Elementele Universului
Primele elemente chimice au început să se formeze încă din stadiile incipiente ale universului. Ulterior, stelele, galaxiile şi structurile cosmice cele mai mari au început să capete formă.
La câteva minute după Big Bang, protonii şi neutronii s-au unitîn nuclee uşoare. După aproape 380 000 de ani, aceste nuclee au inceput să atragă electroni şi să formeze atomi. Astfel au apărut primele elemente chimice: hidrogenul, heliul şi litiul. Radiaţiile şi materia interactionau iar când radiaţia a putut să se extindă fără obstacole,
universul a devenit transparent.
Odată cu extinderea continuă a spaţiului, undele de radiaţie şi-au diminuat energia. In aceste timpuri intunecate, gazul era forma predominantă de materie, iar stelele luminoase încă nu se formaseră
Formarea grupărilor
Regiunile de materie cu densitatea mai mare, din universul timpuriu, sunt cele în care s-au format stelele, galaxiile, roiurile de galaxii şi superaglomerările. Materia s-a comprimat sub propria-i greutate şi, ca rezultat, aceste grupări s-au marit atrăgând altă materie (tot datorită gravitaţiei). Simulările şi datele actuale pledează în favoarea teoriei „materiei reci", în care grupările se formează de la cea mai mică la cea mai mare: stea - galaxie - roi de galaxii - superaglomerări.
Totuşi, detaliile acestor procese nu sunt explicate exhaustiv. Oamenii de ştiinţă presupun că materia a fost uniform distribuită în urma Big Bangului şi că gruparea „materiei întunecate", pe lângă alte efecte, a fost posibilă prin compresie. Natura materiei mtunecate nu este pe deplin înţeleasă, deoarece aceasta este invizibilă şi poate fi observată doar datorită forţei sale gravitaţionale, care influenţează tipurile obişnuite de materie.
Distanţele în univers
In vidul spatial, lumina se propagă cu o viteză de aproape 300 000 km/s. Ea străbate 9 5 00 de miliarde de kilometri într-un an, lungime cunoscută sub numele de an-lumină (a.I.), reprezentând
unitatea de măsură pentru distanţele inimaginabile din univers. Cea mai apropiată stea de Soare se află
la 4,3 ani-lumină de Pământ.
Superaglomerările
Galaxiile nu sunt distribuite uniform în univers, forţa gravitaţională împingându-le să formeze roiuri de galaxii, care se unesc pentru a forma structuri şi mai mari. Acestea se pot întinde pe mai mult de 100 de milioane de ani-lumină şi pot cuprinde mii de galaxii. Ele sunt grupate de gravitaţie şi se întind de-a lungul unor filamente (asemănătoare filmului sau baloanelor de săpun). Cea mai cunoscută structură de acest fel este Marele Zid, descoperit în 1989. Pe o suprafaţă de 500 de milioane de a.I. lungime, eel puţin 200 de milioane de a.I. lăţime şi 15 milioane de a.I. adâncime sunt distribuite mai mult de 2 000 de galaxii.
La câteva minute după Big Bang, protonii şi neutronii s-au unitîn nuclee uşoare. După aproape 380 000 de ani, aceste nuclee au inceput să atragă electroni şi să formeze atomi. Astfel au apărut primele elemente chimice: hidrogenul, heliul şi litiul. Radiaţiile şi materia interactionau iar când radiaţia a putut să se extindă fără obstacole,
universul a devenit transparent.
Odată cu extinderea continuă a spaţiului, undele de radiaţie şi-au diminuat energia. In aceste timpuri intunecate, gazul era forma predominantă de materie, iar stelele luminoase încă nu se formaseră
Formarea grupărilor
Regiunile de materie cu densitatea mai mare, din universul timpuriu, sunt cele în care s-au format stelele, galaxiile, roiurile de galaxii şi superaglomerările. Materia s-a comprimat sub propria-i greutate şi, ca rezultat, aceste grupări s-au marit atrăgând altă materie (tot datorită gravitaţiei). Simulările şi datele actuale pledează în favoarea teoriei „materiei reci", în care grupările se formează de la cea mai mică la cea mai mare: stea - galaxie - roi de galaxii - superaglomerări.
Totuşi, detaliile acestor procese nu sunt explicate exhaustiv. Oamenii de ştiinţă presupun că materia a fost uniform distribuită în urma Big Bangului şi că gruparea „materiei întunecate", pe lângă alte efecte, a fost posibilă prin compresie. Natura materiei mtunecate nu este pe deplin înţeleasă, deoarece aceasta este invizibilă şi poate fi observată doar datorită forţei sale gravitaţionale, care influenţează tipurile obişnuite de materie.
Distanţele în univers
In vidul spatial, lumina se propagă cu o viteză de aproape 300 000 km/s. Ea străbate 9 5 00 de miliarde de kilometri într-un an, lungime cunoscută sub numele de an-lumină (a.I.), reprezentând
unitatea de măsură pentru distanţele inimaginabile din univers. Cea mai apropiată stea de Soare se află
la 4,3 ani-lumină de Pământ.
Superaglomerările
Galaxiile nu sunt distribuite uniform în univers, forţa gravitaţională împingându-le să formeze roiuri de galaxii, care se unesc pentru a forma structuri şi mai mari. Acestea se pot întinde pe mai mult de 100 de milioane de ani-lumină şi pot cuprinde mii de galaxii. Ele sunt grupate de gravitaţie şi se întind de-a lungul unor filamente (asemănătoare filmului sau baloanelor de săpun). Cea mai cunoscută structură de acest fel este Marele Zid, descoperit în 1989. Pe o suprafaţă de 500 de milioane de a.I. lungime, eel puţin 200 de milioane de a.I. lăţime şi 15 milioane de a.I. adâncime sunt distribuite mai mult de 2 000 de galaxii.
- CONFORM TEORIEI Big Bang, materia obişnuită alcătuieşte doar 4% din univers.
- RESTUL este materie întunecată de atracţie (23%) şi materie intunecată de respingere (73%).
- UNII TE0RETICIENI pun la îndoială modelul Big Bang al universului.
Galaxiile
Galaxiile suntformaţiuni uriaşe de stele, gaz, praf cosmic şi alte corpuri cereşti, iar între aceste elemente se află spaţiu gol. Ele pot avea formă eliptică sau spiralată, fiind menţinuteîmpreună de atracţia gravitaţională. Soarele nostru este localizatîntr-un braţ al spiralei unei galaxii deaproximativ 100 de miliarde de stele - Calea Lactee.
Următoarea galaxie ca mărime este Andromeda, a cărei lumină călătoreşte mai bine de 2 milioane de ani pentru a ajunge pe Pământ. Mai multe galaxii care coexistă formează un roi de galaxii.
Aveti in DREAPTA: poza galaxia in spirală NGC 3370
Radiaţia cosmică de fond
INTREGUL UNIVERS este plin de radiaţie cosmică de fond (CMB). Specialistii consideră că aceasta este o radiaţie reziduală rămasă de la expansiunea Big Bangului. Ca rezultat al extinderii universului, lungimea de undă a acestei radiaţii s-a mărit, iar energia ei s-a disipat. La început, energia sa corespundea căldurii universului, darîn prezent are otemperaturăde doar 2,7 K (grade Kelvin) sau 2,7 grade peste zero absolut (-273,15 9C). Din celelalte puncte de vedere, radiaţia a rămas neschimbată. Datorită faptului că la început radiaţia şi materia erau strâns legate între ele, radiaţia cosmică de fond trebuie să ref lecte distribuţia materiei la scurt timp după Big Bang.
0 comments: