Edith Piaf - Regina cantecului francez

  Edith Piaf se naste le 19 decembrie 1915 in Belleville, o suburbie a Parisiului, si este fica a doi parinti artisti, mama sa fiind cantareata intr-o cafenea iar tatal sau actor-acrobat. Nefiind foarte interesati de copilul lor, acestia au lasat-o in grija bunicii, care a crescut-o intr-un bordel numit "Bernay dans l’Eure". Pana la varsta de 14 ani Edith Piaf a fost bolnava de conjunctivita si surzenie, insa nu dupa multi timp a fost vindecata intr-un mod miraculos, in urma unui pelerinaj la "Saint Therese de Lisieux".

Prima aparitie in public a celebrei cantarete a fost in cabaretul "Le Gerny's" de pe "Champs-Elysees", insa primul sau succes a avut loc in anul 1937, cand obtine un angajament la teatrul "ABC" din Paris. De aici incepe lungul sir de prietenii cu oameni celebrii precum actorul Maurice Chevalier, poetul Jacques Borgeat, Marlene Dietrich, Yves Montand. Jean Cocteau scrie pentru ea piesa de tatru "Le Bel indifferent". In timpul ocupatiei germane, Edith Piaf reuseste sa incante publicul cu melodii celebre precum "Le vagabond", "Le chasseur de l'Hotel", "Les histoires de coeur".
   Cantareata franceza trece printr-o perioada de depresie in urma mortii iubitului ei Marcel Cerdan, un boxer celebru al Frantei. Acesta moara in urma prabusirii avionului cu care venea in spre iubita lui. Edith Piaf revine insa cu melodia "Non, je ne regrette rien" si atinge celebritatea mondiala.
Supranumita "Regina cantecului francez", Edith Piaf moare la 11 octombrie in 1963, la varsta de 47 de ani la Grasse si este inmormantata in cimitirul "Pere Lachaise" din Paris.

   SURSA 02
 
   Edith Piaf, pe numele sau adevarat - Edith Giovanna Gassion - s-a nascut in suburbiile Parisului, in Belleville – cartierul imigrantilor, cum mai era denumit, intr-o saracie prevestitoare de geniu, din doi parinti artisti: mama - cantareata intr-o cafenea, iar tatal, actor-acrobat ambulant. Ambii au fost insa mult mai preocupati de supravietuirea proprie decat de cea a fiicei lor, abandonand-o inca de mic copil. Astfel, din strada Belleville, Edith ajunge in casa de toleranta Bernay dans l’Eure, in grija bunicii sale, loc unde va gasi grija si afectiunea de care avea atata nevoie.
   Cu o copilarie si adolescenta marcate de boala – conjunctivita si surzenie pana la varsta de paisprezece ani si vindecata in mod miraculos, dupa un pelerinaj la Saint Therese de Lisieux, Edith Piaf decide sa se alature tatalui ei in escapadele artistice menite sa le asigure supravietuirea de pe o zi pe alta. Cu un repertoriu restrans, Edith adună zeci de persoane in Place Pigalle care raman uluiti de vocea tinerei. Se năştea o stea!
   Descoperita in 1935 de Louis Leplee, proprietarul unui club frecventat de clasa medie dar si de elita din Paris, va dobandi datorita fortei vocii sale, numele de Piaf (“vrabie” in limba franceza). Astfel, La Mome Piaf (“Puiul de vrabie“) isi continua zborul ascendent, iar curand apare si primul ei album muzical. Odata cu rolul principal din piesa Le Bel Indifferent (1940) de Jean Cocteau, incepe si lungul sir al prieteniilor lui Edith Piaf cu nume celebre precum: actorul Maurice Chevalier, poetul Jacques Borgeat, Marlene Dietrich, Yves Montand etc.
   Dupa prima sa iubire al carei rod va fi un copil care moare la scurt timp dupa nastere, lui Edit Piaf i se ofera o a doua sansa si astfel isi intalneste marea dragoste, una dintre cele mai celebre povesti de dragoste ale Frantei: cea cu boxerul Marcel Cerdan, a carei amanta desavarsita ii va fi pana cand viata acestuia este curmata de prabusirea avionului care il purta catre iubita sa. Au urmat doua casatorii, cel de-al doilea sot fiindu-i alaturi pana in ultima ei zi de viata.
   Doar un exemplu al uluitorului talent al lui Edith Piaf il reprezinta melodia “La vie en rose”, lansata de cantareata in timpul perioadei de ocupatie germana din Paris, melodie care a fost considerata un imn plin de forta si rezistenta pentru conationalii ei. Urmeaza apoi o serie de turnee in Statele Unite ale Americii, care ii vor aduce recunoasterea internationala.
   Edith Piaf a murit in 1963 (10 Octombrie), la 47 de ani, (cu o zi inainte de moartea prietenului ei Jean Cocteau), ramanand in memoria tuturor ca Regina cantecului francez, cea mai marcanta figura pe plan muzical din Franta tuturor timpurilor. Renumele ei a trecut insa granitele, melodiile ei (La vie en rose, Je ne regrette rien, Milord etc) bucurand si astazi inimile a milioane de femei si barbati din intreaga lume.
   Edith Piaf a fost inmormantata in cimitirul Père Lachaise, Paris. Desi funeraliile nationale au fost interzise de Biserica Catolica( din cauza stilului de viata al cantaretei), pe strazile Parisului, au iesit sute de mii de oameni indurerati.
Charles Aznavour declara atunci : "Este pentru a doua oara dupa al doilea Razboi Mondial cand circulatia in Paris este blocata."
In Paris exista un muzeu dedicat lui Edith Piaf.

   SURSA 03
 
   Édith Piaf (n. 19 decembrie 1915, Paris - d. 10 octombrie 1963, Grasse), cântăreaţă franceză de mare succes, care a consacrat genul "chanson". De aici, şansoneta, echivalentul francez al şlagărului german, ori al canţonetei italiene.
   Numele său adevărat era Édith Gassion. Şi-a luat pseudonimul "Piaf" (în argou-ul parizian = vrabie) cu ocazia debutului, în anul 1935. De origine modestă, fiică a cântăreţei Line Marsa şi a acrobatului de circ Louis Gassion, a avut o copilărie grea, fiind crescută de bunica ei, patroană a unui bordel într-o localitate din Normandie; iar mai târziu, în cartierul Belleville de la periferia Parisului. Prima apariţie în public a avut loc în cabaretul "Le Gerny's" de pe "Champs-Élysées", dar primul său succes datează din 1937, când obţine un angajament la teatrul "ABC" din Paris. Dotată cu o voce capabilă de nuanţe infinite şi plină de dramatism, Édith Piaf a anticipat cu un deceniu sensul de rebeliune şi nelinişte care-i va caracteriza pe artiştii intelectuali de pe "rive gauche", din care vor face parte Juliette Greco, Boris Vian, Roger Vadim. O dată lansată, atrage atenţia impresarului Raymond Asso, care o impune pe scenele pariziene. Jean Cocteau scrie pentru ea piesa de teatru "Le Bel indifférent". În timpul ocupaţiei germane are contacte cu mişcarea de Rezistenţă şi entuziasmează publicul cu melodiile "Le vagabond", "Le chasseur de l'Hôtel", "Les histoires de coeur".
   A interpretat şi roluri în câteva filme de cinematograf, dar succesul său s-a datorat în special cântecelor rămase nemuritoare, ca "Milord", "Hymne à l'amour", "Les amants d'un jour", "La vie en rose". După o perioadă de depresie cauzată de moartea iubitului său, boxerul Marcel Cerdan, atinge celebritatea mondială cu cântecul "Non, je ne regrette rien".
   O serie întreagă de reprezentanţi celebri ai genului chanson, ca Yves Montand, Charles Aznavour, Eddie Constantine, Georges Moustaki au fost descoperiţi şi lansaţi de Édith Piaf.
Marea cântăreaţă a încetat din viaţă la 11 octombrie 1963. A fost înmormântată în cimitirul "Pére Lachaise" din Paris. 

sursa:ipedia.ro