Dragonii

In mitologia egipteana zeul lumii de sub pamant (conform aceleiasi mitologii acesta era locul in care se duceau oamenii dupa ce mureau), Osiris era reprezentat de un dragon. In mitologia greaca, dragonii apareau intotdeauna ca aparatori ai unui lucru sau loc ori devorand pe cineva. In mitologia europeana un dragon arata ca un sarpe si era o creatura legendara. Atat in mitologia estului cat si in cea a vestului se credea ca dragonii sunt responsabili pentru producerea eclipselor.
In legendele bulgare dragonii aveau corpuri de sarpe inaripat si posedau trei capete. Exista si un dragon alb care, conform acelor legende, putea sa se transforme intr-o pasare numita O-Goncho. Dragonul are un rol foarte important in legenda lui Arthur.
In folclorul romanesc sarpele care are puterea de a se transforma in dragon are un rol negativ. Vechii greci si romani venereau dragonii pentru intelepciunea lor si se temeau de ei din cauza puterilor pe care acestia le posedau. In miturile babiloniene Tiamat, intruchiparea haosului, era descris ca un dragon extrem de puternic. Dragonul este simbol al autoritatii. Pentru a-si arata autoritatea si superioritatea in fata celorlalti, membrii familiilor imperiale si nobilii purtau mantii cu insemnul dragonului pe ele.
Dragonii au fost considerati pentru o perioada lunga de timp fiinte malefice, distrugatori de orase, bestii care scoteau flacari pe nari. Aceste "calitati" ale dragonilor au facut ca multi cavaleri sa incerce sa omoare dragonii, iar pe baza acestor lucruri s-au scris multe legende. Foarte multi cavaleri au inceput sa inventeze povesti despre cum s-au luptat sau cum au omorat dragoni...
Aproape orice tara din lume are cel putin o legenda cu sau despre un dragon. In cele mai multe dintre legende dragonii reprezinta forte ale raului sau sunt bestii care traiesc pentru a pedepsi oamenii. Ei nu pot fi multumiti decat prin sacrificiul uman.
Una dintre cele mai temute bestii din Grecia si Roma era Hydra, un dragon cu multe capete si a carui respiratie era otravitoare. In basmele si in poeziile medievale dragonii erau creaturi periculoase in care nu puteai avea incredere. Oamenilor care au trait in Epoca Medievala le placea sa se sperie unii pe ceilalti cu povesti despre dragoni.
Oamenii sunt fermecati de aura de mister pe care o dau dragonii, de magia lor, de miturile si legendele care s-au scris despre ei.


Sursa 02:
Descriere:
Dragonii sunt creaturi mitologice descrise cel mai adesea ca fiind serpi sau soparle mari (uneori avand aripi) ce aveau abilitati magice. Dragonii se intanlesc in numeroase mituri si legende: in China reprezinta un simbol al vietii, in Japonia pazitori ai sabiilor iar in Europa sunt prezentati ca fiind incarnari ale raului.
Cuvantul "dragon" inseamna "reptila a mortii".
Puteri si atributii:
Dragonii sunt asociati cu norii si se crede ca ar putea aduce ploaia. Faptul ca scuipa foc pare a fi o reminiscenta a fulgerelor. Unii credeau ca dragonii buni protejau oamenii de spiritele rele. Uneori erau asociati cu fertilitatea, puterea si viteza.
Puterile distructive ale dragonilor deriva din scuipatul focului care poate devasta tari intregi. Chiar si ochii dragonilor avea aceasta proprietate a focului, uneori se crede ca reflecta comorile pe care le pazeau.
Unii dragoni aveau abilitatea de a zbura. Dragonii de apa, de exemplu, nu zburau si isi petreceau toata viata in lacuri si mari.
Pentru oameni, sangele dragonilor era un bun medicament, despre care se spunea ca vindeca ranile instantaneu.
Ucigasii de dragoni:
Pentru ca dragonii erau dusmanii naturali ai omului, moartea lor devenise principalul obiectiv al oamenilor. Asta a dat nastere unor batalii intre zei si dragoni, sfinti si dragoni si in epoca medievala, intre cavaleri si dragoni.
Sunt si dragoni care sunt mentionati alaturi de sfinti. Cel mai cunoscut sfant asociat cu dragonii fiind Sfantul Gheorghe. Aceasta legenda reprezinta triumful crestinismului asupra fortelor raului. 



SURSA 03
Dragonul este o creatură mitologică de obicei descrisă ca fiind un şarpe mare şi puternic sau o altă reptilă cu abilităţi magice şi spirituale. Creaturi mitologice având câteva sau multe din caracteristicile tipice asociate dragonilor sunt comune în toate mitologiile lumii.
În zoologie, cuvântul dragon este cuprins, singur sau în combinaţii, în denumirea comună a unor specii de animale actuale: viermi (dragonul, numit şi vierme de Guinea sau filarie de Medina), peşti (dragonul de mare, peştele-dragon), reptile (dragonul de Komodo) etc. Numele "dragon" înseamnă "reptila morţii".
Dragonul în mitologie
Prezentare generală
Variatele fiinţe care azi poartă numele de dragon probabil că nu au o singură origine, iar semnificaţiile lor sunt foarte diverse. Simbol al vieţii în China, animal protector în Indonezia, păzitor al săbiilor în Japonia, malefic şi viclean în Europa, dragonul se întâlneşte în numeroase mituri şi legende. De obicei, dragonii din est, dragonii chinezeşti sunt fiinţe benefice ce aduc noroc. În mitologiile vestice, ca cea greacă sau cea celtică, dragonul este o încarnare a răului. De asemenea în mitologia persană dragonul este malefic (vezi Zahhak). În mitologiile băştinaşilor americani, dar şi în estul Asiei, ei sunt văzuţi ca forţe primare ale naturii şi ale universului. Sunt asociaţi cu înţelepciunea - sunt mai inteligenţi ca oamenii - şi cu longevitatea. De asemenea, pot avea puteri magice şi supranaturale şi sunt reprezentanţi ai mediului acvatic. Ei personifică apa, fântânile, ploile şi râurile. Unile culturi înzestrează dragonii cu darul vorbirii.
Sunt de obicei înfăţişaţi ca nişte şerpi sau şopârle de dimensiuni mari, uneori împrumutând şi trăsături de pasăre de pradă. Au corpuri alungite, solzoase, clocesc ouă. Dragonii au aproape întotdeauna ochi mari, trăsătură care stă la originea cuvântului "dragon" în multe culturi. Adeseori, dar nu întotdeauna, au aripi şi răsuflare incandescentă.
Atitudine
Dragonii sunt mari colecţionari de comori. Cei care vorbesc sunt amatori de ghicitori. Pentru a le câştiga încrederea trebuie să participi la un concurs de ghicitori. Uneori câştigătorii sunt lăsţi de dragoni călare pe ei în zbor.
Simbolism
În simbolismul medieval, dragonii erau o imagine a apostazei, a trădării şi a perfidiei, dar şi a furiei şi invidiei. Era asociat şi cu calamităţile naturale. Multiplele capete erau simbolul decadenţei şi opresiunii şi chiar al ereziei. Cu toate acestea, unele popoare europene au văzut în dragon un simbol al independenţei, al suveranităţii şi puterii. Dragonul poate însemna şi inteligenţă; doborând un dragon, eroii din basme nu numai că aveau acces la comoara păzită de acesta, dar în plan simbolic însemna că a învins pe cea mai vicleană dintre creaturi. În unele mitologii, în special cea chinezească, dragonul reprezintă şi norocul.
Joseph Campbell, în Puterea mitului, vedea în dragon un simbol al divinităţii şi al transcedentalului, pentru că reprezenta unitatea dintre Cer şi Pământ combinând şarpele (terestru) cu aripile unei păsări sau a unui liliac (celest).