ion
* 1973 Ciprian Porumbescu, Aventurile lui Babuşcă, Ultimul cartuş
* 1974 Proprietarii, Un comisar acuză, Nemuritorii, Porţile albastre ale oraşului, Stejar, extremă urgenţă
* 1975 Cantemir, Ulzana, căpetenia apaşilor, Tată de duminică, Evadarea
* 1976 Osânda, Lumina pe coline, Trei zile şi trei nopţi
* 1977 Boschet de Veneţia, Accident, Împuşcături sub clar de lună
* 1978 Pentru patrie, Melodii, melodii, Revanşa
* 1979 Nea Mărin miliardar, Braţele Afroditei, Mihail, câine de circ
* 1980 Duios Anastasia trecea, Casa dintre câmpuri
* 1981 Poarta de aur a incaşilor, Capcana mercenarilor, Şantaj, Spectacolul spectacolelor, Detaşamentul „Concordia”, Ana si „hoţul”
* 1983 Imposibila iubire
sursa:ipedia.ro
0 comments: