In cautarea unui model al Universului

   Universul este alcătuit din numeroase stele, planete, galaxii şi, mai ales, spaţiu cosmic. Oamenii au studiat foarte atent acest spaţiu; i-au examinat radiaţiile şi corpurile cereşti, au cercetat modelul sistemului nostru solar, au descoperit mecanismul prin care stelele produc energie şi de aici au dezvoltat teorii despre originea şi evoluţia universului. în acelaşi timp, au recunoscut că nu este posibil ca fiinţele să trăiască izolate de aceste fenomene cosmice. Universul oferă cele mai bune condiţii de dezvoltare a vieţii, dar şi mijloace pentru distrugerea ei. Cu cât cunoaştem mai multe despre spaţiul cosmic, cu atât putem să înţelegem mai bine poziţia noastră în interiorul lui. Aceasta este perspectiva următoarei mari aventuri a umanităţii - călătoriile la distanţe tot mai mari în spaţiu.

   Scena existentei noastre

   Cum arată întregul univers? Cum a fost creat şi cum s-a dezvoltat? Cosmologia încearcă să răspundă la aceste întrebări. Singura sursă de informaţii disponibilă sunt radiaţiile (de lumină sau energie) care ajung pe Pământ din cosmos, ele fiind emise de obiecte din univers. Pe baza acestor informaţii, oamenii îşi folosesc inteligenţa şi raţiunea pentru a dezvolta modele fizice ale lumii. Dar aceste modele se pot schimba odată cu noile descoperiri; ceea ce se considera a fi adevărat astăzi poate deveni neadevărat mâine.

• Conform teoriei Big Bangului, intregul univers a pornit de la dimensiunea unui grăunte.
• POTRIVIT OBSERVAŢIILOR asupra 
  stelelor vechi şi modelului standard 
  Big Bang, vârsta universului este 
  de cca 14 miliarde de ani.
• TOTUL, INCLUSIV SPAŢIUL ŞITIMPUL, 
  îşi are originea intr-o expansiune 
  cosmică instantanee.
• MATERIA este distribuită uniform 
  in intregul univers.
• CĂLDURA degajată in urma Big Bangului 
  este măsurabilă in tot universul.

   In cautarea unui model al Universului

Un model standard al originii universului este prezentat in teoria Big Bangului. Initial, universul era extrem

de dens, dar de atunci s-a extins, devenind infinit de mare, conţinând mai putin de un atom pe metru cub.

Materia şi radiaţiile

Materia primordială s-a format din

cele mai mici particule elementare

şi, la început, a avut o temperatură

extrem de mare. Pe măsură ce universul

s-a extins, materia s-a răcit.

Particulele nu se mai loveau una

de alta, ci au început să fuzioneze.

După câteva secunde, universul s-a umplut de componente care ulterior s-au dezvoltat în atomi, aceştia constituindu- se din protoni, neutroni şi

electroni. Materia primordială nu a fost fierbinte şi densă. Universul timpuriu a fost dominat de radiaţii deoarece densitatea fotonilor era mai mare decât cea a materiei. Fotonii corespundeau unei lumini cu lungime de undă (X) foarte scurtă şi aveau o energie foarte mare (Energia = constanta x 1/Landa).

   Modelele ştiinţifice ale universului descriu originea şi dezvoltarea lui. în particular, aceste teorii trebuie să fie capabile să explice toate caracteristicile actuale ale universului, adică tipurile de materie şi dispunerea acestora. Una dintre caracteristici este frapantă: galaxiile (p. 43) par să se îndepărteze una de alta. Din moment ce nu există un punct evident de pornire, universul în expansiune nu are un centru.

   Teoria Big Bang

   Datele rezultate din măsurătorile ştiinţifice sunt interpretate diferit, însă majoritatea cosmologilor din ziua de azi susţin teoria Big Bangului. Potrivitacesteia, universul a avut un început, deşi nimeni nu ştie exact ce s-a întâmplat în acel prim moment.

   Dezvoltarea cosmosului a început în urmă cu 14 miliarde de ani, prin expansiunea numită Big Bang.

   Această expansiune instantanee a fost unică, deoarece, la acel moment, nu exista spaţiul înconjurătorîn care să se disperseze reziduurile. însuşi spaţiul a început să se extindă exponential şi să se sfărâme în timpul acestui

proces. Big Bangul s-a petrecut pretutindeni, şi nu într-un loc anume. în faza sa iniţială, universul s-a extins într-o fracţiune de secundă.

   După această aşa-zisă fază explozivă, expansiunea a continuat, dar mult mai încet.

   Deplasarea spre rosu

   LEGEA LUI HUBBLE afirmă că galaxiile foarte îndepărtate au viteză mai mare decât cele apropiate; adică galaxiile aflate la distanţe mari se îndepărtează de noi cu viteze mai mari decât cele apropiate.

   „Deplasarea spre roşu" este efectul luminii care se îndepărtează de noi. Ea pare să aibă o lungime de undă mult mai mare, adică lumina albastră tinde spre roşu. Norii de gaz şi praf dintr-o galaxie absorb lumina emisă de stele. Deplasarea spre roşu depinde de viteza galaxiei.

   Cu cat o undă luminoasă traversează spaţiul în expansiune, cu atât ea este mai „întinsă" şi tinde să pară mai „roşie".