Huda Ben Amer – "Diavoliţa" lui Gaddafi

Nu cred să existe la ora actuală personaj politic mai mediatizat decât stăpânul (încă) al Libiei. Omul este un caracter complex şi cel puţin ciudat în primă instanţă. Viaţa sa ar putea fi oricând un subiect solid pentru cărţi şi filme. Este un dictator feroce prin simpla definiţie. Puţini oameni conştientizează însă că secretul menţinerii puterii sale se bazează aproape exclusiv pe menţinerea şi încurajarea unui cumplit aparat represiv care se aseamănă cumva doar cu temutele organe de stat similare din perioada stalinistă a României.

Cea mai înfricoşătoare verigă a lanţului cu care Gaddafi îşi biciuieşte propriul popor este, fără nicio îndoială, Huda. Huda Ben Amer, femeia-călău transformată în cel mai iubit torţionar al dictatorului

Îmi place să spânzur duşmanii poporului

Libia, oraşul Benghazi, anul 1985, stadionul de baschet al oraşului.

Spectatorii? Mii de şcolari şi studenţi aduşi contra vointei lor să vizioneze execuţia publică a unui nefericit oponent al regimului Gaddafi.

Tinerii au fost selectaţi pentru a fi martori direcţi al unui spectacol crud al versiunii lui Muammar Gaddafi despre noţiunea de dreptate.

Condamnatul la spânzurătoare era un biet inginer, pe numele său Al-Sadek Hamed Al-Shuwehdy, "vinovat" doar pentru faptul că îndrăznise să protesteze paşnic în public împotriva regimului Gaddafi.

Teribila dramă, regizată parcă de un păpuşar sadic se derula în continuare, cu bietul condamnat cu mâinile legate la spate, căzut în genunchi în mijlocul stadionului transformat în tribunal ad-hoc. Conştient de fapul că nu mai avea nicio scăpare, inginerul Al-Sadek a intrat sub imperiul groazei şi disperării, plângând spasmodic şi strigându-şi mama.

Spectatorii, în marea lor majoritate copii, au începuit să ţipe şi să plângă, înţelegând în pofida inocenţei lor, dimenisunile actului care avea să se desfăşoare. Curând, strigăte de Allah! Allah şi Milă!, Iertare!, au început să răsune în incinta stadionului. Doi tineri mai curajoşi aleargă spre tribuna unde "judecătorii revoluţionari" priveau impasibili, şi-i imploră pentru iertarea nefericitului. Degeaba...

Cel mai groaznic moment a venit în momentul în care condamnatul a lovit călăul şi a sărit de pe trapa care trebuia să se dechidă sub el. Atunci, spre surpriza tuturor o tînără femeie din public, a ţâşnit furioasă spre eşafod. Acolo s-a agăţat pur şi simplu de picioarele spânzuratului, trăgâdu-l cu toată puterea în jos, până cănd zbaterile şi zvârcolirile acestuia au încetat cu desăvârşire.

"Din acel moment toată lumea a ştiut de ce a făcut acestă faptă. A fost dintotdeauna ambiţioasă până la absurd, iar colonelul Gaddafi a promovat întotdeauna persoanele crude şi necruţătoare indiferent de sex. Ştia că Gaddafi o va remarca, deoarece dictatorul urmărea la TV transmisiile live ale execuţiilor adversarilor şi oponenţilor săi. Imediat după incident, a fost rapid promovată. Spânzurarea dizidentului a fost începutul carierei lui Huda Ben Amer", declară într-o tristă aducere aminte, Ibrahim Al-Shuwehdy, astăzi în vârstă de 47 ani, unul dintre martorii de atunci ai primului pas spre glorie al celei supranumită "Călăul favorit al lui Gaddafi", şi văr bun al condamnatului, un inginer în aeronautică în vârstă de doar 30 de ani. Trei luni mai târziu, Ibrahim Al-Shuwehdy a reuşit să se intoarcă la America unde se afla la studii, şi să demareze un protest tăcut faţă de regimul Gaddafi.

Nu există bărbaţi adevăraţi în Benghazi!

Huda Ben Amer a văzut lumina zilei în satul Al Marg din apropierea capitalei Tripoli. A frecventat cursurile Universităţii Garyounis din Benghazi şi nimic nu părea să o scoată în evidenţă din rândul milioanelor de tinere libiene.

Provenea dintr-o familie săracă cu mulţi copii, şi se pare că aceste aspecte au fost hotărâtoare pentru destinul său, tânăra Huda fiind dispusă să facă orice pentru a ieşi din anonimitate şi a ajunge în rândurile uriaşului aparat represiv al colonelului-dictator.

27 ani mai târziu de la spânzurarea luiAl-Sadek, Huda Ben Amer este una dintre cele mai bogate, puternice şi influente femei din Libia, evident este probabil cea mai urâtă, temută şi dispreţuită femeie din acestă ţară nord-africană. A fost şi rămas unul dintre acoliţii favoriţi ai colonelului, un membru de bază al elitei privilegiate din preajma sa, ajungând în două rânduri chiar primar al oraşului Benghazi.

Supravieţuitoare abilă a reuşit să scape furiei manifestaţiilor de stradă care au culminat cu războiul civil din prezent, părăsindu-şi la timp vila somptuoasă în urma cu două săptămâni. Reşedinţa şi domeniile sale au fost devastate şi jefuite de mulţimea furioasă, dar acaestă adevărată femeie - comisar nu şi a părăsit stăpânul. Recent a fost zărită într-una din ultimele apariţii TV ale lui Gaddafi, stând în dreapta colonelului în timpul discursurilor furibunde ale acestuia în faţa suporterilor săi din Tripoli. Imaginile în care o femeie corpolentă de vârstă mijlocie îmbrăcată în haine de camuflaj, care ameninţa cerul cu pumnul strâns în timp ce scanda sloganuri alături de susţinătorii colonelului, au făcut deja înconjurul lumii. Era ea, Huda Al-Shannaga, sau Huda Călăul cum au denumit-o libienii în limba arabă.

După executarea inginerului Al-Sadek, familia sa nu a primit niciodată trupul acestuia, despre care membrii acesteaia sunt convinşi că a fost incinerat de urgenţă.

Nu li s-a permis nici măcar să-si bocească mortul. Când strigătele disperate ale mamei, soţiei şi surorilor acestuia, au sfăşiat negrul nopţii de deşert, grupuri de huligani înarmaţi au spart poarta casei, trăgănd focuri de armă în aer pentru intimidare.

Ani de-a rândul după execuţie, orice persoană înrudită cu inginerul Al-Sadek a întâmpinat dificultăţi majore atunci când a încercat să-şi găsească o slujba decentă, sau a intenţionat să intre la vreo universitate.

Pe de altă parte, tartoriţa lui Gaddafi a prosperat pe toate planurile. S-a măritat şi a avut doi copii sănătoşi, a stăpînit la propriu al doilea oraş ca mărime al ţării, a avut bani şi putere mai mult decât a visat vreodată. Din punct de vedere politic, "harpia cu batic şi haine largi", a ajuns aproape de vârful ierarhiei, Mommar Gaddafi instalând-o membru de onoare în Legan Thwria-Comitetul Revoluţionar al colonelului.

Pentru a ajunge membru Legan Thwria, nu se cerea niciun talent, sau capacitate organizatorică. Fin pshiholog, colonelul era interesat doar de oameni cu loialitate extremă gata oricând să moară, dar mai ales să ucidă în numele său.

Huda era printre cei mai buni...


Zilele în care ea, alături de familia sa cea numeroasă, trăiau cu toţii într-o cocioabă mizeră cu două camere în care pătrudea nestingherit nisipul Saharei, au fost curînd uitate.

Clanul Hudei se delecta într-una dintre cele mai somptuoase reşedinţe din Libia, cu vedere la apele albastre ale Mediteranei.

Huda, ca orice parvenit feroce, era înnebunită după viaţa în lux. Rivalii săi politic susţin pe baza documentelor că această femeie şi-a însuşit milioane de euro în timpul mandatelor sale ca primar.

Ocupa încă această funcţie în momentul în care au izbucnit revoltele din Libia. Oamenii din Benghazi au urât-o atât de mult încăt nu s-au muţumit doar cu incendierea proprietăţilor sale, ci au umplut pereţii cădirilor din oraş cu graffiti-uri obscene la adresa ei.

Imediat după ce a fost numită primar, Huda a devenit celebră pentru faptul că purta la brâu, întotdeauna la vedere, un pistol. Niciodată nu şi a ascuns ura şi sila pentru Benghazi, un oraş dispreţuit de Gaddafi, deoarece aici locuiau arabi din triburi diferite de tribul din care acesta provenea.

A rămas celebră şi pentru faptul că în timpul unui discurs public a strigat plina de dispreţ mulţimii: "Nu există bărbaţi adevăraţi în Benghazi", - una dintre cele mai grele insulte pentru un bărbat arab, mai ales dacă este spusă de o femeie, fie ea Huda, călăul mult iubit al conducătorului.

Când unul dintre locuitorii oraşui i s-a plâns o dată de lipsa locurilor de muncă precum şi de preţurile mari ale produselor de strictă necesitate, această demnă urmaşă a lui Dinu Păturică i-a replicat scurt:
"Ce pot să fac? Totul este decis de sus, spre binele vostru al tuturor".


Situaţia este fără ieşire

Astăzi, în aceste clipe hotărâtoare pentru destinul Libiei, printre bombardamente aliaţilor occidentali şi războiul civil între trupele guvernamentale şi rebelii contra lui Gadafi, există mii de libieni care nu au uitat de câinele de pază al dictatorului.

Unii o urăsc la paroxism, alţii sunt încă îngroziţi şi se tem de revenirea ei într-un eventual cortegiu triumfător al colonelului.

"Nu-l vom uita niciodată pe Al-Sadek, iar exemplul său ne va inspira pe toţi. Îmi doresc atât de mult să fie în viaţă să vadă cum ne câştigăm libertatea în aceste zile grele. Tebuie neapărat să fim liberi, altfel Gaddafi se va întoarce şi nu ne va cruţa până la unul", declară Al-Shuwehdy, care în prezent strânge bani pentru miliţiile rebele care apără Benghazi de trupele colonelului.

Nu este cale de întors nici pentru Huda Ben Amer. Se pare că soarta nu a iertat-o.

Inamicii săi susţin că Gaddafi i-a păstrat copii ca ostateci, o "reţetă" verificată de-a colonelului, prin care acesta se asigură de loialitatea oamenilor din subordinea sa.

"Dacă pierdem, Huda Ben Amer ne va spânzura pe toţi. Toată lumea din Benghazi ştie că nu este loc de întors. Ori noi, ori ea", declară la rândul său, Walid Malak, un inginer transformat în revoluţionar, care păzeşte intrarea în oraş înarmat cu o armă de asalt tip Kalashnikov, furată de la un soldat din trupele guvernamentale.

Pentru Huda, zilele care urmează sunt decisive. Locul ei este pe veci alături de colonelul nebun, pentru care a ucis nenumăraţi alţi oponenţi. Şi-a trăit toată viaţa alături de el, şi va trebui să moară lângă dreapta celui mai îndelungat dictator din lumea arabă.

A fost decizia pe care a luat-o acum mulţi ani, când într-un acces de furie oarbă, a spînzurat un tânăr nevinovat.

A fost clipa când pentru Huda s-au deschis definitiv şi irevocabil uşile Iadului...


Imagini de la "ceremonia" ce a avut loc cu ocazia căsătoriei Hudei ben Amer, în prezenţa lui Gaddafi:



sursa: descopera.ro