Rechinul - Principalul pradator al marilor si oceanelor

   » Evolutia rechinilor. Rechinii exista pe Pamant de foarte mult timp. Se crede ca ei au aparut chiar dinaintea dinozaurilor. Se stie ca exsitenta lor dateaza de acum circa 400 de milioane de ani, adica cu 200 de milioane de ani inainte de aparitia dinozaurilor. Se crede ca acum 320 milioane de ani existau rechini de toate felurile si culorile, ba mai mult, se crede ca existau si rechini zburatori. Pana in prezent au fost identificate peste 2000 de specii de rechini numai dupa fosilele descoperite de-a lungul timpului. Se crede ca primii rechinii nu semanau deloc cu rechinul modern. Acesta din urma se pare ca a aparut acum circa 100 de milioane de ani. In prezent, pe Pamant, traiesc aproximativ 360 de specii de rechini.
* Despre rechini
  » Sunt considerati principalii pradatori ai marilor si oceanelor. Au lungimi cuprinse intre 15 cm si 18 metri (rechinul balena).
  » Nu au oase. Sunt pesti cartilaginosi, au corpuri fusiforme acoperite de o piele aspra (precum smirgherul) care ii protejeaza de pietre sau corali.
  » Inoata foarte mult, la suprafata sau pe fundul oceanului, in functie de specie. Au o conformatie speciala care le da posibilitatea sa inoate in continuu.
  » Se hranesc, in functie de specie, cu vietati planctonice sau cu alti pesti, foci, chiar cu alti rechini sau cu delfini.
  » Traiesc in toate marile si oceanele, cu exceptia celor din zona Antarcticii. Unii rechini traiesc chiar si peste 100 de ani.
  » Cel mai mare rechin este rechinul balena care poate ajunge la 18 m lungime si care poate cantari peste 20 de tone iar cel mai mic este rechinul pitic care ajunge doar pana la 25 cm.
* Cum vaneaza rechinii. Foloseste cinci simturi pentru a vana. Acestea sunt: vaz, auz, miros, tact si gust. De obicei asteapta noaptea pentru a pleca la vanatoare, vederea lor nocturna fiind foarte bine dezvoltata. Au un miros foarte fin chiar si de la mare distanta si astfel descopera usor prada care se ascunde sau se camufleza. Datorita auzului foarte dezvoltat, pot detecta sunete si de la 250 de metri distanta. Rechinul are si un simt special, simtul electromagnetic, care ii da posibilitatea sa descopere orice miscare in jurul sau. Poate simti campul electric slab din jurul unui peste, astfel incat descopera prada chiar daca este ingropata in nisip. Cauta prada necrutatori, chiar si printre corali, iar cand aceasta este gasita nu mai are scapare. De multe ori vaneaza in haita.
* Rechinii si oamenii. Cercetatorii au constatat ca rechinilor nu le place carnea de om. Doar 20 de specii, din cele 340, ataca omul si acestia mai mult din instinctul de pradator deoarece dupa ce musca odata majoritatea rechinilor se retrag pentru ca nu le place carnea de om. Este adevarat ca de-a lungul timpului oamenii s-au confruntat cu atacuri din partea rechinilor si ca multe dintre aceste atacuri s-au soldat cu victime si morti.

   SURSA 02
 
   Trasaturi fizice
   In general rechinii au culoarea gri, iar pielea este acoperita de un strat de solzi mici, care spre deosebire de cei de la pestii obisnuiti nu se dezvolta odata ce evolutia acestuia. De obice au cinci branhii respiratorii situate dupa cap. Coada este asimetrica, iar coloana vertebrala este bulbucata, formand lobul superior. Multe specii au in general randuri de dinti ascutiti care sunt fixati in fibrele membranoase. Dintii care de multe ori raman in carnea prazii, sunt imediat inlocuti de altii noi. Innotatoarele si coada sunt solide spre deosebire de pestii ososi. Rechinii presinta enzime digestive foarte puternice care ii ajuta binenteles la digerarea prazii.
   Reproducere
   Spre deosebire de pestii ososi, la care femela depune o masa de pui micuti si nedezvoltati, cei mai multi rechini produc pui mai mari si mai bine dezvoltati. “Tigrul de Nisip” spre exemplu produce doar doi pui odata. Fertilizatia are loc intern. Cei mai multi rechini sunt ovivari depunand oua, depuse in interiorul femelei care le da nastere la pui. Unii rechini depun ouale extern, acestea ajungand printre pietre. La nastere puii unora dintre speciile cele mai mari depasesc 1m. Dupa ce au fost nascuti puii sunt tinuti in zone sigure, fata de masculi.
   Simturile Rechinilor
   Rechinii au simtul mirosului foarte dezvoltat fiind capabili sa detecteze in apa cantitati mici de substante, cum ar fi sangele, astfel orientandu-se spre prada. Vazul desi mai putin dezvoltat permit rechinului sa vada miscarile umbrelor si luminilor in apele intunecate. Rechinii sunt sensibili la sunetele cu frecventa joasa si au o buna directionare auditiva. Organele asezate lateral si pe bot dau posibilitatea rechinului sa perceapa stimulii electrici produsi de contractiile musculare a pestilor ososi. Aceasta combinatie de simturi ascutite au dus la evolutionarul succes al rechinilor.
   Rechinii au existat inaintea dinozaurilor cam acum 265.000.000 de milioane fiind foarte mari si avand tepi pe cap.Putine oase de rechini au devenit fosile,dar in schimb dintii lor s-au fosilizat,fiind mai mari de 12 cm ,acesti rechini se numeau Megalodon,avand peste 24 m,dar in zilele noastre rechinii nu au decat peste 5 m, variand de la o specie la alta,unii fiind supli,vanatori si inotatori extrem de rapizi,care strabat mari distante in fiecare an,dar altii fiind si mai grasi sau mai turtiti petrecandu-si viata langa un tarm stancos sau langa un recif de corali.
   Rechinul alb
   Este cunoscut ca spaima marilor, campionul groazei. In muzeele din Londra si Paris se pastreaza dinti-pumnal ai acestiu rechin lungi de 7,5 cm, dupa care se estimeaza ca posesorul atingea 10 m lungime. Se citeaza ca din meniul unui asemenea rechin fac parte inimaginabile curiozitati: „un mare caine Terra Nova, cutii de conserve, oase de berbec, o jumatate de porc, jumatatea anterioara a unui buldog, un mare pachet de carne, un brat si un cap de om.
   In 1931, pe o plaja din Florida-SUA, o fata s-a avantat la 60 metri de tarm si a fost atacata si sfasiata de un rechin ciocan. I se spune asa deoarece are de o parte si de alta a capului doua prelungiri dure de forma ciocanului. In timp ce rechinul inoata,el isi balanseaza capul dintr-o parte intr-alta astfel incat sa poata vedea de jur imprejur. Fiind atat de inspaimantator la vedere, se spune ca duce ghinion marinarilor care il intalnesc. Tocmai de aceea, de fiecare data cand pot sa-l vaneze, marinarii sarbatoresc evenimentul. Dar mare le-a fost surpriza cand au despicat burta unui asemenea monstru unde au gasit printre altele: 130 kg carne de cal, picioarele din fata ale unui caine cu cap cu tot, 8 buturi de oaie, spatele cu picioarele posterioare ale unui porc, un pachet de jambon si o sticla de vin.
   Rechinul albastru
   Iata unal din cele mai fioroase bestii ale marilor si oceanelor, urmand imediat dupa rechi8nul alb, adevaratul campion ucigator de oameni. Impreuna formeaza cel mai inspaimantator cuplu pentru inotatorii imprudenti. Cu o lungime de 7-8 m, poateinota de 3 ori mai repede decat un vapor. Urca in Atlantic pana in Marea Manecii, insotind navele pe langa care asteapta resturi de hrana sau savuroasele deseuri aruncate de bucatari.
   Altfel, pe langa pesti si balene, nu se da inapoi de la a consuma pasari ranite, cadavre umane purtatede apa si alte hoituri.
   In plus rechinul albastru nu cunoaste durerea! Spintecat si fara intestine care i-au fost aruncate peste bord odata cu el, rechinul s-a apucat sa-si consume propriile intestine! 

   SURSA 03
 
   Rechinii, din franceză requin, (ordinul Selachimorpha) sunt peşti cu schelet cartilaginos şi cu un corp aerodinamic.
   Rechinii posedă între cinci şi şapte branhii pe fiecare latură a corpului prin care se efectuează respiraţia. Pielea lor este acoperită de denticuli dermali care îi protejează de leziuni sau paraziţi şi le asigură o mai bună dinamică în mediul acvatic. O altă caracteristică a rechinilor este că dinţii lor sunt substituibili.
   Din punct de vedere al dimensiunii lor, rechinii prezintă o mare varietate de la rechinul pigmeu sau Euprotomicrus bispinatus o specie care trăieşte în zonele profunde ale mărilor şi care măsoară aproximativ 22 de centimetri în lungime până la rechinul-balenă sau Rhincodon typus, cel mai mare peşte cunoscut, care poate să atingă o lungime de până la 12 metri şi care, precum balenele, se alimentează numai cu plancton. Rechinul-taur, Carcharhinus leucas, este cunoscut pentru capacitatea sa de a înota atât în apă sărată cât şi în apele dulce din zonele de deltă.
   Ordine
   Primii rechini au apărut în oceanul planetar acum circa 400 de milioane de ani, in Devonian. Rechinii fac parte din clasa Chondrichthyes, din care fac parte şi pisicile-de-mare. În lume există 368 de specii de rechini, împărţite în opt ordine:
* Hexanchiformes: care cuprind două familia şi cinci specii. Exemple din acest ordin sunt rechinul-vacă (Notorynchus cepedianus) şi rechinul-pescar (Hexanchus griseus).
* Escualiformes: compus din trei familii si 82 de specii. Din acest ordin face parte rechinul pigmeu (Europtomicrus bispinatus), porcul-de-mare (Oxynotus centrina) şi rechinul boreal (Somniosus microcephalus).
* Pristoforiformes: sunt rechinii-ferăstrău care au un bot alungit ca o trompă prevăzută cu dinţi şi pe care o utilizează pentru a tăia prada înainte de a o înghiţi.
* Squatiniformes: din acest ordin fac parte rechinii-înger.
* Heterodontiformes: rechinul-cu-corn (Heterodontus francisci) este un reprezentant al acestui ordin.
* Orectolobiformes: din care fac parte rechinul-covor, rechinul-dădacă (Ginglymostoma cirratum) şi cel mai mare peşte, rechinul-balenă.
* Carchariniformes: care cuprinde 197 de specii cunoscute. În acest ordin se includ rechinul-ciocan (Sphyrna zygaena), rechinul-tigru (Galeocerdo cuvier), şi rechinul-cenuşiu (Carcharhinus amblyrhynchos).
* Lamniformes: cuprinde şapte familii şi 16 specii cunoscute din care fac parte rechinul mako (Isurus oxyrinchus), rechinul-cu-bici (Alopias Vulpinus), rechinul-peregrin (Cetorhinus maximus) şi marele rechin alb (Carcharodon carcharias).
   Din acest ultim ordin făcea parte şi megalodontul (Carcharodon megalodon), specie dispărută, dar care este cunoscută datorită conservării dinţilor săi (singurele oase propriu-zise ale acestui peşte care are un schelet cartilaginos). O reproducere a mandibulei sale a avut ca punct de plecare dimensiunea dinţilor iar aceasta a sugerat ideea că peştele putea atinge 36 de metri în lungime. Calculele s-au revăzut posterior şi s-a ajuns la concluzia ca această specie putea atinge in jur de 15 metri.
   Scheletul
   Scheletul rechinilor este foarte diferit de scheletul peştilor teleosteni (peşti cu schelet osos) sau al vertebratelor terestre. Rechinii, ca şi pisicile-de-mare, au un schelet cartilaginos şi elastic, un ţesut mult mai uşor şi mai flexibil decât cel al oaselor.
   Ca şi la ruda sa apropiată, pisica-de-mare, mandibula rechinului nu este unită de craniu. Mandibula este, ca şi vertebrele şi arcurile branhiale, un element scheletic care are aceasta structură datorită expunerii la intense tensiuni fizice şi este acoperită de un strat de plăci subţiri de formă hexagonală numite tesserae, compuse din cristale de săruri de calciu dispuse sub forma unui mozaic. Acestea conferă mandibulei o rezistenţă comparabilă cu cea a celor mai dure oase.
   În general, există doar un strat de tesserae la nivelul mandibulei, însă la speciile de talie mare cum ar fi rechinul-taur sau rechinul-alb, s-au găsit două, trei, în unele cazuri, chiar mai mult de trei straturi, depinzând de mărimea corpului. Mandibula unui exemplar mare de rechin-alb poate avea chiar cinci straturi de tesserae.
   Cartilajul botului este spongios şi flexibil. Acestă particularitate are menirea de a diminua puterea impacturilor.
   Scheletul înotătoarelor este alungit şi întărit de o serie de filamente elastice nesegmentate numite ceratotrihii compuse dintr-o proteină asemănătoare cheratinei din ţesutul cornos din care este format părul şi penele. 

sursa:ipedia.ro