Nasterea stelelor

   ŞI SE FĂCU LUMINĂ
   Soarele, steaua centrală a sistemului nostru solar, reprezintă o sursă gigantică de energie pentru omenire. Energia sa influenţează diverse procese pe Pământ, ca de exemplu vremea şi fotosinteza. In acelaşi timp, Soarele poate avea şi efecte distructive. El este una dintre miliardele de stele care asigură lumina, structura şi elementele chimice ale universului. Toate acestea garantează ciclul cosmic şi producerea viitoarelor generaţii de stele. Stelele vizibile de pe Pământ fac parte din galaxia Calea Lactee.

• Materia din care sunt alcătuite planetele, ca şi cea a corpului uman, este in mare parte produsă
• STELELE sunt sfere imense, strălucitoare, de gaz fierbinte.
• RADIATJA produsă de energia eliberată in timpui fuziunii nucieeior atomilor de hidrogen in nuclee de heliu determină strălucirea stelelor.
• ELEMENTELE CHIMICE sunt produse de stele.
• VIAŢA Şl EXISTENŢA omului au fost posibile datorită Soarelui şi sunt intreţinute tot de acesta

   NAŞTEREA STELELOR

   Stelele se formează din nebuloase mari de gaz şi praf cosmic, care se condensează 

in nori de gaz datorită forţei gravitaţionale proprii. Ele diferă ca masă. culoare şi 

strălucire. dar au aceeaşi sursă de energie: fuziunea nucleară.

   Teritoriile cosmice de formare a noilor stele sunt norii moleculari formaţi în mare parte din hidrogen gazos, ca de exemplu Nebuloasa

Orion. In ciuda densităţii mari, ea are un aspect roşiatic, cu regiuni opace, unde prafuI absoarbe

lumina stelelor, împiedicând-o să treacă. Este situată în regiunea ecuatorului ceresc. Poate fi văzută în Romania în timpui iernii, fiind uşor de recunoscut.Dacă o nebuloasa de gaz are o masa suficientă, ea se prăbuşeşte treptat sub propria-i greutate.

   Gazul se separă în nori individuali care se comprimă în sfere de gaz. Pe măsură ce gazul se comprimă, presiunea internă creşte, iar când devine suficient de mare se opune forţei gravitaţionale şi opreşte prăbuşirea. Intr-o nebuloasă foarte mare şi densă gazul nu se dizolvă, ci se separă în sfere mai mici care devin stele separate în sistemul stelar.

   Aprinderea fuziunii nucleare

   Temperatura gazului creşte rapid. Atomii de hidrogen se ciocnesc în embrionul stelei, iar electronii sunt expulzaţi din nucleele atomilor.

   Dacă temperatura acestei plasme depăşeşte 10 milioane °C, are loc fuziunea nucleară, iar nucleele atomilor de hidrogen se transformă în nuclee de heliu. In timpui acestui proces este eliberată o cantitate enormă de energie, iar steaua începe să strălucească.

   Durata cosmică de viaţă

   O stea străluceşte o perioadă de timp inimaginabilă. Soarele are o speranţă de viaţă de cca 10 miliarde de ani. Cu cat masa unei stele este mai mare, cu atât resursele sale de energie se vor epuiza mai repede.

Gigantele si piticele