Halebardă

Halebarda este o armă albă de infanterie compusă din: 

• mâner  lung, ca la suliţă (hampă);
• secure, cu un tăiş de formă concavă sau convexă,  a cărei lovitură zdrobea piesele metalice ale armurii nimicind pe inamic;
• cârlig pentru agăţarea şi doborârea de pe cal a călăreţului sau pentru rănirea picioarelor calului;
• vârf masiv si ascuţit (suliţă), care pătrunde cu uşurinţă printre plăcile armurii, străpungând reţeaua de zale îmbrăcată pe sub armură.

Halebardele având lama securii dreaptă sunt încadrate cu aproape un secol mai repede decât cele cu perforaţii şi încrustaţii. Halebardele cu secure perforată şi încrustaţii pe ea au fost specifice armatelor de paradă din a doua jumătate a secolului al XVI-lea fiind frecvent utilizate de infanteria secolelor XV-XVI.

Halebarda, care este de origine elveţiană, era folosită pe scară largă în Germania încă din secolul al XIV-lea şi a fost introdusă în Franţa, în dotatrea pedestrimii, în vremea lui Ludovic al XI-lea al Franţei, fiind folosită de infanterişti împotriva cavaleriei.

wikipedia.ro