Istoria prajiturilor - Dulciurile si originea acestora

Arta culinara romaneasca, in ceea ce priveste dulciurile nu are o traditie indelungata. Intr-o tara in care clima a facut ca sute de ani sa se cultive meiul, graul si orzul si in care relieful a permis dezvoltarea pastoritului era firesc ca alimentatia de baza a populatiei autohtone sa fie, invariabil, alcatuita din fierturi si turte coapte pe piatra incinsa sau uscate la soare, insotite de lapte si, la nevoie, indulcita cu miere.
Dupa cucerirea Daciei de catre romani, multi istorici considera ca obiceiurile alimentare ale dacilor le-au invins pe cele ale cuceritorilor. Cu siguranta insa ca in Dacia au patruns odata cu romanii si unele feluri de mancare, cum ar fi placinta cu diverse umpluturi, coapta probabil in test.
- Indiferent de influente, documentele dovedesc insa ca meiul a fost cereala preferata a romanului pana in urma cu 200 de ani, cand a fost inlocuit de porumb, care a castigat treptat, teren, devenind din secolul al XVII-lea hrana de baza a romanului.
- Asa s-a nascut probabil si combinatia, destul de reusita de altfel, dintre mamaliguta si chiselita de prune sau de visine.
- Pentru ca zaharul apare tarziu in istoria civilizatiei umane, locuitorii teritoriilor romanesti foloseau ca si grecii si romanii, mierea si nectarul florilor ca indulcitor.
- Cam din secolul al XVI-lea zaharul devine indispensabil si patrunderea influentei orientale la noi (araba, turca, armeneasca, bizantina, turca) a schimbat obiceiurile alimentare ale populatiei autohtone si a venit si vremea dulciurilor parfumate si indulcite cu zahar, ca baclavaua si sarailia.
- Cofetarii romani au aparut in jurul anului 1700, ca urmasi ai genovezilor de la Caffa, care stiau sa pregateasca: "confetii", "confetiones",etc
- In 1774 exista in Bucuresti un cofetar vestit Gheorghe Cofetarul, iar prin 1823 exista cofetareasa Paraschiva. Traind si adaptandu-se Orientului turcesc, cele mai multe dulciuri pe care acestia le vor face vor fi "baclavale, prajituri zaharica albe, rosii, galbene" si sarailiile zacute in "ghiulsui" (apa de trandafiri) (N.Iorga-Istoria industriilor la romani).
- Pentru mestesugul lor cofetarii, "catastiful potensorilor din 1832, in numar de cincisprezece", aduceau de peste hotare "coji de lamaie, portocale, de naramze", "chitre pentru dulceata" si zahar "maruntu praf" (C. C. Giurescu).



SURSA 02
Cu timpul, mestesugul a prins si cofetarii s-au inmultit. Mai mult decat atat, arata C.G.Giurescu am imprumutat si altora din dulciurile noastre. Ungurii au preluat de la noi, cuvintele « dulceata » si « prajitura ».
Lucrurile de modifica esential odata cu raspandirea influentelor occidentale in bucataria romaneasca, dupa 1821. Boierimea manca deseori la Viena, Paris, Berlin si, din dorinta de deschidere spre o lume mult mai interesanta si spre modernitate, gusturile se schimba si ele. Apar si primele carti de bucate si un se poate sa un amintim celebra culegere de retete a lui Mihail Kogalniceanu si Vasile Alecsandri(“200 de retete cercate de bucate si alte trebi gospodaresti”), cu care cei doi se straduiau sa puna bazele istoriei moderne a bucatariei moderne romanesti. O bucatarie moderna si sofisticata, cu “mancaruri alese”, cu retete pretentiose si complicate insemna altceva decat sarmale si borsuri.
1918, anul Marii Uniri, aduce noutati si in bucataria romaneasca. Aceasta va deveni un amestec de traditie autohtona, influenta orientala si influenta moderna, occidentala. Fascinat de varietatea felurilor de macare din bucataria bucuresteana, Paul Morand nota in cartea lui despre Romania: “Pariziene prin fursecuri si prin limba vorbita aici, vieneze prin…strudelul lor cu mere,…grecesti prin dulceturile lor, …turcesti prin baclavalele si serbeturile lor,…cofetariile din Bucuresti ofera…o harta dulce.”
Dar momentul de glorie al cofetariei romanesti l-a marcat aparitia Casei Capsa infiintata de celebrul cofetar Grigore Capsa, cu StudiI inalte la Paris, ca elev al marelui Boissier. Toate retetele realizate de Capsa erau rezultatul unui talent iesit din comun si al unei creativitati pe masura. Calatoriile in marile capitale ale Europei(Paris, Viena, Londra, Pesta, Petersburg) erau tot atarea ocazii de imbogatire cu noi retete.
Grigore Capsa preia idei de la Mari cofetari francezi si creeaza produse speciale cu ocazia unor evenimente deosebite sau care purtau numele unor personalitati importante in epoca. Asa a aparut celebra prajitura Joffre, realizata cu prilejul vizitei in Romania a maresalului Joseph Joffre, sau “inghetata Rejeane” dedicata unei actrite franceze, care a sustinut cateva spectacole la Bucuresti.
Ca orice mare creador, Grigore Capsa a pastrat secretul retetelor sale chiar daca prajitura Joffre, pe care o gasim si astazi in cofetarii, respecta ingredientele.
Bucataria romaneasca a fost influentata de-a lungul veacurilor de o serie de factori, cum ar fi conditiile geografice si de clima, gradul de civilizatie, stadiul de dezvoltare al agriculturii. 



SURSA 03
Reteta prajiturii "Battenberg"dateaza din anul 1884, cand s-a servit pentru prima data la nunta nepoatei reginei Victoria ,printesa Victoria de Hessee-Darmstadt cu printul Louis de Battenberg.
Prajitura"Battenberg", galbena si roz, acoperita de martipan, a fost special creata pentru nunta nepoatei reginei Victoria, dar, pe urma, a devenit prajitura favorita a britanicilor, mai ales acompaniata de o ceasca de ceai.
Printii Battenberg, dupa cel de-al doilea razboi mondial, si-au luat cetatenia engleza si si-au schimbat numele in Mountbatten (Battenberg era nume german). Actualul sot al reginei Elisabeta a II-a, printul Filip, isi are originea in familia Mountbatten.
Originalitatea acestui desert britanic consta in aspectul ei. Atunci cand este taiat, dispunerea celor doua culori seamana cu modelul unei table de sah. Cele doua sectiuni colorate se obtin prin colorarea aluatului jumatate in galben si jumatate in roz si se lipesc apoi cu gem, glazura sau crema, pentru a forma o singura prajitura.pentru a pastra traditia, se acopera in final cu martipan. Cele doua culori pot diferi insa, iar in locul martipanului se foloseste, deseori, o pasta de migdale. Oricum, unii critici sustin ca acest model bicolor a fost creat pentru a imita efectul marmorat al multor prajituri germane.