Sarpele Glykon

Cea mai importanta piesa din colectia Muzeului de Istorie Nationala si Arheologie Constanta este sarpele Glykon, statuie unica in lume, descoperita absolut intamplator la 1 aprilie 1962. Anii 60 au constituit pentru Constanta o perioada de intense constructii, determinate, intre altele, si de mutarea garii orasului din centru spre marginea vestica. Pe locul traseului liniilor de cale ferata, de la gara veche pana la gara noua, s-a ridicat un sir de blocuri; sapaturile pentru fundatiile acestora au condus la descoperiri importante privind anticul Tomis: basilici, locuinte, cuptoare, morminte etc. În anul 1962, mai precis in ziua de 1 aprilie, cu ocazia lucrarilor pentru fundatia unui bloc din vecinatatea Basilicii mari, din cartierul de vest al anticului Tomis, s-au descoperit, depozitate intr-un singur loc, 24 de statui, statuete si reliefuri de marmura, cunoscute ca "Tezaurul de sculpturi de la Tomis“. Toate piesele infatiseaza divinitati si au fost ingropate cu grija spre pastrare. Cauzele ascunderii in pamant nu se pot decat banui. Fie in urma atacu­rilor gotice, fie in lupta dintre crestini si adoratorii cultelor pagane, sau din alte motive care ne scapa astazi, sculpturile si-au aflat aceasta soarta si au fost adapostite spre a fi ferite de alte pangariri. Monumentele reprezinta divinitati clasice principale si secundare din pantheonul greco-roman, precum si zeitati orientale si locale. Fortuna cu Pontos, Dionysos, Asclepios, Hermes, Diana, Selene, Hecate, Nemesis in dubla ipostaza, Dioscurii, Gratiile, Isis, Cybela, Mithras, Şarpele Glykon si Cavalerul Trac sunt atestate in tezaur printr-una sau mai multe reprezentari. Cateva dintre acestea au o semnificatie deosebita pentru Tomis. Ne referim in primul rand la Şarpele Glykon, divinitate asiatica, inventata de falsul profet Alexandros din Abonoteicos, adorata de pe timpul lui Antoninus Pius (138-161) ca un nou Asclepios.  Statuia, care constituie piesa de rezistenta a muzeului constantean, infatiseaza un sarpe incolacit, cu cap de ovina, urechi si plete de om, iar coada e terminata printr-un smoc de par, cum este coada leilor. Statuia este cioplita dintr-un singur bloc de marmura, impreuna cu postamentul circular pe care a fost realizata, artistul acordand multa atentie atat in redarea cat mai clara a tuturor amanuntelor – parul, lipit de cap si despartit in suvite, solzii descrescand treptat spre cap si spre coada, proportional cu grosimea trupului, inelele de la interior – cat si in respectarea unor canoane artistice bine determinate, statuia inscriindu-se perfect intr-un con. Piesa mai ofera un amanunt tehnico-artistic interesant: capul este sustinut la ceafa printr-o mica bara lucrata in spirala, lunga de 8,5 cm, taiata din acelasi bloc si care face legatura cu masa inelelor. Dimensiunile piesei sunt: inaltimea 66 cm; lungimea desfasurata, de la bot la varful cozii, 4,760 m; diametrul postamentului, cu marginea profilata, este de 50 cm. Este o reprezentare unica in lume, atat ca maniera artistica, cat, mai ales, iconografica, fapt ce atesta existenta la Tomis, mai mult decat in alta parte, a cultului acestei divinitati. De altfel, pe monedele emise la Tomis in prima jumatate a secolului al II-lea apare o reprezentare intrucatva asemanatoare, aceasta fiind singura analogie pentru tipul iconografic aflat la Constanta. Dar cultul lui Glykon nu este strain de tinuturile noastre; din Dacia,  de la Apulum (Alba Iulia), provin doua inscriptii inchinate lui. Şarpele din depozitul de sculpturi de la Constanta, cu privirea lui severa si maretia lui, ne fac sa-l consideram ca facand parte din categoria divinitatilor binefacatoare, paznic al locurilor sfinte, legat de zeii htonici, fiind un agathodaimon sau un genius loci. Lucrarea dateaza de la sfarsitul sec. II – inceputul sec. III d. Hr.



SURSA 02
Glykon este un şarpe-zeu din mitologia romană, al cărui cult a fost fondat de către profetul grec Alexandru din Abonutichus. În conformitate cu scriitorul satiric Lucian de Samosata (c.120-c.190), de la care provine singura referinţă literară cu privire la zeitatea sa, cultul şarpelui-zeu Glykon datează de la jumătatea secolului al II-lea, fiind fondat de către profetul grec Alexandru din Abonutichus. Lucian de Samosata i-a dedicat şarlatanului, autodenumit "profet", un pamflet extrem de ostil (şi amuzant de asemenea) intitulat " Alexandru, falsul profet". El l-a acuzat pe acesta că zeitatea inventată era de fapt o păpuşă. Cultul lui Glykon şi-a găsit în prezent un adept în persoana scriitorului englez Alan Moore.
Şarpele-zeu în mitologia macedoneană
Acest cult nu a fost doar o simplă plăsmuire a imaginaţiei satirice a lui Lucian. Există dovezi arheologice solide care susţin existenţa acestuia. Cultul este probabil originar din provincia romană Macedonia, unde culte similare ale şerpilor existau de secole. Macedonienii credeau că şerpii au puteri magice legate de fertilitate şi există o bogată mitologie pe această temă, ca de exemplu povestea reginei Olympia, mama lui Alexandru Macedon, care a fost fecundată de către Zeus, deghizat în şarpe. Legendele afirmă că regina Olympia i-a povestit lui Alexandru Macedon că tatăl lui nu fusese regele Filip al II-lea al Macedoniei, ci însuşi Zeus-Amon, care venise în iatacul ei, transformat în şarpe.
Începuturile cultului
Cel puţin la început, cultul nu era relaţionat de venerarea unei abstracţii sau unui spirit al şarpelui, ci a unui şarpe real în care se credea că s-a reîncarnat divinitatea. În conformitate cu mitologia cultului, şarpele-zeu a apărut după ce profetul Alexandru a prezis venirea pe Pământ a unei noi reîncarnări a zeului medicinei, Asclepios. Într-o după-amiază, în faţa populaţiei oraşului Abonotichos (astăzi oraşul Inebolu de pe ţărmul turcesc al Mării Negre), adunată în piaţa centrală, Alexandru a spart un ou de şarpe, care conţinea, după afirmaţiile sale, divinitatea. O săptămână mai târziu, divinitatea crescuse şi ajunsese la o dimensiune umană, fiind dotată cu trăsături omeneşti şi având un păr lung şi blond. Părea să fie o păpuşă cu trăsături umane care a fost plasată de către Alexandru în templul oraşului. În anumite lucrări, Glykon apare ca un şarpe cu cap de păpuşă. Ca şi în cultele anterioare ale şerpilor din Macedonia, venerarea şarpelui era focalizată în special pe capacitatea sa de a dezvolta fertilitatea atât la femei, cât şi la bărbaţi. Femeile sterile îi aduceau ofrande cu speranţa că vor rămâne astfel însărcinate. După scrierile lui Lucian, profetul Alexandru avea metode mult mai puţin magice de a determina femeile să rămână gravide decât i se atribuiau. Se credea de asemenea că şarpele protejează oraşele de epidemii, în special de ciumă
Răspândire şi influenţă
Prin jurul anului 160, cultul şarpelui-zeu Glykon a început fără îndoială să se răspândească pe ţărmurile Mării Egee. S-a descoperit o inscripţie în Antiohia datând din acea epocă care preia un text dintr-un oracol al lui Glykon, prin care şarpele şi zeul Apollo Phoibos protejau oraşul de ciumă, descriere pe care o întâlnim şi în scrierile lui Lucian. Alexandru din Abonutichus şi-a proclamat şi el legăturile cu marile sanctuare oraculare ale epocii şi în special cu cel de la Claros, din apropiere de oraşul grec Colophon. Tot în acelaşi an, guvernatorul Asiei, Publius Mummius Sisenna Rutilianus, s-a autoproclamat drept protector al oracolului lui Glykon. Guvernatorul s-a căsătorit ulterior cu fiica lui Alexandru din Abonutichus. Tot conform scrierilor lui Lucian, un alt guvernator roman, Sedatius Severianus, guvernator al Capadociei a fost trimis de către oracolul lui Glykon în, unde trebuia să moară. El a fost de fapt o victimă a înfrângerii armatelor sale în faţa regelui parţilor în anul 162, iar Armenia nu a reintrat în stăpânire romană decât după recucerirea sa de către armatele generalului Statius Priscus, noul guvernator al Capadociei. Chiar şi împăratul nu a rămas imun la acest cult: Marcus Aurelius se interesa adesea de profeţiile lui Alexandru şi a şarpelui-zeu. În acelaşi timp, Abonutichus, un mic sat pescăresc înainte de a trece la cultul şarpelui-zeu, a devenit un oraş important şi şi-a schimbat numele în cel de Ionopolis. Nu se cunoaşte însă rolul jucat de popularitatea lui Glykon în dezvoltarea oraşului. În scurt timp, cultul şarpelui Glykon s-a extins într-o arie vastă aflată între fluviile Dunărea şi Eufrat. Începând cu sfârşitul domniei împăratului roman Antoninus Pius (138-161) şi continuând în tot decursul secolului al III-lea, au fost bătute monede de către Imperiul Roman pentru a cinsti cultul lui Glykon, atestând astfel popularitatea sa. Cultul şarpelui Glykon a ajuns în lumea romană tocmai din Asia Mică, el cunoscând o amploare deosebită datorită noutăţii pe care o aducea. Reprezentarea acestui zeu era destul de variată, neschimbat rămânând doar corpul de şarpe al divinităţii. Capul şarpelui era reprezentat fie antropomorf, aşa cum l-a gândit creatorul său, fie tot de şarpe, dar şi de reptilă cu plete sau de alt animal. Cultul şi-a pierdut treptat adepţii, intrând în declin după moartea fondatorului său în jurul anului 170, supravieţuind încă cel puţin 100 ani, pentru a dispărea la începutul secolului al IV-lea. Cultul l-a încorporat apoi şi pe fondatorul său, Alexandru din Abonutichus, în mitologia sa ca strănepot al lui Asclepios, zeul medicinei. Unele dovezi atestă faptul că acest cult a supravieţuit şi în secolul al IV-lea.
Cultul în prezent
Superstiţiile antice legate de şarpele Glykon i-au determinat pe unii cercetători să cerceteze acest cult şi în zilele noastre. Un prieten turc al istoricului olandez Jona Lendering a povestit că la începutul anilor 1970, când se afla la vânătoare pe dealurile din apropiere de Inebolu, numele actual al oraşului Ionopolis aflat în sudul Mării Negre, locuitorii din zonă l-au avertizat cu privire la un şarpe magic - arhetip al zeului cu chip de animal. La toate acestea, se adaugă evenimentul din anul 1993 prin care scriitorul englez de benzi desenate Alan Moore s-a autoproclamat magician, declarându-se adept al renaşterii cultului şarpelui-zeu Glykon. El a construit un altar lui Glykon, combinând experimentele magice cu folosirea drogurilor uşoare. Este acreditată totuşi ideea că ar fi vrut să reia ideea pamfletului lui Lucian.
Statueta descoperită în România
În primăvara anului 1962, s-a descoperit pe teritoriul municipiului Constanţa un tezaur antic de o valoare deosebită, compus din 24 de piese lucrate în marmură, reprezentând divinităţi greceşti: bustul zeiţei Isis (divinitate de origine egipteană, foarte răspândită la Tomis); Şarpele Glykon; grupul statuar Fortuna cu Pontos; aedicula cu reprezentarea zeiţei Nemesis; plăci votive cu reprezentarea Cavalerului Trac; basoreliefuri ale lui Hermes, zeul comerţului; statuete ilustrând-o pe zeiţa Cybela; Selena - Luna în carul tras de doi tauri albi cu care circula pe bolta cerească; Cele trei Graţii şi Mithras răpunând taurul.Această descoperire a fost făcută ca urmare a lucrărilor de modernizare din zona Gării Vechi din oraşul Constanţa, în momentul în care vechile şine au fost demontate. În urma excavărilor, a fost scos la iveală capul statuar al zeiţei Fortuna. Această descoperire a determinat întreruperea lucrărilor şi sosirea unui grup de experţi arheologi care să evalueze tezaurul găsit. Aceştia au efectuat o serie de săpături în urma cărora au mai fost găsite încă 23 statuete, reprezentând divinităţi greco-romane, asiatice, egiptene şi locale grupate pe o platformă zidită. Descoperirea arheologică este cu atât mai importantă cu cât, printre cele 24 de statui descoperite, se numără şi una unică, la nivel mondial. Este vorba despre Şarpele Glykon, unica statuie de cult a acestei divinităţi cunoscută până acum în întreg Imperiul Roman şi a cărui dimensiuni şi măiestrie de realizare sunt impresionante. De studiul reprezentărilor sculpturale ale divinităţilor s-a ocupat cercetătorul istoric constănţean Zaharia Covacef. Statueta, care datează din secolul al II-lea, este sculptată, împreună cu postamentul, dintr-un singur bloc de marmură, cu latura de 66 cm, iar dacă ar fi desfăşurat, şarpele ar avea 4,76 m lungime. Tehnica de lucru folosită a fost cea de cioplire şi şlefuire. Şarpele este reprezentat încolăcit, având bot de miel, păr şi urechi umane şi coadă de leu. Prezenţa statuetei şarpelui Glykon în tezaurul descoperit în vechea cetate grecească Tomis atestă răspândircea cultului şi în cetăţile greceşti din Dobrogea. Statueta a fost expusă în Sala Tezaur de la parterul Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie din Constanţa. Ipoteza prin care se identifică statuia ca fiind dedicată cultului zeului Glykon a fost lansată de cercetătorul dr. Alexandru Culcer, într-un studiu publicat în Apullum, anuarului muzeului judeţean din Alba Iulia. În rândul arheologilor şi istoricilor antici există păreri împărţite cu privire la statueta descoperită la Constanţa. "Descoperirea tomitană a suscitat un viu interes, datorită aspectului insolit al monumentului. Până în prezent, ipoteza identificării şarpelui tomitan cu Glykon a fost acceptată de cea mai mare parte a cercetărilor. Totuşi, unul dintre ultimele studii care s-au făcut asupra monumentului tomitan îl consideră a fi o reprezentare a <Şarpelui ofit>", a declarat muzeograful Cecilia Paşca. Muzeografa Cecilia Paşca argumentează această concluzie datorită faptului că Şarpele Glykon putea fi reprezentat oricum, în timp ce Şarpele ofit doar ca cel descoperit în cetatea Tomis: cu cap de miel şi numai propriu funcţiei pe care o îndeplinea în cultul ofiţilor.
Reprezentarea numismatică a şarpelui Glykon
Principalul cercetător al acestui aspect numismatic a fost specialistul în istorie antică Jona Lendering din Olanda. În urma acestor cercetări s-au descoperit o serie de monede romane pe care sunt reprezentate un şarpe încolăcit, care a fost identificat de către unii specialişti cu şarpele-zeu Glykon. Menţionăm astfel:
* moneda de bronz bătută de către împăratul Antoninus Pius (138-161) în cetatea Aboniteichos/Ionopolis din provincia romană Bithynia-Pontus (Asia Minor). Pe aversul monedei este reprezentat chipul împăratului cu o coroană de lauri, iar pe revers este reprezentat un şarpe cu faţă umană şi cu păr alături de inscripţia în limba greacă ΓΛΥΚΩΝ ΙΩΝΟΠΟΛΕΙΤΩΝ. Moneda are un diametru de 30 mm şi o greutate medie de 15,61 g. Această monedă mai are şi alte două variante: o variantă în care împăratul nu are cunună de lauri, iar şarpele are capul îndreptat în partea dreaptă (diametru de 30 mm şi greutate medie de 18,22 g) şi o altă variantă în care împăratul are cunună de lauri, dar şarpele are capul mai mic (diametru de 24 mm şi greutate medie de 7,47 g).
* moneda de bronz bătută de către împăratul Lucius Verus (161-169) în cetatea Aboniteichos/Ionopolis din provincia romană Bithynia-Pontus (Asia Minor). Pe aversul monedei este reprezentat chipul împăratului cu o coroană de lauri, iar pe revers este reprezentat un şarpe cu faţă umană şi cu păr alături de inscripţia în limba greacă ΓΛΥΚΩΝ ΙΩΝΟΠΟΛΕΙΤΩΝ. Moneda are un diametru de 29 mm şi o greutate medie de 16,08 g.
* moneda bătută de către împăratul Decimus Clodius Albinus (196-197) în cetatea Pautalia (astăzi oraşul bulgăresc Kyustendil) din provincia romană Tracia. Pe aversul monedei este reprezentat chipul împăratului, iar pe revers este reprezentat un şarpe încolăcit încercând să înghită o coloană, aflată în partea dreaptă. Unii cercetători consideră acest şarpe ca fiind Glykon.
* moneda bătută de către cezarul roman Philippus al II-lea, fiul împăratului Marcus Iulius Philippus - Filip Arabul (244-249) în cetatea Tomis din provincia romană Tracia. Pe aversul monedei sunt reprezentate chipurile cezarului Marcus Julius Severus Philippus (Philippus al II-lea) şi a zeului egipteano-grec Serapis, iar pe revers este reprezentat un şarpe cu un cap care radiază (semn al divinităţii). De asemenea, ca urmare a descoperirii unice a statuetei şarpelui Glykon în Constanţa, aceasta a început să fie reprezentată şi în operele de artă româneşti. În februarie 1994, Banca Naţională a României a pus în circulaţia bancnota de 10.000 lei, în care pe avers în stânga portretului istoricului Nicolae Iorga există şi o reprezentare a statuetei şarpelui Glykon.



SURSA 03
Muzeul National de Istorie si Arheologie detine adevarate valori care dateaza din secolele II-III. Tezaurul Glykon nu a putut fi dus in afara granitelor din cauza valorii asigurate prea mari. 24 de obiecte pagane au fost descoperite in doua gropi din zona vechii gari in data de 1 aprilie. Una dintre cele mai valoroase obiecte ale tarii se afla la Muzeul National de Istorie si Arheologie din Constanta, unde ocupa un loc de cinste de aproximativ 45 de ani. Obiectul de arta a fost descoperit in anul 1962 cu ocazia construirii unui bloc de locuinte la intersectia dintre strazile Traian si Mihai Viteazu. Conform declaratiei lui Gheorghe Papuc, seful sectiei de arheologie, sarpele Glykon a fost descoperit alaturi de alte 23 de obiecte pagane extrem de valoroase in doua gropi. Vasile Valcu a descoperit tezaurul in data de 1 aprilie, cand a fost crezut cu greu de apropiatii sai. Alaturi de sarpe au mai fost gasite si "Capul Fortunei", zeita norocului si emblema Tomisului, "Esculap", zeul medicinei si Zeita "Isis". Arheologii au apreciat ca tezaurele au fost ingropate in a doua jumatate a secolului IV, moment in care a fost acceptat crestinismul ca religie oficiala. Aceste obiecte pagane au fost preluate in acea vreme din locurile unde erau expuse pentru a fi adapostite. Cea mai importanta piesa gasita in acel "santier" este sarpele Glykon, care are o forma unicata. Capul are asemanarea uni craniu canin, pletele sunt asemanate cu coama unui cal, corpul unui sarpe, urechi umane, si coada de leu. Tezaurul din marmura dateaza din secolele II-III si este singurul exemplar din intreaga lume. Pe Agora ateniana a mai fost descoperit un obiect mic din bronz care se aseamana cu sarpele aflat la Muzeul din Constanta.  


Sursa:ipedia.ro