Africa de Sud

Africa de Sud este o ţară aşezată la extremitatea sudică a continentului Africa, aceasta are 2798 de kilometri de coastă la Oceanul Atlantic şi Oceanul Indian.La nord se învecinează cu Namibia, Botswana şi Zimbabwe, la est cu Mozambic şi Swaziland în timp ce Lesotho este o ţară independentă complet    înconjurată de Africa de Sud.

Capitală

Cape Town (legislativă) Pretoria (administrativă) Bloemfontein (judiciară)

Oamenii moderni locuiesc pe teritoriul Africii de Sud de mai bine de 100.000 de ani. La data sosirii primilor europeni populaţia indigenă relfecta valurile de popoare migratorii sosite din diferite părţi ale Africii, noii veniţi au devenit majoritari. Cele mai importante comunită ţi erau xhosa şi zulu.

În 1652, la 154 de la descoperirea Capului Bunei Speranţe de către Bartolomeu Diaz,Compania Indiilor Olandeze de Est a înfiinţat un punct de reaprovizionare pe locul a cea ce urma să devină Cape Town. Cape Town a devenit o colonie britanică în 1806. Colonizarea europeană a luat avânt în anii 1820 când buri (la origine:olandezi, francezi,germani) şi britanicii au colonizat nord-estul ţării.La această dată au apărut conflicte pentru teritoriu între colonişti şi xhosa şi zulu.

Descoperirea diamantelor şi, mai târziu, a aurului a declanşat conflictul cunoscut sub numele de război anglo-bur, buri şi britanici au luptat pentru controlul minereurilor din Africa de Sud. Deşi burii au fost învinşi, britanicii au acordat o autonomie limitată Africii de Sud în 1910 când a devenit dominion al coroanei. De-a lungul anilor burii şi britanici au instituit segregăriea rasială, aceasta a fost în cea mai mare parte informală, deşi existau unele legi ce au fost adoptate pentru a controla circulaţia populaţiei neagre. În republicile burilor, începând cu Convenţia de la Pretoria (capitolul XXVI),  şi mai apoi datorită guvernului Africii de Sud , sistemul s-a transformat în segregare instituţionalizată , cunoscută mai târziu sub nmele de apartheid , aceste legi au stabilit trei clase de stratificare rasială . Africa de Sud a obţinut independenţa sa politică în 1961, când s-a fost declarată republică. Guvernul a legiferat continuare apartheid-ului, în ciuda opoziţiei atât din ţară precum şi din afara acesteia. În 1990, guvernul din sudafrican a început negocierile ce au condus la dezmembrarea legilor discriminatorii şi la alegeri democratice în 1994. Ţară a revenit apoi în Commonwealth of Nations.

Africa de Sud este cunoscută pentru diversitatea sa de culturi, limbi, şi credinţele religioase. Unsprezece limbi oficiale sunt recunoscute în Constituţia Africii de Sud. Limba engleză este limba cea mai folosită în sferele comerciale, oficiale şi publice; cu toate acestea, este pe locul cinci între limbile materne.Populaţia Africii de Sud este de o mare diversitate etnică, cu cel mai mari comunităţi de albi, indieni şi mulatri de pe continentul african. Cu toate că 79,5% din populaţia Africii de Sud este neagră, acesta este alcătuită dintr-o mare varietate de grupuri etnice care vorbesc diferite limbi bantu, dintre acestea nouă au statut oficial. Un sfert din populaţie este în şomaj  şi trăieşte cu mai puţin de 1,25 $ pe zi. 

Aşezarea geografică

Africa de Sud este o ţară aşezată la extremitatea sudică a continentului Africa.

Istoria

Înainte de sosirea europenilor

Înainte de colonizarea europeană, teritoriul Africii de Sud a fost populat de triburi deboşimani, de hotentoţi, iar apoi de populaţia bantu.

Colonizarea olandeză

Colonizarea a fost începută de olandezi; la data de 6 aprilie 1652 s-a întemeiat Colonia Capului când olandezul Jan van Riebeeck în numele Companiei Olandeze a Indiilor de Est (olandeză :Vereenigde Oostindische Compagnie, COV) a înfiinţat un port de reaprovizionare pentru corăbiile companiei. Pe parcursul secolelor XVII ş XVIII a crescut constant numărul de colonişti şi aceştia şi-au extins controlul în zona Capului. Datoită extinderii ariei controlate de europeni s-a ajuns la confruntări cu populaţiile indigene, în special xhosa.

Secolul XIX

Regatul Marii Britanii a preluat controlul asupra zonei Capului Bunei Speranţe în 1795, folosindu-se de Revoluţia franceză ca pretext. Având în vedere interesele sale strategice din Australia şi India, Marea Britanie a dorit să folosească Cape Town ca un port intermediar pentru lungile călătoriile ale comercianţilor săi. Britanicii au cedat Cape Town Ţărilor de Jos în 1803, dar după aceea Compania Olandeză a Indiilor de Est a dat faliment, a dispărut în cele din urmă şi influenţa comercianţilor din Ţările de Jos. Prin războaie împotriva cafrilor, purtate în secolele 18-19 de buri şi de englezi, aceştia şi-au lărgit considerabil posesiunile. În deceniul 4 al secolului 19 burii întemeiază republica Natal (proclamată colonie engleză în 1843), iar din deceniul 6 al secolului 19 republicile Transvaal şi Orange, ocupate de Anglia în urma războiului anglo-bur (1899-1902).

Secolul XX

În 1910 se creează Uniunea Sud-Africană, ca dominion britanic, prin unirea Coloniei Capului, republicilor Orange, Natal şi Transvaal, care participă la primul război mondial de partea Angliei, iar la al doilea război mondial de partea Aliaţilor. În 1949 guvernul Uniunii Sud-Africane a anexat Africa de Sud-Vest, pe care o administrase până atunci sub un mandat instituit de Liga Naţiunilor şi mai târziu de O.N.U. În anii postbelici, autorităţile sud-africane au înăsprit regimul de asuprire rasială, legiferând apartheid-ul. La 31 mai 1961 Uniunea Sud-Africană s-a proclamat republică sub denumirea actuală şi s-a retras dinCommonwealth. Ca urmare a politicii de apartheid şi a ignorării rezoluţiilor O.N.U., Adunarea Generală a hotărât în noiembrie 1974să suspende participarea delegaţiei autorităţilor sud-africane la lucrările sale. Izolarea Republicii Africa de Sud s-a accentuat după destrămarea sistemului colonial portughez (1975) şi a proclamării independenţei Republicii Zimbabwe (1980). Guvernul de la Pretoria a lansat atacuri împotriva republicilor Zimbabwe, Botswana şi Zambia (1986), pe care le-a acuzat că sprijină mişcarea SWAPO (Angola) şi Congresul Naţional African. Amploarea mişcărilor de protest ale populaţiei de culoare a determinat introducerea stării de urgenţă pe întreg teritoriul (12 iunie 1986). Sprijinul larg acordat de opinia publică internaţională luptei împotriva apartheid-ului a constrâns guvernul să facă un şir de concesii, între care eliberarea din închisoare a lui Nelson Mandela, lider al Congresului Naţional African. În 1991 s-a adoptat o legislaţie prin care apartheid-ul a fost abandonat.

Relieful

Relieful Africii De Sud se împarte în douǎ zone. Prima este formatǎ din podişuri predominante în roci bazaltice, cu altitudini medii de 550-1000 m. Cel mai extins dintre acestea este Podişul Veld (alcǎtuit din High Veld în est, cu altitudini medii de 1500-2000 m şi Middle Veld în vest, cu altitudini medii de 500-700). A doua regiune a reliefului este formatǎ dintr-o unitate montanǎ alcǎtuitǎ din sistemul muntos Great Escarpment, care mǎrgineşte podişurile spre litoral. El se terminǎ cu Munţii Scorpiei (Drakensberg) în est; cele mai însemnate sunt vf. Njesuthi cu 3408 m, şi vf. Cathin Peak - cel mai înalt vârf montan - cu 3657 m. În partea de nord a Munţilor Scorpiei se află canionul râului Blyde, extrem de spectaculos, al treilea ca mărime pe glob. La nord de fluviul Orange este un sector al deşertului Kalahari - cu câmpiile lui de dune şi cu vegetaţia sǎracǎ - cu altitudini medii de 900-1100 m. În vestul ţării se aflǎ o parte din sudul deşertului Namib. Dupǎ el se întinde de-a lungul coastei (60 km) o câmpie litoralǎ. Malurile - de la graniţa cu Mozambic din est, până la fluviul Orange din vest - sunt în majoritate înalte, stâncoase şi abrupte, presărate din când în când cu golfuri (Sf. Elena) şi cu peninsule (Capul Bunei Speranţe, Capul Acelor).

Geografie

Cape Town este oraşul de care te îndrăgosteşti la prima vedere. Plajele sale sălbatice, porturile, parcurile, clădirile şi munţii care străbat practic zona urbană, fac din acest oraş destinaţia numărul 1 a Africii de Sud. Frumuseţea oraşului este dată de vegetaţia extrem de bogată care se află în deplină armonie cu arhitectura simplistă dar cu un farmec aparte.

Clima în interior este caldă şi umedă vara, dar secetoasă şi blândă iarna. Precipitaţiile scad spre vest, iar podişul este semiarid în mare parte din West Cape. De-a lungul coastei de vest se întinde zona foarte secetoasă a deşertului Namib. În zona Cape Town verile sunt calde şi secetoase, iar iernile calde şi umede. Deşi situată, în cea mai mare parte, în zona climei tropicale, clima Africii de Sud diferă mult de cea a Saharei. Deşertul propriu-zis nu se întâlneşte decât pe o fâşie îngustă în lungul Oceanului Atlantic (Namib), adăpostită de podişuri înalte. Umiditatea creşte spre est si nord-est, datorită caracterului musonic pe care îl îmbrăcă alizeul de sud-est, ce bate în timpul verii australe dinspreOceanul Indian. Regiunea Cap are un climat mediteranean, cu ploi de iarnă.

Hidrografie

Reţeaua hidrografică este slab dezvoltată şi are o scurgere periodică, cu excepţia râurilor care drenează regiunile estice şi Cap. Cel mai important este fluviul Orange (1860 Km), cu afluentul Vaal (1128 Km).

Vegetaţie

Vegetaţia tipică este reprezentată prin plante xerofile, de deşert si semideşert. Savanele se prelungesc din podişurile estice, unde au ierburi înalte (veld) spre interiorul ţării, unde se transformă în stepe cu ierburi rare şi tufişuri. În vest apar fâşii de vegetaţie dispuse aproape paralel cu ţărmul: deşert (Namib), stepe şi asociaţii de plante suculente (aloe). Regiunea Cap are o vegetaţie mediteraneană bogată, cu numeroşi arbuşti veşnic verzi.

Industria

Mineritul şi industria manufacturieră sunt importante. Principalele produse sunt cele alimentare, băuturile, hârtia, produsele chimice şi îngrăşămintele. Fier şi oţel se produc la Pretoria şi Newcastle. Finanţele, asigurările şi turismul sunt de asemenea importante.
Africa de Sud ocupă primul loc în lume ca producţie de aur. Minele din Johannesburg furnizează 30% din totalul mondial.

• Produse importate: piese de maşini, autovehicule, produse textile, produse chimice, produse alimentare.
• Produse de export: aur, diamante, metale, produse chimice, fructe, lână.
• Produsul intern brut: 124.200.000.000 USD

• Populaţia

  Africa de Sud are între statele africane cea mai numeroasă populaţie indiană şi populaţie albă de origine europeană. Ţara a devenit patria unor popoare numeroase din Africa,Asia şi Europa (buri) care provin, in mare parte, din Marea Britanie si Olanda.
  Populaţia de culoare provenită din alte regiuni sunt numiţi „Khoisan” fiind urmaşii sclavilor care au fost aduşi majoritatea din coloniile olandeze din India de est.
  Acest stat stat african are o structură socială complexă, fiind compusă până în anul 1991 din patru clase sociale mai importante, (albi, negri africani, de altă culoare şi asiatici) se pot simţi şi în prezent urmele politicii de discriminare rasistă (de Apartheid prin separarea raselor) din trecut.
  Procentul cel mai mare din numărul populaţiei îl reprezintă populaţia neagră africană ( 79,5 %) compusă din Zulu, Xhosa, Basotho, Venda, Tswana, Tsonga, Swazi şi Ndebele, procentul populaţiei de culoare albă reprezintă 9,2 % care sunt europeni veniţi prin secolul XVII, populaţia numită de culoare (8,9 %) sunt de provenienţă africană foarte diferită care au fost aduşi ca sclavi. Populaţia de origine asiatică (2.5 %), mai ales indiană au fost aduşi pe plantaţiile de trestie de zahăr din Natal pe la mijlocul secolului XIX, ei trăiesc mai ales în provincia KwaZulu-Natal.
  73,52% din numărul populaţiei sunt de religie creştină (catolici, protestanţi sau anglicani). Cei care practică religii tradiţional-etnice indigene sunt în număr de peste 6 milioane(aprox.15%). Musulmanii reprezintă 1,45% din numărul populaţiei, Hinduşii 1,25%, adepţii Credintei Bahá'í 0,5%, Evreii 0,17%, Budiştii si cei care urmează una din religiile tradiţionale chinezeşti reprezintă la un loc 0,03 din totalul populaţiei, iar 3,2 milioane(aprox. 8,08%) se declară nereligioşi.

Patrimoniul mondial UNESCO

Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt incluse următoarele obiective din Africa de Sud:

• Parcul natural din zona umedă Sainte-Lucie (1999)
• Robben Island (1999)
• Siturile fosilifere cu hominizi de la Sterkfontein, Swartkrank, Kromdraai şi din împrejurimile acestora (1999, 2005)
• Parcul natural Drakensberg (Qathlamba) (2000)
• Peisajul cultural din Mapungubwe (2003)
• Arealul protejat din regiunea Cap Floral (2004)
• Domul Vredefort (2005)
• Peisajul cultural şi botanic de la Richtersveld (2007)

sursa.ro.wikipedia.org