Explozibilul

    Orice rezultat stiintific este util chiar si atunci cand invalideaza un alt rezultat sau abandoneaza o metoda. Studiul substantelor explozive si al fenomenelor de transformare exploziva a reprezentat intotdeauna o tentatie asemenea zborului; el s-a configurat ca domeniu distinct mult mai tarziu, datorita mijloacelor costisitoare de experimentare si a multiplelor dificultati in modelare, desi a reprezentat permanent o provocare prin multitudinea aplicatiilor practice.
Prin substante explozive denumite in limbajul uzual si explozivi se intelege substanta sau amestecul de substante care sub actiunea unui impuls de initiere –caloric, mecanic, electric sau chimic - are proprietatea de a se descompune brusc si violent, cu dezvoltare de caldura, lumina si gaz provocind o crestere mare a presiunii la locul exploziei.
Explozia este un proces de transformare fizico-chimica a materiei extrem de rapid, insotit de o degajare de caldura si de formare unor gaze sau vapori puternic incalziti care conduc un lucru mecanic de distrugere sau de deplasare. Descompunerea exploziva are la baza reactii chimice de descompunere sau oxidoreducere.
    Procesul de transformare exploziva este caracterizat de actiunea simultana a urmatorilor factori: viteza mare a transformarii, caracterul exoterm al transformarii si formarea produsilor gazosi. Cel mai caracteristic dintre acesti factori este viteza procesului, care variaza pentru diversi explozivi de la fractiuni de metru pana la mii de metri pe secunda.
    In functie de viteza procesului, transformarea exploziva se prezinta sub doua forme principale deosebite: deflagratia si detonatia. Deflagratia se caracterizeaza printr-o viteza relativ mica a transformarii de ordinul milimetrilor sau al metrilor pe secunda. Detonatia se caracterizeaza printr-o viteza mare a transformarii de ordinul miilor de metri pe secunda. Viteza de detonatie reprezinta o constanta a incarcaturii de exploziv si constituie caracteristica comparativa de baza dintre diversi explozivi.
    Aceste viteze sunt cuprinse in limitele a 3000-10000m/s, evidentiindu-se explozivii realizati recent cu viteze de detonatie de peste 8 000 m/s. Actiunea cumulativa consta in multiplicarea puterii exploziei prin concentrarea acesteia intr-o anumita directie – concentrarea jetului exploziv pe o directie – formind un jet cumulativ.
    Viteza de miscare a jetului este de peste 10 000 m/s la o presiunea de 100 000 kgf/cm2; permitind perforarea blindajelor de otel cu grosimi de 400-800mm. Substantele explozive folosite in tehnica militara se pot clasifica in functie de domeniul de utilizare (figura 1) in urmatoarele grupe: Explozivii primari se utilizeaza la amorsarea celorlalti explozivi deoarece initierea lor necesita energii de activare mici. Forma lor specifica de transformare exploziva este detonatia. Sunt utilizati la fabricarea mijloacelor de initiere.
    Reprezentanti:
•Fulminatii metalelor grele(fulminatul de mercur fulminatul de argint);
•Derivatii acidului azotic (azotura de plumb si azotura de argint);
•Stifnatii si picratii metalelor grele(sifnatul de plumb);
•Diazodinitrofenolul;
•Tetrazenul;
    Explozivi secundari sau brizanti, in stare pura sau in amestec cu alte substante explozive sau neexplozive, se intrebuinteaza la incarcarea tuturor tipurilor de munitii (grenade, mine, proectile, bombe), la realizarea fitilelor detonate, ori ca incarcaturi explozive utilizate la lucrari de puscare, afinare, derocare s.a., in unele tehnologii neconventionale (placare ambutisare stantare mandrinare, durificare) etc.

    SURSA 02

    Modelarea efectelor exploziei asupra mediului adiacent sau Inconjurator ocupa un loc important In cadrul programelor de cercetare pe plan mondial pentru modernizarea tehnicilor de utilizare a materialelor explozive. Tendintele inregistrate se inscriu pe calea aproximarii cat mai precise a modului de manifestare a efectelor exploziei in scopul anticiparii, inca din momentul proiectarii, a rezultatelor finale.
    Dintre toate ramurile industriei chimice, fabricatia substantelor explozive este aceea in care pericolele sunt cele mai mari, deci aici problemele legate de siguranta muncii sunt cele mai profund studiate, datorita faptului ca suntem acele persoane ce lucram cu substante chimice, trebuie sa cunoastem proprietatile explozibile ale substantelor, de aceea am si ales aceasta tema pentru a o studia.
Lucrarea data este alcatuita din sase paragrafe ce ne ofera posibilitatea de a lua cunostinta cu istoria, compozitia, proprietatile fizico-chimice a substantelor explozibile, si a compusilor pirotehnici.
    Prima Intrebuintare a explozivilor a avut loc in domeniul militar, iar primul exploziv utilizat a fost pulberea cu fum (pulberea neagra) fabricata din salpetru, sulf si carbune. Nu se cunoaste cu exactitate cand si cine a inventat pulberea neagra, dar este cert ca din primul secol al erei noastre, chinezii cunosteau amestecurile din salpetru, sulf si carbune. Initial, pulberea neagra era folosita ca mijloc de aprindere, mai tarziu, arabii au descoperit si proprietatile de azvarlire ale gazelor rezultate din arderea pulberilor. In jurul anului 1290, arabii fabricau pulberea neagra dintr-un amestec de 74% salpetru, 10% sulf si 15% carbune, respectiv un dozaj aproape identic cu cel de astazi. Urmatorul pas, dupa descoperirea puterii de propulsie a gazelor rezultate din arderea pulberii, a fost inventarea tunurilor. In Europa, tunurile au fost utilizate prima data In batalia de la Crecy (3 tunuri). In secolul al XVI-lea, apare ideea de a construi proiectile gaurite In care sa se introduca pulbere neagra, pentru a mari efectul de distrugere. Aceasta idee a ridicat doua probleme ce trebuiau rezolvate, respectiv materialul din care sa fie fabricate proiectile pentru a nu se sparge cand se gauresc si modul de initiere a
incarcaturii explozive. Astfel se explica faptul ca bombele si obuzele apar pe campul de lupta doar in secolul al XVII-lea. Odata cu nasterea si dezvoltarea chimiei moderne sunt create premizele pentru obtinerea de noi substante explozive cu proprietati distructive superioare.

    Clasificarea substantelor explozive
    Prin substante explozive denumite in limbajul uzual si explozivi se intelege substanta sau amestecul de substante care sub actiunea unui impuls de initiere caloric , mecanic, electric sau chimic - are proprietatea de a se descompune brusc si violent, cu dezvoltare de caldura, lumina si gaz provocInd o crestere mare a presiunii la locul exploziei.
     Explozia este un proces de transformare fizico-chimica a materiei extrem de rapid, insotit de o degajare de caldura si de formare unor gaze sau vapori puternic incalziti care conduc un lucru mecanic de distrugere sau de deplasare. Descompunerea exploziva are la baza reactii chimice de descompunere sau oxidoreducere.
    Procesul de transformare exploziva este caracterizat de actiunea simultana a urmatorilor factori: viteza mare a transformarii, caracterul exoterm al transformarii si formarea produsilor gazosi.
Cel mai caracteristic dintre acesti factori este viteza procesului, care variaza pentru diversi explozivi de la fractiuni de metru pina la mii de metri pe secunda.
    In functie de viteza procesului, transformarea exploziva se prezinta sub doua forme principale deosebite: deflagratia si detonatia.
   Deflagratia se caracterizeaza printr-o viteza relativ mica a transformarii de ordinul milimetrilor sau al metrilor pe secunda.
    Detonatia se caracterizeaza printr-o viteza mare a transformarii de ordinul miilor de metri pe secunda. Viteza de detonatie reprezinta o constanta a incarcaturii de exploziv si constituie caracteristica comparativa de baza dintre diversi explozivi. Aceste viteze sunt cuprinse in limitele a 3000-10000m/s, evidentiindu-se explozivii realizati recent cu viteze de detonatie de peste 8 000 m/s.
Actiunea cumulativa consta in multiplicarea puterii exploziei prin concentrarea acesteia intr-o anumita directie concentrarea jetului exploziv pe o directie formind un jet cumulativ.
    Viteza de miscare a jetului este de peste 10 000 m/s la o presiunea de 100 000 kgf/cm2; permitind perforarea blindajelor de otel cu grosimi de 400-800mm.
Substantele explozive folosite in tehnica militara se pot clasifica in functie de domeniul de utilizare in urmatoarele grupe:
    Explozivii primari se utilizeaza la amorsarea celorlalti explozivi deoarece initierea lor necesita energii de activare mici. Forma lor specifica de transformare exploziva este detonatia. Sunt utilizati la fabricarea mijloacelor de initiere.
   Reprezentanti:
Fulminatii metalelor grele (fulminatul de mercur fulminatul de argint);
Derivatii acidului azotic (azotura de plumb si azotura de argint);
Stifnatii si picratii metalelor grele(sifnatul de plumb);
Diazodinitrofenolul;
Tetrazenul;
    Explozivii secundari sunt acei explozivi care se initiaza prin intermediu celor primari, sunt substantele sau amestecurile ca cea mai mare intrebuintare din punct de vedere cantitativ, in momentul de fata. Pe baza lor se obtine o gama larga de amestecuri explozive cu destinatie militara sau civila dar, desi au caracteristici diferite (sensibilitate, densitate, viteza de detonatie, brizanta), toate se folosesc in scopul obtinerii unui efect mecanic dorit, perfect reproductibil, cu cheltuieli minime.

   SURSA 03

   Substantele explozive folosite in tehnica militara se pot clasifica in functie de domeniul de utilizare in urmatoarele grupe:
    Explozivii primari se utilizeaza la amorsarea celorlalti explozivi deoarece initierea lor necesita energii de activare mici. Forma lor specifica de transformare exploziva este detonatia. Sunt utilizati la fabricarea mijloacelor de initiere.
Reprezentanti:
•Fulminatii metalelor grele (fulminatul de mercur fulminatul de argint);
•Derivatii acidului azotic (azotura de plumb si azotura de argint);
•Stifnatii si picratii metalelor grele (sifnatul de plumb);
•Diazodinitrofenolul;
•Tetrazenul;
    Explozivi secundari sau brizanti, in stare pura sau in amestec cu alte substante explozive sau neexplozive, se intrebuinteaza la incarcarea tuturor tipurilor de munitii (grenade, mine, proectile, bombe), la realizarea fitilelor detonate, ori ca incarcaturi explozive utilizate la lucrari de puscare, afinare, derocare s.a., in unele tehnologii neconventionale (placare ambutisare stantare mandrinare, durificare) etc.
    Reprezentati
•Nitroderivatii din seria aromatica (trotilul, tetrilul, dinitrobenzenul);
•Nitroderivatii ai aminelor (hexogenul, octogenul);
•Nitratii sau esterii acidului azotic (nitratul de glicerina nitratul de celuloza si pentrita);
•Amestecuri explozive (amoniti, amonali, amatoli, dinamite si oxilicviti).
Între cele doua tipuri prezentate, nu se poate face o delimitare exacta, intrucit exista unii, de exemplu pentrite sau tetritul, care au unele proprietati ce ii situiaza intre explozivii primari si secundari sau chiar acelasi exploziv in conditii diferite se poate comporta ca exploziv primar sau secundar.
    Clasificarea substantelor explozive
    Pulberile au ca forma principala de transformare exploziva deflagratia – combustie rapida ce se desfasoara de obicei fara aportul oxigenului atmosferic, cu viteze sub 200 m/s. Transmiterea reactiei (care de obicei este de oxido-reducere, exoterma, puternic gazogena) de la un strat la altul se face prin conductibilitate termica dand nastere unui lucru mecanic progresiv, de propulsie sau azvarlire.
Pulberile negre sunt amestecuri mecanice formate in general din trei componenti, oxidant, carburant, liant. Ele au ca forma specifica de transformare exploziva deflagratia - o combustie rapida cu viteze ce pot atinge 500m/s si sunt utilizate pentru operatii de derocari, la fabricarea incarcaturilor de amplificare a impulsului mijloacelor de initiere, ori a incarcaturilor de evacuare a subansamblelor din anvelopele metalice, la confectionarea releelor intarzietoare si a fitilelor de amorsare, ordinare.
Pulberile coloidale reprezinta compusi ai nitrocelulozei, substanta furnizoare de energie - transforma in coloid cu ajutorul gelatinuzatorilor. Daca gelatinizatorul este neutru sub raport energic (ex . amestec alcool-eter) pulberile obtinute sunt monobazice sau pulberi de baza simpla. Daca gelatinizatorul este substanta exploziva (ex .nitroglicerina), atunci pulberea devine multibaza; numarul de baze este dat de numarul substantelor furnizoare de energie din compunerea pulberii.
    Ele sunt utilizate la fabricarea incarcaturilor de azvirlire (pulberi balistice), la propulsia rachetelor (combustibili omogeni). Compozitiile pirotehnice sunt amestecuri mecanice de cel putin trei componenti oxidant, carburant, liant ce au ca principala forma de transformare exploziva combustia, a carei viteza variaza in functie de efectul pirotehnic pentru care au fost proiectate. Ele se intrebuinteaza la iluminarea, incendierea, fumizarea, mascarea sau indicarea obiectivelor, la marcarea unor portiuni din traiectoria proiectilelor, la imitarea unor zgomote, la realizarea cordoanelor intarzietoare si la mult apreciate focuri de artificii.
    Toate aceste materiale explozive, indiferent ca sa utilizeaza in domeniul civil sau militar, trebuie sa corespunda unor cerinte:
•De siguranta in manipulare, transport si exploatare
•De efect maxim
•De ordin economic si strategic

sursa:ipedia.ro