Pe urmele eroilor uitati
Nu stiu daca a numarat cineva razboaiele in care, de-a lungul vremii, au luptat romanii. Cifra ar putea diferi de la un istoric la altul. Cu siguranta, insa, aceiasi istorici ar fi de acord ca, prin efectele lor, luptele din primul Razboi Mondial au fost cele mai insemnate pentru devenirea a ceea ce acum se numeste Romania.
Mai toata lumea a vazut, din goana trenului sau a masinii, Mausoleul de la Marasesti. Mult mai putini l-au vizitat. Si mai putini stiu ca exista mausolee dedicate eroilor din primul Razboi Mondial si la Soveja, Marasti, Focsani (in judetul Vrancea) si Mateias (judetul Arges). O mica parte dintre cei putini le-au si vazut. La jumatatea lunii martie, cu toata opozitia ultimei rabufniri a iernii, am apucat-o pe calea mausoleelor, la bordul unei impecabile Skoda Octavia Combi 4x4.
Sa facem o socoteala: inainte de razboi, la 1914, Regatul Romaniei avea o suprafata de 139.000 de kilometri patrati si cca 7 milioane de locuitori. Dupa Conferinta de Pace de la Paris (1919-1920), Romania avea suprafata de peste 295.000 de kilometri patrati si 15,5 milioane de locuitori. Pentru rigoare, e bine de stiut ca, astazi, suprafata Romaniei este de cca 238.000 de kilometri patrati. Diferenta pana la cei 295.000 se afla in alta parte.
Mai aveam, dupa primul Razboi Mondial, si doua insule: a Serpilor, in Marea Neagra, si Ada Kaleh, pe Dunare. Insula Serpilor ne-a fost luata dupa al doilea Razboi Mondial de Imperiul Sovietelor, iar Ada Kaleh are o poveste ceva mai ciudata: dupa primul razboi, dupa ce granitele noii Europe fusesera stabilite prin Conferinta de Pace de la Paris, insula Ada Kaleh nu a fost revendicata de nimeni.
Trecuse de la turci la austro-ungari in repetate randuri, iar acum fusese uitata de toata lumea. Atunci, locuitorii insulei, ramasi ai nimanui, au cerut sa fie aceptati drept cetateni ai Romaniei, iar rugamintea le-a fost ascultata. De bine ce-am dobandit, fara nici un efort si fara lupte, Ada Kaleh-ul, am scufundat deliberat insula in 1970, pentru a aprinde becuri cu electricitatea produsa de hidrocentrala de la Portile de Fier.
In fine... Sa ne intoarcem la razboiul de reintregire. Dupa doi ani de neutralitate, sub Regele Carol I, Romania a intrat in razboi, sub regele Ferdinand, la 17 august 1916, prin Tratatul de Alianta cu Antanta (Franta, Rusia, Marea Britanie, Italia). In schimbul angajamentului de intrare in razboi impotriva Austro-Ungariei, Romaniei ii fusese promisa recunoasterea dreptului de a uni teritoriile locuite de romanii din Austro-Ungaria, fixandu-se si traseul viitoarelor frontiere.
Dupa ce Romania a declarat razboi Austro-Ungariei, a primit, la randul sau, declaratii de razboi din partea Germaniei, Turciei, Bulgariei. Campania din 1916 a armatei romane a fost un esec. Din Regatul Romaniei nu mai ramasese aproape nimic: frontul fusese cu greu stabilizat la granita de sud a Moldovei, restul tarii fiind nevoit sa suporte regimul de ocupatie. Dar si de ceea ce mai ramasese din Romania putea sa se aleaga praful daca n-ar fi fost luptele de pe frontul Marasti-Marasesti-Oituz, a caror poveste o spun mausoleele despre care aminteam mai devreme.
Sa facem o socoteala: inainte de razboi, la 1914, Regatul Romaniei avea o suprafata de 139.000 de kilometri patrati si cca 7 milioane de locuitori. Dupa Conferinta de Pace de la Paris (1919-1920), Romania avea suprafata de peste 295.000 de kilometri patrati si 15,5 milioane de locuitori. Pentru rigoare, e bine de stiut ca, astazi, suprafata Romaniei este de cca 238.000 de kilometri patrati. Diferenta pana la cei 295.000 se afla in alta parte.
Mai aveam, dupa primul Razboi Mondial, si doua insule: a Serpilor, in Marea Neagra, si Ada Kaleh, pe Dunare. Insula Serpilor ne-a fost luata dupa al doilea Razboi Mondial de Imperiul Sovietelor, iar Ada Kaleh are o poveste ceva mai ciudata: dupa primul razboi, dupa ce granitele noii Europe fusesera stabilite prin Conferinta de Pace de la Paris, insula Ada Kaleh nu a fost revendicata de nimeni.
Trecuse de la turci la austro-ungari in repetate randuri, iar acum fusese uitata de toata lumea. Atunci, locuitorii insulei, ramasi ai nimanui, au cerut sa fie aceptati drept cetateni ai Romaniei, iar rugamintea le-a fost ascultata. De bine ce-am dobandit, fara nici un efort si fara lupte, Ada Kaleh-ul, am scufundat deliberat insula in 1970, pentru a aprinde becuri cu electricitatea produsa de hidrocentrala de la Portile de Fier.
In fine... Sa ne intoarcem la razboiul de reintregire. Dupa doi ani de neutralitate, sub Regele Carol I, Romania a intrat in razboi, sub regele Ferdinand, la 17 august 1916, prin Tratatul de Alianta cu Antanta (Franta, Rusia, Marea Britanie, Italia). In schimbul angajamentului de intrare in razboi impotriva Austro-Ungariei, Romaniei ii fusese promisa recunoasterea dreptului de a uni teritoriile locuite de romanii din Austro-Ungaria, fixandu-se si traseul viitoarelor frontiere.
Dupa ce Romania a declarat razboi Austro-Ungariei, a primit, la randul sau, declaratii de razboi din partea Germaniei, Turciei, Bulgariei. Campania din 1916 a armatei romane a fost un esec. Din Regatul Romaniei nu mai ramasese aproape nimic: frontul fusese cu greu stabilizat la granita de sud a Moldovei, restul tarii fiind nevoit sa suporte regimul de ocupatie. Dar si de ceea ce mai ramasese din Romania putea sa se aleaga praful daca n-ar fi fost luptele de pe frontul Marasti-Marasesti-Oituz, a caror poveste o spun mausoleele despre care aminteam mai devreme.
0 comments: