Coasa

 O coasă (din slava veche *kosa) este o unealtă agricolă, folosită pentru a cosi iarbă şicereale. Constă dintr-o lamă de oţel, arcuită, ascuţită în partea interioară a curburii, montată într-un mâner lung, de lemn, care se numeşte toporâie sau toporâşte.

Cositul se poate face şi cu aşa-numita coasă cu cerc. Pentru aceasta, pe toporâşte se fixează cercul, care constă dintr-o nuia de alun, arcuită între lama coasei şi picioruş (mânerul toporâştei). În spaţiul dintre nuia şi toporâşte se fixează o ţesătură din cânepă, numită pânză, care se coase cu aţă pe cerc şi se bate în cuişoare pe toporâşte. Pânza are rolul de a aduna spicele tăiate de lama coasei la un loc, într-o brazdă.  Mai comodă decât secera, coasa rămâne în uz zilnic împreună cu maşinile agricole în unele regiuni ale Europei şi Asiei.

În cultura occidentală, o personificare a morţii este deseori prezentată ca un schelet purtând o coasă.

Coasă de luptă este o denumire generică pentru armele curbate, cu tăiş pe partea interioară a curburii, folosite în evul mediu, ca urmaşe ale celor denumite în antichitate falx. 

wikipedia.ro